CASE OF KOLOMPÁR v. HUNGARY

PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE KOLOMPÁR c. HUNGARY (Declararea nr. 37739/20) HOTĂRÂREA STASBOURG 21 ianuarie 2021 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Kolombár c. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca compusă din: Krzysztof Wojtyczek, președinte, Linos-Alexandre Sicilianos, Erik Wennerström, judecători, și Liv Tigerstedt, secretar adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în particular la 17 decembrie 2020, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Ungariei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 14 august 2020. Reclamantul a fost reprezentat de dna D.S. Kiss, un avocat care practică în Budapesta. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost anunțat de cerere. FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de lungimea excesivă a detenției anterioare. El s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție, cu privire la lungimea excesivă a revizuirii judiciare a detenției. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 5 3 AL CONVENȚIEI Reclamantul s-a plâns în principal că detenția anterioară a fost nerazonabilă. El se bazează pe art. 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „3. Oricine arestat sau reținut în conformitate cu dispozițiile alineatului (c) din prezentul articol are ... dreptul la proces într-un timp rezonabil sau la eliberarea în cursul procesului. Eliberarea poate fi condiționată prin garanții de a apărea pentru proces.” Curtea observă că principiile generale referitoare la dreptul la judecată într-un timp rezonabil sau la eliberarea în curs de judecată, astfel cum sunt garantate de art. 5 § 3 din Convenție, au fost exprimate în o serie de hotărâri anterioare (a se vedea, printre multe alte autorități, Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 110, CEDH 2000 XI, și McKay c. Regatul Unit [GC], nr. 543/03, §§ 41-44, ECHR 2006 X, cu alte referințe). În principalele cauze ale Gál v. Ungaria, nr. 62631/11, 11 martie 2014, și Lakatos v. Ungaria, nr. 21786/15, 26 iunie 2018, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește aspecte similare cu cele din acest caz. Având în vedere toate informațiile prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instant, durata detenției anterioare a reclamantului a fost excesivă. 10. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE ÎN CAUZA BON ESTABLIZAT-LAW 11. Reclamantul a prezentat o altă plângere care a ridicat probleme în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită. de la Curte (a se vedea tabelul adăugat). Prezenta plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului (a) din Convenție, nici nu este inadmisibilă pe niciun alt motiv. În consecință, aceasta trebuie declarată admisibilă. După examinarea tuturor materialelor de dinaintea acesteia, Curtea concluzionează că aceasta dezvăluie, de asemenea, o încălcare a articolului 5 § 4 din Convenția, având în vedere concluziile sale, printre numeroase autorități, Bandur v. Ungaria, nr. 50130/12, §§ 79 până la 85, 5 iulie 2016. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 12. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite doar repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 13. În ceea ce privește documentele în posesia sa și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Gál , citată mai sus), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat. 14. Curtea consideră oportună ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declara cererea admisibilă; declară că aceasta dezvăluie încălcarea articolului 3 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a detenției anterioare; declară că a existat o încălcare a articolului 5 § 4 din Convenție în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul anexat); Detenții (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de nerambursare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 21 ianuarie 2021, în conformitate cu art. 2 și 3 din Regulamentul Curții. Liv Tigerstedt Krzysztof Wojtyczek Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Solicitare depunerea plângerilor în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție (lungimea excesivă a detenției preliminare) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Perioada de detenție Lungimea de detenție Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Prejudiciu material și moral și costuri și cheltuieli per reclamant (în euro) [1] 37739/20 14/08/2020 Dániel KOLOMPÁR 1995 Sărută Dominika Szilvia Budapesta 26/09/2018 până la 08/06/2020 1 an(s) și 8 luni(s) și 14 zile(s) Art. 5 (4) - lungimea excesivă a revizuirii judiciare a detenției - Instanțele interne au pierdut termenul pentru revizuirea legală de un an a detenției până la optzeci de zile. [1] În plus, orice impozit care poate fi taxat reclamantului.

FIRST SECTION

CASE OF KOLOMPÁR v. HUNGARY

(Application no. 37739/20)

JUDGMENT

STRASBOURG

21 January 2021

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Kolompár v. Hungary,

The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of:

Krzysztof Wojtyczek,

President,

Linos-Alexandre Sicilianos,

Erik Wennerström,

judges,

and Liv Tigerstedt,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 17 December 2020,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Hungary lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 14 August 2020.

2.

The applicant was represented by Ms D.S. Kiss, a lawyer practising in Budapest.

3.

The Hungarian Government (“the

Government”) were given notice of the application.

THE FACTS

4.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

5.

The applicant complained of the excessive length of his pre-trial detention. He also complained under Article 5 § 4 of the Convention about excessive length of the judicial review of detention.

THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5

§

3 OF THE CONVENTION

6.

The applicant complained principally that his pre-trial detention had been unreasonably long. He relied on Article

5

§

3 of the Convention, which reads as follows:

Article

5

§

3

“3.

Everyone arrested or detained in accordance with the provisions of paragraph

1

(c) of this Article shall be ... entitled to trial within a reasonable time or to release pending trial. Release may be conditioned by guarantees to appear for trial.”

7.

The Court observes that the general principles regarding the right to trial within a reasonable time or to release pending trial, as guaranteed by Article

5 §

3 of the Convention, have been stated in a number of its previous judgments (see, among many other authorities,

Kudła v.

Poland

[GC], no.

30210/96, § 110, ECHR 2000

‑

XI, and

McKay v.

the United Kingdom

[GC], no. 543/03, §§ 41-44, ECHR 2006

‑

X, with further references).

8.

In the leading cases of

Gál v. Hungary,

no.

62631/11, 11 March 2014, and

Lakatos v. Hungary,

no. 21786/15, 26 June 2018, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

9.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the applicant’s pre-trial detention was excessive.

10.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

5 §

3 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

11.

The applicant submitted another complaint which raised issues under Article 5 § 4 of the Convention, given the relevant well-established case

‑

law

of the Court (see appended table). This complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35

§

3

(a) of the Convention, nor is it inadmissible on any other ground. Accordingly, it must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that it also discloses a violation of Article 5 § 4 the Convention in the light of its findings in, among many authorities,

Bandur v. Hungary

, no.

50130/12, §§

79 to 85, 5 July 2016.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

12.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

13.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Gál

, cited above), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.

14.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the application admissible;

Holds

that it discloses a breach of Article

5

§

3 of the Convention concerning the excessive length of pre-trial detention;

Holds

that there has been a violation of Article 5 § 4 of the Convention as regards the other complaint raised under well-established case-law of the Court (see appended table);

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 21 January 2021, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Liv Tigerstedt

Krzysztof Wojtyczek

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 5 § 3 of the Convention

(excessive length of pre-trial detention)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Period of detention

Length of detention

Other complaints under well-established case-law

Amount awarded

for

pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant

(in euros)

[1]

37739/20

14/08/2020

Dániel KOLOMPÁR

1995

Kiss Dominika Szilvia

Budapest

26/09/2018 to

08/06/2020

1 year(s) and 8 month(s) and 14 day(s)

Art. 5 (4) - excessive length of judicial review of detention - The domestic courts missed the deadline for the statutory one-year review of detention by eighteen days.

3,200

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.