3ra-702/19 — contestarea actului administrativ

3ra-702/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-702/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: A. Cucerescu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, V. Buhnaci, L. Pruteanu)

DECIZIE

6 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Vitalie Burciu,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Vitalie Burciu împotriva Consiliului municipal Chișinău, intervenient accesoriu

Ion Cernea cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 22 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Vitalie Burciu și a fost menținută hotărârea din 21

martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 9 iunie 2016 Vitalie Burciu a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Primăriei municipiului Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la ședința Consiliului municipal

Chișinău din 2 aprilie 2015, lui Ion Cernea i-a fost atribuit sectorul de teren, o

suprafață din drumul care duce spre loturile de pământ cu numerele cadastrale

xxxxx, xxxxx și xxxxx, amplasate în sectorul Râșcani, mun. Chișinău, micșorându-

se astfel lățimea drumului cu circa un metru.

A menționat că despre decizia din 2 aprilie 2015 a Consiliului municipal

Chișinău a aflat în data de 25 aprilie 2016 din surse de internet.

Astfel, a relatat că Ion Cernea a acaparat o parte din drum, pe care l-a îngrădit

cu gard capital, construit de-a lungul drumului.

Ținând cont de faptul acaparării ilegale a terenului propietate municipială, la 4

iulie 2014 Primăria municipiului Chișinău a întocmit Actul despre controlul

îndeplinirii cerințelor de folosire rațională și ocrotire a resurselor funciare, iar la 12

septembrie 2014, 16 octombrie 2014 și 30 octombrie 2014, Agenția Ecologică

Chișinău a întocmit procesele-verbale de contravenție nr. 041884, nr. 041179 și nr.

041182 împotriva contravenienților Viorica Sîrbu, Ion Cernea și Elena Vaculovschi.

A indicat că procesele-verbale de contravenție au fost aduse la cunoștința

Primăriei municipiului Chișinău la 6 februarie 2015 prin plângerea nr. B-l 111/15.

1

La fel, reclamantul a explicat că la 29 aprilie 2016 s-a adresat către Primăria

municipiului Chișinău și Consiliul municipal Chișinău cu plângerea nr. B-3700/16,

prin care a solicitat anularea deciziei Consiliului municipal Chișinău din 2 aprilie

2015, precum și anularea tuturor deciziilor Consiliului municipal Chișinău cu privire

la operarea modificărilor în configurația lotului de pământ din str. Olga Vrabie,

parcela cu numărul cadastral xxxxx, proprietar Elena Vaculovschi și parcela cu

numărul cadastral xxxxx, proprietar Viorica Sîrbu, în caz că există asemenea decizii.

A comunicat că la 14 mai 2016, a primit răspuns de la Primăria municipiului

Chișinău, cu care însă nu este de acord.

În temeiul celor expuse, reclamantul a solicitat anularea deciziei din 2 aprilie

2015 a Consiliului municipal Chișinău ,,Despre operarea unor modificări în

configurația lotului de pământ din str. xxxxx 83 (parcela cu numărul cadastral

xxxxx), proprietar Ion Cernea”.

Prin încheierea protocolară din 28 iunie 2016 a Judecătoriei Centru, municipiul

Chișinău, a fost acceptată cererea reclamantului privind înlocuirea părții în proces,

fiind înlocuită Primăria municipiului Chișinău, cu Consiliul municipal Chișinău.

Prin încheierea protocolară din 28 iunie 2016 a Judecătoriei Centru, municipiul

Chișinău, a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Ion Cernea.

Prin hotărârea din 21 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca nefondată.

Prin decizia din 22 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Vitalie Burciu și a fost menținută hotărârea din 21 martie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 17 aprilie 2019 Vitalie Burciu a declarat recurs împotriva deciziei din 22

ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, considerându-le neîntemeiate și ilegale prin faptul că au

fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material și nu au fost constatate și

elucidate pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

Astfel, a susținut că instanța de apel nu a analizat și nu a cercetat toate probele

ce indică asupra ilegalității actului administrativ contestat.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare

în judecată să fie admisă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ,

reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul

administrativ al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) al Codului administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 1 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10

februarie 2000.

Este de menționat că decizia instanței de apel a fost pronunțată până la intrarea

în vigoare a Codului administrativ. Respectiv, termenul de declarare al recursului

urmează fi calculat conform dispozițiilor instituite de Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

2

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 22 ianuarie 2019, dar

date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul depus la 17 aprilie 2019, este în termen.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

În conformitate cu prevederile art. 247 Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, a casa integral decizia instanței de apel și a restitui cauza instanței de apel,

din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d) Cod administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: casează

integral decizia instanței de apel și restituie cauza instanței de apel dacă, în baza

limitelor stabilite de lege ale examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală

în acest caz.

În corespundere cu prevederile art. 239 Cod de procedură civilă, hotărârea

judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea

numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în

ședință de judecată.

Prin legalitatea hotărârii se înțelege aplicarea corectă a normelor de drept

material și procedural de către instanța de judecată care a pronunțat hotărârea.

Hotărârea este legală, dacă a fost adoptată în strictă conformitate cu normele de drept

material care reglementează raportul material litigios.

Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept,

care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluții, trebuie să fie clară și

simplă, precisă, conchisă și fermă, să aibă putere de convingere.

În conformitate cu prevederile art. 194 alin. (2) Cod administrativ, în procedura

de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează

din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului

material.

Din materialele dosarului s-a constatat că, la 9 iunie 2016 Vitalie Burciu a

depus cerere de chemare în judecată, solicitând anularea deciziei din 2 aprilie 2015

a Consiliului municipal Chișinău ,,Despre operarea unor modificări în configurația

lotului de pământ din str. xxxxx 83 (parcela cu numărul cadastral xxxxx), proprietar

Ion Cernea”.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a ajuns la concluzia de a

respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată.

3

Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 22

ianuarie 2019, a respins apelul declarat de Vitalie Burciu și a menținut hotărârea

primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată concluzia

primei instanțe referitoare la respingerea cererii de chemare în judecată, deoarece

actul administrativ contestat este legal și întemeiat, fiind supus verificării și de către

Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat.

De asemenea, instanța de apel a remarcat că apelantul nu a demonstrat prin ce

i-a fost lezat dreptul în urma emiterii deciziei contestate.

În consecință, instanța de apel a conchis că prima instanță a dat o apreciere

obiectivă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat normele de drept

material și procedural.

În opinia instanței de recurs, soluția instanței de apel este pripită, fiind rezultată

din neexaminarea tuturor circumstanțelor cauzei și aplicarea eronată a normelor de

drept material și procesual, motiv din care decizia contestată nu poate fi menținută.

În susținerea poziției enunțate, instanța de recurs menționează prevederile art.

1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000

(în vigoare până la 1 aprilie 2019), potrivit cărora orice persoană care se consideră

vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-

un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate

adresa instanței de contencios administrativ competente pentru a obține anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

După cum denotă materialul probator al cauzei, prin decizia nr. 2/24-8 din 2

aprilie 2015 a Consiliului municipal Chișinău ,,Despre operarea unor modificări în

configurația lotului de pământ din str. xxxxx 83 (parcela cu numărul cadastral

xxxxx), proprietar Ion Cernea”, a fost modificată configurația lotului de pământ din

str. xxxxx 83 (parcela cu numărul cadastral xxxxx), proprietate privată a lui Ion

Cernea, fiind expusă în redacția planului anexat la prezenta decizie (suprafața totală

de 622 m.p.), cu achitarea valorii terenului în sumă de 13579 de lei, conform

raportului de estimare din 14 august 2014, pentru diferența de suprafață de 43 m.p.

Tot din conținutul dosarului rezultă că temei de emitere a deciziei nr. 2/24-8

din 2 aprilie 2015 a Consiliului municipal Chișinău, a constituit cererea lui Ion

Cernea și actele prezentate în acest sens, printre care: contractul de vânzare-

cumpărare nr. 4662 din 22 august 2003, procesul-verbal de recepție finală nr. 199

din 18 martie 2010, schema de stabilire a hotarelor terenului (soluția urbanistică),

raportul de estimare a terenului și planul urbanistic de detaliu cu privire la stabilirea

regimului de sistematizare al terenului.

În conformitate cu art. 14 din Legea privind administrația publică locală nr.

436-XVI din 28 decembrie 2006, consiliul local are drept de inițiativă și decide, în

condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care țin de

competența altor autorități publice.

Iar conform art. 77 alin. (2) (în vigoare până la 4 februarie 2019) din Legea

privind administrația publică locală nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006, bunurile

domeniului public al unității administrativ-teritoriale pot fi date în administrare

întreprinderilor municipale și instituțiilor publice, concesionate, date în arendă ori în

4

locațiune, după caz, în temeiul deciziei consiliului local sau raional, în condițiile

legii.

Prin prisma art. 26 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV

din 10 februarie 2000 (în vigoare până la 1 aprilie 2019), actul administrativ

contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care: este ilegal în fond ca

fiind emis contrar prevederilor legii; este ilegal ca fiind emis cu încălcarea

competenței; este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite.

Ajungând la concluzia de a respinge cererea de chemare în judecată, instanța

de apel a concluzionat că actul administrativ contestat este legal și întemeiat,

menționând că acesta a fost supus verificării și de către Oficiul Teritorial Chișinău

al Cancelariei de Stat.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

menționează însă că, rezultând din limitele judecării apelului, Curtea de Apel

Chișinău nu a intrat în esența litigiului dedus judecării pornind de la pretențiile și

obiecțiile părților, reflectând selectiv concluzii arbitrare, deși era obligată să se

pronunțe asupra tuturor aspectelor importante ale cauzei prin prisma obiecțiilor

înaintate de către părțile în proces.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție relevă că pe parcursul examinării cauzei, Burciu

Vitalie a invocat ilegalitatea deciziei nr. 2/24-8 din 2 aprilie 2015 a Consiliului

municipal Chișinău, prin încălcarea dreptului său de proprietate asupra lotului de

pământ cu nr. cadastral xxxxx, manifestat prin acapararea ilegală de către Ion Cernea

a terenului proprietate municipală ce duce spre loturile de pământ proprietate privată

cu nr. cadastrale xxxxx, xxxxx și xxxxx.

În această privință, Vitalie Burciu a anexat la cererea de chemare în judecată

Actul despre controlul îndeplinirii cerințelor de folosire rațională și ocrotire a

resurselor funciare din 4 iulie 2014, întocmit de Direcția generală arhitectură,

urbanism și relații funciare a Consiliului municipal Chișinău (f.d.4).

Potrivit actului menționat, s-a stabilit că Viorica Sârbu, Ion Cernea, familia

Dorin și Elena Vaculovschi, propritari actuali ai loturilor de pământ cu nr. cadastrale

xxxxx, xxxxx și xxxxx, fără a efectua coordonările respective cu serviciile abilitate,

în lipsa deciziilor corespunzătoare ale Consiliului municipal Chișinău privind

atribuirea terenurilor, au ocupat ilegal un lot de pământ proprietate municipală cu

suprafața de circa 0, 014 ha, care, conform Planului urbanistic general al orașului

Chișinău și cartierului locativ din zona respectivă, este destinat organizării căii de

acces spre loturile de pământ.

La fel, prin același act, a fost stabilit că pe terenurile în cauză, au fost edificate

neautorizat garduri capitale, fiind blocat astfel accesul liber spre loturile de pământ

cu nr. caadstrale xxxxx, xxxxx și xxxxx.

De asemenea, în susținerea și argumentarea pretențiilor, reclamantul-recurent

Vitalie Burciu a prezentat procesele-verbale cu privire la contravenție, întocmite pe

numele lui Ion Cernea, Viorica Sîrbu și Elena Vaculovschi, pe faptul ocupării

nelegitime a terenului din litigiu (f.d.6-8).

Față de aceste circumstanțe, instanța de recurs conchide că deși probele

nominalizate, au o semnificație importantă pentru stabilirea cu claritate a

circumstanțelor cauzei și soluționarea situație juridice, instanța de apel a neglijat

5

acest fapt și nu a dat o apreciere corespunzătoare acestora, reținând doar faptul că

apelantul Vitalie Burciu, nu a demonstrat prin ce i-a fost lezat dreptul în urma

emiterii deciziei contestate.

Or, prin prisma probelor prezentate, întocmite de către autoritățile publice,

Vitalie Burciu a dovedit ilegalitatea actului administrativ contestat, pe când instanța

de apel nu a dat o apreciere cuvenită probelor prezentate, deși pentru soluționarea

justă a cauzei, avea obligația să le aprecieze în ansamblul și interconexiunea lor.

În legătură cu acest aspect, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ decelează că instanța de apel a neglijat probele

apelantului-reclamant, reținând doar argumentele intimaților, care de altfel nu au

dovedit suficient legalitatea deciziei contestate.

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ conchide că instanța de apel urma să elucideze pe deplin aceaste

circumstanțe, deoarece în situația creată, rămâne incertă legalitatea actului

administrativ contestat.

Statuând în acest fel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că prin neexaminarea tuturor

circumstanțelor cauzei s-ar putea aduce atingere dreptului de proprietate al

proprietarului bunului litigios, garantat de art. 1 din Primul Protocolul adițional la

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale care

indică că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.

Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și

în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Totodată, într-o altă ordine de idei, instanța de recurs menționează că în

conformitate cu art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea

nu prevede altfel.

Astfel, în cazul prevederilor art. 110 Cod de procedură civilă, termen de

procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul

căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de

activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie

un ansamblu de acte.

În condițiile art. 111 alin. (1) și (3) Cod de procedură civilă (în vigoare până la

14 ianuarie 2019), actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege.

Termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat

următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau

producerii evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

Așadar, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-

un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li

se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea

respectivului drept nu mai este posibilă, or, în conformitate cu art. 15 Cod de

procedură civilă, participanții la proces și alte persoane interesate ale căror drepturi,

libertăți ori interese legitime au fost încălcate printr-un act judiciar pot exercita căile

de atac împotriva acestuia în condițiile legii.

În această privință, materialele dosarului atestă că la 21 martie 2018 a fost

pronunțat dispozitivul hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care

6

cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Burciu împotriva Consiliului

municipal Chișinău, intervenient accesoriu Ion Cernea cu privire la contestarea

actului administrativ, a fost respinsă ca nefondată.

Tot actele cauzei atestă că la 21 martie 2018 Vitalie Burciu a depus o cerere

prin care a solicitat eliberarea hotărârii motivate, pentru a o ataca cu apel (f.d.103).

Prin cererea din 25 aprilie 2018 Vitalie Burciu a solicitat repetat eliberarea

hotărârii motivate (f.d.111).

Astfel, la 15 noiembrie 2018 Vitalie Burciu a depus cerere de apel împotriva

hotărârii din 21 martie 2018 a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Concomitent, instanța de recurs constată că apelantul a solicitat repunerea în

termen a cererii de apel, invocând că a primit hotărârea motivată la 16 octombrie

2018.

În conformitate cu art. 362 alin. (3) Cod de procedură civilă, repunerea în

termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de

art.116.

În acest sens, art. 116 alin. (1) și (3) Cod de procedură civilă, prevede că

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act

de procedură pot fi repuse în termen de către instanță.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc

imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care

nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele

respective etc.).

Prin prisma prevederilor citate, este de înțeles că termenul de declarare a

apelului poate fi restabilit, dacă persoanele îndreptățite solicită acest lucru și prezintă

probe veridice, ce confirmă imposibilitatea de a fi putut depune apelul în termen.

Articolul 116 alin. (5) Cod de procedură civilă, prevede că încheierea

judecătorească prin care este respinsă cererea de repunere în termen poate fi atacată

cu recurs. Încheierea prin care s-a făcut repunerea în termen nu se supune recursului.

Iar conform art. 203 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererile și

demersurile participanților la proces în problema judecării cauzei se soluționează

prin încheiere judecătorească.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție punctează că instanța de apel urma să se expună

în privința motivelor de repunere în termen a apelului prin prisma argumentelor

aduse de apelant, ce justifică în opinia sa omiterea întemeiată a termenului de

îndeplinire a actului de procedură.

La caz, se constată că instanța de apel a reținut cererea din 21 martie 2018, drept

o cerere de apel, or, prin această cerere Vitalie Burciu și-a valorificat dreptul de a

solicita eliberarea hotărârii motivate conform art. 236 alin. (5) lit. a) Cod de

procedură civilă, care prevede că instanța de judecată va întocmi hotărârea integrală

dacă participanții la proces, în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului

hotărârii, solicită în mod expres acest lucru.

De altfel, această circumstanță rezultă și din cererea de apel depusă la 15

noiembrie 2018, în care apelantul Vitalie Burciu a menționat asupra faptului că la

21 martie 2018 a depus cerere prin care a solicitat eliberarea hotărârii motivate.

7

Față de aceste împrejurări, materialele dosarului denotă faptul că Vitalie Burciu

a declarat apel la 15 noiembrie 2018, după primirea hotărârii motivate, solicitând

astfel repunerea în termen.

În speță, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că instanța de apel a fost învestită cu soluționarea unei cereri de

repunere în termenul de declarare a căii de atac - apelul, în privința căreia nu s-a

expus nici într-un fel.

Astfel, se constată că instanța de apel, a lăsat fără soluționare cererea

apelantului cu privire la repunerea în termen a cererii de apel și prin urmare, nu a

elucidat motivele ce ar justifica omiterea întemeiată a termenului de declarare.

Or, instanța, la cererea părții în proces, este obligată să soluționeze chestiunea

cu privire la repunerea în termen, fapt ce în speță, nu a fost realizat.

Repunerea în termen de către instanță poate avea loc în condițiile art. 116 Cod

de procedură civilă, doar în privința persoanelor care din motive întemeiate, au omis

termenul de îndeplinire a unui act de procedură, cu anexarea la cererea de repunere

în termen a probelor ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului în termen.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că primirea apelului spre examinare,

fără soluționarea cererii privind repunerea în termen, suplimentar celor relatate duce

inevitabil la casarea deciziei adoptată pe fond.

În situația în care instanța de apel nu s-a expus asupra cererii de repunere a

apelului în termen, precum și nu a dat o apreciere corespunzătoare tuturor

circumstanțelor cauzei prin prisma probelor prezentate raportate la normele de drept

materiale ale raportului juridic litigios, instanța de recurs conchide asupra

imposibilității de a se pronunța asupra fondului, motiv ce impune casarea deciziei

instanței de apel cu remiterea cauzei la rejudecare.

În baza limitelor stabilite de lege ale examinării recursului, instanța de recurs

nu poate adopta o soluție finală, întrucât lichidarea lacunelor depistate în cadrul

procedurii de examinare în recurs nu este posibilă, de aceea cauza urmează a fi

reexaminată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

și rejudecând cauza, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că din interpretarea art. 6 CEDO, pronunțarea de către

instanțele judecătorești a unor hotărâri motivate constituie una dintre garanțiile

dreptului fundamental la un proces echitabil și acesta presupune obligațiunea

instanței judecătorești de a se expune în hotărârile contestate asupra tuturor

cerințelor acțiunii, precum și argumentelor invocate de către părți întru, respectiv,

admiterea sau respingerea acestora (cauza García Ruiz c. Spaniei din 21.01.1999).

Din considerentele arătate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de

apel urmează a fi casată cu restituirea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d), art. 248 alin. (2) Cod administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

8

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Vitalie Burciu.

Se casează decizia din 22 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza de

contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Burciu

împotriva Consiliului municipal Chișinău, intervenient accesoriu Ion Cernea cu

privire la contestarea actului administrativ, cu restituirea cauzei la Curtea de Apel

Chișinău.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

9