3ra-1077/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: T. Mereuţă nr. 3ra-1077/15 instanţa de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 23 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Alexandru Mardari şi Biroul Vamal Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Mardari împotriva Biroului Vamal Leuşeni cu privire la recunoaşterea acţiunilor ilegale, restituirea taxei vamale şi a taxei pe valoare adăugată, repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2015 prin care a fost admis apelul declarat de către Alexandru Mardari, casată hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 11 decembrie 2014 şi emisă o nouă hotărâre prin care a fost repusă în termen şi admisă parţial acţiunea constată: La 02 septembrie 2014, Alexandru Mardari a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Leuşeni cu privire la recunoaşterea acţiunilor ilegale, restituirea taxei vamale şi a taxei pe valoare adăugată, repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a invocat că Serviciul Vamal şi Biroul Vamal Leuşeni, au respins ca tardive cererile prealabile depuse la 24 iulie 2014, prin care dânsul a solicitat repunerea în termen, recunoaşterea acţiunilor privind perceperea de către Biroul Vamal Leuşeni la 17 noiembrie 2013 a taxei vamale şi a taxei pe valoarea adăugată drept ilegale, restituirea taxei vamale şi taxei pe valoare adăugată percepute ilegal. Susţine că deşi a solicitat repunerea în termen a contestaţiei pe motiv că de la momentul acţiunilor ilegale ale funcţionarului vamal şi anume din 17 noiembrie 2013 şi până la 24 noiembrie 2013 a fost plecat peste hotarele ţării, astfel neavând posibilitatea ca în termen de 10 zile, după cum este reglementat de prevederile art. 289 Cod vamal, cât şi 30 de zile, potrivit art. 14 alin. (l) Legea contenciosului administrativ, să solicite recunoaşterea dreptului pretins.

1 Relatează că la 17 noiembrie 2013, la punctul de trecere a frontierei de stat moldo-română Leuşeni - Albiţa, la introducerea pe teritoriul Republicii Moldova a televizorului SONY KDL 47 W 805 ABAE2 în valoare de 999 EUR, Biroul Vamal Leuşeni a perceput taxa vamală şi taxa pe valoarea adăugată în mărime de peste 4000 lei. Menţionează prevederile art. 5 alin. (l) lit. a) din Legea cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoanele fizice, care stipulează că persoanele fizice au dreptul de a introduce pe teritoriul ţării, fără achitarea drepturilor de import, obiecte de uz personal. Astfel, televizorul SONY KDL 47 W 805 ABAE2 în valoare de 999 EUR, constituie obiect de uz personal, fiind obiect destinat necesităţilor casnice, nefiind destinat activităţii comerciale sau de producţie.

Remarcă că prin actul administrativ prin care a fost percepută de către Biroul Vamal Leuşeni la 17 noiembrie 2013 taxa vamală şi taxa pe valoare adăugată i-a fost cauzat prejudiciu moral. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 5, 7, 19, 22, 32, 331, 85, 166, 277, 278 CPC, art. 7, 17, 19, 25 Legea contenciosului administrativ, art. 1398, 1404, 1416, 1422, 1423 Cod civil. Solicită repunerea în termen a cererii prealabile, recunoaşterea acţiunilor cu privire la perceperea de către Biroul Vamal Leuşeni la 17 noiembrie 2013 a taxei vamale şi a taxei pe valoarea adăugată drept ilegale, restituirea de către Biroul Vamal Leuşeni a taxei vamale şi taxe pe valoare adăugată în mărime de 4000 lei, precum şi repararea de către Biroul Vamal Leuşeni a prejudiciului moral cauzat în mărime de 80000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 11 decembrie 2014 a fost respinsă integral acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2015 a fost admis apelul declarat de către Alexandru Mardari, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care a fost repusă în termen şi admisă parţial acţiunea lui Alexandru Mardari, constatată ilegalitatea acţiunilor Biroului Vamal Leuşeni, încasat de la Biroul Vamal Leuşeni în folosul lui Alexandru Mardari suma de 4000 lei, în rest, acţiunea a fost respinsă. La 15 iunie 2015, Alexandru Mardari a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate în partea prin care a fost respins capătul de cerere cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin repararea de către Biroul Vamal Leuşeni a prejudiciului moral în mărime de 80000 lei.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată în partea ce ţine de respingerea cerinţelor cu privire la repararea prejudiciului moral, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că potrivit art. 1398 Cod civil, în cazul acţiunii ilicite, cu vinovăţie, legislatorul invocă răspunderea delictuală. Dispunerea anulării unui act administrativ ilegal nu absolveşte de la răspunderea delictuală. 2 Doar în conformitate cu prevederile art. 1404 alin. (2) Cod civil, persoanele au dreptul să ceară repararea prejudiciului moral cauzat printr-un act administrativ ilegal. Deci, actul administrativ stabilit ilegal nu compensează prejudiciul moral cauzat, ci din potrivă, odată ce va fi constatat un act administrativ drept ilegal, aceasta din urmă generează reparaţia unui prejudiciu cauzat, fie patrimonial, fie moral.

Remarcă că prin actul administrativ emis de Biroul vamal Leuşeni de percepere a taxelor vamale ilegal, i-a fost cauzată jignire, ruşine, disperare în recunoaşterea dreptului pretins, indignare, stare de disconfort. Indică că în conformitate cu prevederile art. 1422 alin. (1) Cod civil, ca urmare a perceperii taxelor vamale ilegal i-a fost cauzat un prejudiciu moral. La 18 iunie 2015, Biroul Vamal Leuşeni a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, cu menţinerea hotărâri primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că în conformitate cu prevederile art. 289 Cod vamal, actele administrative, acţiunile sau inacţiunile organelor vamale, ale colaboratorilor vamali pot fi atacate în termen de 10 zile calendaristice de la data comunicării actului sau efectuării acţiunii/inacţiunii.

Relatează că acţiunile biroului vamal din 17 noiembrie 2013, au fost contestate de către intimat numai la 24 iulie, peste aproximativ opt luni, astfel tardiv. Menţionează că dacă din motive întemeiate, contestaţia nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 289, însă Serviciul Vamal este în drept, potrivit art. 291 Cod vamal la demersul reclamantului, să o repună în termen, la care urmând a fi anexate probele ce dovedesc imposibilitatea depunerii contestaţiei în termen. Consideră că instanţa de apel eronat a interpretat prevederile art. 291 Cod vamal, prin faptul admiterii ca motiv întemeiat plecarea intimatului peste hotare. Or, prin motiv întemeiat presupune omiterea termenului de prescripţie din motive neimputabile acestuia.

Afirmă că intimatul din momentul adoptării deciziei organului vamal şi până în ziua plecării a avut la dispoziţie 6 zile pentru a contesta acţiunile sau inacţiunile organului vamal sau pentru a angaja un avocat, un drept pe care la omis. Menționează că instanţa de apel în mod tacit şi eronat a apreciat şi examinat probe care au importanţă în soluţionarea justă a cauzei. Remarcă că cererea de apel este una pur formală, nu cuprinde careva motive de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul, fapt statuat de art. 365 lit. d) CPC.

Consideră că instanţa de apel greşit a interpretat Legea cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoanele fizice, care în art. 5 alin. (1) lit. b), statuează că persoanele fizice au dreptul de a introduce pe teritoriul ţării, fără achitarea drepturilor de import, alte bunuri decât cele indicate la lit. a), a căror valoare în vamă nu depăşeşte suma de 300 euro şi care nu sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie. Dacă 3 valoarea în vamă a bunurilor depăşeşte cuantumul neimpozabil menţionat, drepturile de import se vor percepe reieşind din valoarea bunului în vamă (cuantumul neimpozabil indicat nu micşorează valoarea pozabilă a bunului).

Indică că televizoarele nu se includ în lista bunurilor neimpozabile dacă valoarea depăşeşte limita neimpozabilă de 300 de euro, drepturile de import se vor calcula pornind de valoarea în vamă şi anume taxa vamală şi TVA. La 14 iulie 2015, Biroul Vamal Leuşeni a depus referinţă la cererea de recurs depusă de către Alexandru Mardari, solicitând respingerea acesteia. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 08 aprilie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 68), careva date despre recepţionarea acesteia de către recurenţi la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2015 în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de Alexandru Mardari şi Biroul Vamal Chişinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

4 În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile declarate de Alexandru Mardari şi Biroul Vamal Chişinău, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Alexandru Mardari şi Biroul Vamal Chişinău ca inadmisibile. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursurile declarate de Alexandru Mardari şi Biroul Vamal Chişinău se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat 5