Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
3ra-1006/15
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
23 septembrie 2015
Părțile
Burciu Vitalie vs Agenţiei ecologice Chişinău a Inspectoratului Ecologic de Stat
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

3ra-1006/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Efros dosarul nr. 3ra-1006/15 instanţa de apel: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican ÎNCHEIERE 23 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vitalie Burciu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vitalie Burciu împotriva Agenţiei Ecologice Chişinău a Inspectoratului Ecologic de Stat cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 martie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Vitalie Burciu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 10 octombrie 2014, prin care a fost respinsă acţiunea constată: La 28 martie 2013, Vitalie Burciu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei Ecologice Chişinău a Inspectoratului Ecologic de Stat cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a invocat că în temeiul titlului de proprietate cu nr. 0100425048 din 06 decembrie 1999, deţine dreptul asupra lotului de pământ cu nr. 48 din str. Bucovinei, mun. Chişinău. Susţine că pentru acces la lotul nominalizat, conform planului general şi titlului de proprietate, este prevăzut drum cu lăţimea de 3,5 m, care ilegal a fost închis cu un gard capital de către proprietarul lotului cu nr. 172 şi concomitent micşorat în lăţime cu circa 1 m de către proprietarul terenului cu nr. 044, care ilegal a construit un gard capital de-a lungul acestui drum şi de către proprietarul terenului cu nr. 045, care ilegal a construit temelia unui gard capital de-a lungul acestui drum.

Relatează că a vizitat Departamentul funciar al Primăriei mun. Chişinău unde a mai aflat că gardul capital construit de către proprietarul lotului de teren cu nr. 172 este ilegal, lăţimea drumului în cauză, conform proiectului, este de 3,5 m, dar nu de 2,2 m, după cum este în prezent, proprietarul lotului de teren cu nr. 044 a ocupat nelegitim o parte din drumul în cauză şi a construit ilegal de-a lungul lui, un gard capital, micşorând astfel lăţimea drumului cu circa un metru, proprietarul lotului de teren cu nr. 045 a ocupat nelegitim o parte din drumul în cauză şi a construit ilegal de-a lungul lui, temelia pentru un gard capital, micşorând astfel lăţimea drumului cu circa un metru.

Mai indică că la 08 noiembrie 2012, s-a adresat către Inspecţia de Stat în construcţii cu plângerea nr. B-1163 prin care a solicitat obligarea proprietarilor terenurilor cu nr. 172, 044 şi 045 de a demola gardurile şi a deschide accesul spre loturile cu nr. 046 – 048, iar la 13 noiembrie 2012, a primit răspuns prin care a fost informat precum că ocuparea nelegitimă a terenurilor şi îngrădirea lor se referă la contravenţii din domeniul protecţiei mediului.

Prin urmare, la 26 noiembrie 2012, a depus o plângerea cu nr. 181-B-12 la Organele pentru protecţia mediului ale Ministerului Mediului al RM prin care a solicitat examinarea cauzei şi intentarea procedurii contravenţionale, conform art. 116 şi art. 405 Cod contravenţional, în vederea demolării gardurilor capitale, construite ilegal de către proprietarii terenurilor cu nr. 172 şi nr. 044, precum şi a temeliei gardului, construit ilegal de către proprietarul terenului cu nr. 045 şi asigurarea accesului spre loturile cu nr. 046 – 048. Afirmă că la 12 decembrie 2012, Agenţia Ecologică Chişinău a Inspectoratului Ecologic de Stat a expediat în adresa Primarului com. Stăuceni scrisoarea cu nr. 01-14/2117 prin care a solicitat prezentarea din partea serviciilor subordonate a actului despre controlul îndeplinirii cerinţelor de folosire raţională şi ocrotirea a resurselor funciare, cu planul de încadrare în teritoriu.

Indică că la 18 ianuarie 2013, a depus o plângerea cu nr. 9-B/13 la Agenţia Ecologică Chişinău a Inspectoratului Ecologic de Stat, anexând următoarele probe: titlul de proprietate, planul general al teritoriului unde este amplasat drumul, planul drumului, obţinut de la Departamentul Funciar al Primăriei mun. Chişinău, aero – foto - filmarea drumului, obţinut de la Departamentul Funciar al Primăriei mun.

Chişinău, fotografia gardului capital construit de proprietarul lotului de pământ nr. 172 prin care a fost complet închis drumul, gardului capital construit în drum de proprietarul lotului de pământ cu nr. 044 prin care a fost micşorată lăţimea drumului cu aproximativ 1 m, care confirmă ocuparea abuzivă a unor suprafeţe de teren din drumul de acces spre lotul lui cu nr. 048 de către proprietarii loturilor de pământ cu nr. 172, 044 şi 045, solicitând şi intentarea procedurii contravenţionale, conform art. 116 şi art. 405 Cod Contravenţional, în vederea demolării gardurilor capitale, construite ilegal de către proprietarii terenurilor nr. 172 şi nr. 044, precum şi a temeliei gardului, construit ilegal de către proprietarul terenului cu nr. 045, şi asigurarea accesului spre loturile nr. 046 - 048. Menţionează că la 26 martie 2013, a telefonat la Primăria com.

Stăuceni, secţia cadastru, care i-a comunicat că loturile de pământ cu nr. 172, 044, 045, 046 - 048 sunt în gestiunea Primăriei mun. Chişinău. Consideră că agentul constatator - Agenţia ecologică Chişinău a Inspectoratului Ecologic de Stat nu şi-a exercitat obligaţiunile prevăzute în asemenea cazuri de art. 116 şi art. 405 Cod contravenţional şi nici măcar nu a constatat apartenenţa loturilor în cauză pentru a soluţiona la vreme şi legal problema în cauză. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ şi art. 166 şi 167 CPC.

Solicită admiterea acţiunii, recunoaşterea nulităţii actului administrativ, recunoaşterea dreptului pretins, obligarea Agenţiei ecologice Chişinău a Inspectoratului Ecologic de Stat să examineze contravenţiile admise, conform prevederilor art. 116, alin. (2) Codul contravenţional cu intentarea procedurii contravenţionale în vederea demolării gardurilor capitale, construite ilegal de către proprietarii terenurilor cu nr. 172 nr. 044, precum şi a temeliei gardului, construit ilegal de către proprietarul terenului cu nr. 045. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 10 octombrie 2014 a fost respinsă acţiunea depusă de Vitalie Burciu ca neîntemeiată şi tardivă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 martie 2015 fost respins apelul declarat de Vitalie Burciu şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 28 mai 2015, Vitalie Burciu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia şi casarea deciziei recurate. Menţionează că după mai multe plângeri către Primăria mun. Chişinău, la 04 iulie 2014 Direcţia Generală Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare a Primăriei mun.

Chişinău a întocmit Actul privind controlul îndeplinirii cerinţelor de folosire raţională si ocrotire a resurselor funciare cu planul de încadrare în teritoriu, unde s-a indicat hotarul lotului ocupat şi îngrădit ilegal, prin care s-a stabilit că Viorica Sîrbu, Ion Cernea, Dorin şi Elena Vaculovschi, proprietarii actuali ale loturilor de pământ cu nr. cadastral 0100425172, 0100425044 şi 0100425045, fără a efectua coordonările respective cu serviciile abilitate, în lipsa deciziilor corespunzătoare ale Consiliului municipal Chişinău privind atribuirea terenurilor, au ocupat ilegal un lot de pământ proprietate municipală cu suprafaţa de circa 0,014 ha, care, conform Planului Urbanistic General al oraşului Chişinău şi cartierului locativ din zona respectivă, este destinat organizării căii de acces spre loturile de pământ.

Pe terenurile în cauză, au fost edificate neautorizat garduri capitale, blocând accesul liber spre loturile de pământ cu nr. cadastrale 0100425048, 0100425047 şi 0100425046. Susţine că în Actul nominalizat, drept măsură s-a impus aplicarea de către serviciile abilitate a sancţiunilor prevăzute de actele normative în vigoare, achitarea prejudiciilor materiale pentru ocuparea ilegală a terenurilor, demolarea construcţiilor edificate neautorizat şi tragerea la răspundere a contravenienţilor. Invocă că actul dat l-a prezentat Agenţiei ecologice Chişinău, solicitând aplicarea sancţiunilor faţă de Viorica Sîrbu, Ion Cernea şi Elena Vaculovschi, prevăzute de Codul Contravenţional al Republicii Moldova pentru ocuparea ilegală a terenului, demolarea construcţiilor edificate neautorizat şi tragerea la răspundere a contravenienţilor.

Relatează că Agenţia Ecologică Chişinău nu poate să pornească procesul contravenţional, deoarece nu dispune de actul de control a îndeplinirii cerinţelor de folosire raţională şi ocrotire a resurselor funciare cu planul de încadrare în teritoriu, unde este indicat hotarul lotului ocupat şi îngrădit ilegal. Ulterior la 12 septembrie 2014 Agenţia Ecologică Chişinău a întocmit procesul-verbal cu privire la contravenţie nr. 041884 faţă de Viorica Sîrbu, însă nu 1-a prezentat nici instanţei de judecată şi nici nu l-a informat. Indică că după pronunţarea încheierii de către Judecătoria Centru, mun.

Chişinău din 10 octombrie 2014, Agenţia Ecologică Chişinău a mai întocmit încă două procese-verbale cu privire la contravenţie, şi anume nr. 041179 la 16 octombrie 2014 faţă de Ion Cernea şi nr. 041182 la 30 octombrie 2014 faţă de Elena Vaculovschi, însă executarea integrală a prevederilor art. 116, alin. (2) din Codul contravenţional al Republicii Moldova în vederea demolării construcţiilor edificate neautorizat de către contravenienţii Viorica Sîrbu, Ion Cernea şi Elena Vaculovschi şi asigurarea accesului la terenurile 046, 047 şi 048, conform planului general şi titlurilor de proprietate, nu s-a îndeplinit. Concretizează că s-a adresat în instanţa de judecată cu cererea de chemare în judecată din 28 martie 2013, după ce a epuizat căile prealabile şi obţinerea răspunsului de la AEC a IES.

Indică că la 29 martie 2013 s-a adresat cu plângerea nr. 4 – B/13 deja către şeful Inspectoratului Ecologic de Stat, care la 08 aprilie 2014, a fost expediată Agenţiei Ecologice de Stat şi înregistrată cu nr. 31 – B/14. Consideră că Agenţia Ecologică Chişinău a Inspectoratului Ecologic de Stat, nu şi-a exercitat obligaţiunile prevăzute în asemenea cazuri de către art. 116 şi art. 405 din Codul contravenţional şi nici măcar nu a constatat apartenenţa loturilor în cauză pentru a soluţiona la vreme şi legal problema, din care motiv a solicitat în temeiul art. 116 Cod de Procedură Civilă al RM, repunerea în termen a cererii de chemare în judecata. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 08 aprilie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 203), însă careva date despre recepţionarea acesteia de către recurent, la materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că recurenta Vitalie Burciu s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 28 mai 2015, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Vitalie Burciu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Vitalie Burciu, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Vitalie Burciu ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Vitalie Burciu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.