2ra-2006/15 — Încasarea restanţelor salariale

dosarul nr. 2ra-2006/15 prima instanță: V. Mihaila instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol ÎNCHEIERE 26 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Ion Druță, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Fedosii Cavcaliuc, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Fedosii Cavcaliuc împotriva Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 51/336 COOP cu privire la încasarea restanțelor salariale și a penalității, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 mai 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Fedosii Cavcaliuc și menținută hotărârea Judecătoriei Botanica, municipiul Chișinău din 28 octombrie 2014, c o n s t a t ă: La 13 ianuarie 2014, Fedosii Cavcaliuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva APLP nr. 51/336 COOP cu privire la încasarea restanțelor salariale și a penalității, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că prin Ordinul nr. 07/p din 01 octombrie 2013, a fost angajat în calitate de maistru în cadrul APLP nr. 51/336 COOP, începând cu 01 octombrie 2013, cu retribuirea lunară conform contractului individual de muncă. Susține că toți lucrătorii APLP nr. 51/336 COOP şi-au ridicat salariile, însă reclamantului nu i-a fost achitat salariul pentru lunile octombrie, noiembrie și decembrie 2013. Afirmă reclamantul că urmare a reținerii neîntemeiate a salariului, din cauza imposibilității achitării tuturor serviciilor locativ-comunale și întreținerii familiei, i-a fost cauzat un prejudiciu moral, iar starea sănătății sale s-a înrăutățit. Prin urmare, solicită încasarea de la pârât a salariului în mărime de 7500 lei, penalitatea în mărime de 0,1 % din suma restanței pentru fiecare zi de întârziere, prejudiciul moral în mărime de 3000 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată.

1 Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 28 octombrie 2014 acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 mai 2015 a fost respins apelul declarat de către Fedosii Cavcaliuc și menținută hotărârea primei instanțe. La 25 iunie 2015, în termenul prevăzut de lege, Fedosii Cavcaliuc a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea decizie contestate și emiterea unei noi hotărâri prin care pricina să fie restituită la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată. În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o neîntemeiată deoarece instanța de apel a interpretat eronat legea.

Totodată, invocă recurentul Fedosii Cavcaliuc că instanța de apel a interpretat greșit circumstanțele cauzei și a ajuns la o concluzie eronată privind respingerea cererii de amânare, iar prin urmare a admis examinarea cauzei în lipsa sa. La 13 iulie 2015, în adresa intimatului APLP nr. 51/336 COOP a fost expediată copia recursului cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței la recurs. La 12 august 2015, intimatul APLP nr. 51/336 COOP a depus referință la recursul declarat solicitând declararea recursului ca inadmisibil. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Fedosii Cavcaliuc nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 2 Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Codul de procedură civilă are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Distinct de cele relatate, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că atât instanța de apel, cât şi prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, aplicând corespunzător normele de drept material şi respectând normele de drept procedural, iar argumentele invocate în cererea de recurs poartă un caracter declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul lui Fedosii Cavcaliuc ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. alin. (1) şi (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Fedosii Cavcaliuc, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Ion Druță Ion Corolevschi 3