3ra-656/15 — Încasarea indemnizaţiei

prima instanță: V. Nichitenco dosarul nr. 3ra-656/15 instanța de apel: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac DECIZIE 19 august 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tatiana Vieru, Iuliana Oprea, Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând recursurile declarate de către Mihail Moisei şi Societatea pe acţiuni „BTA-5”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mihail Moisei împotriva Societăţii pe acţiuni „BTA-5” în proces de lichidare cu privire la includerea în lista creditorilor cu pretenţii ce ţin de achitarea compensaţiei pentru dauna adusă sănătăţii şi la acţiunea reconvenţională a Societăţii pe acţiuni „BTA-5” împotriva lui Mihail Moisei cu privire la declararea nulităţii actului juridic, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 20 ianuarie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea pe acţiuni „BTA-5”, casată hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 11 iulie 2014 în partea admiterii acţiunii iniţiale şi încetat procesul în această parte, iar în rest hotărârea a fost menţinută, c o n s t a t ă: La 07 mai 2014, Mihail Moisei a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SA „BTA-5” în proces de lichidare cu privire la obligarea includerii în lista creditorilor cu pretenţii ce ţin de achitarea compensaţiei pentru dauna adusă sănătăţii.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în anul 1976 a lucrat în calitate de şofer la întreprinderea, succesorul căruia este SA „BTA-5”. Menţionează că la 02 noiembrie 1976, în drum spre serviciu, în rezultatul unui accident rutier, el a primit leziuni corporale grave şi ca rezultat, a fost recunoscut invalid de gradul II, cu 70% pierdere a capacităţii de muncă. Acest fapt se confirmă prin certificatul DMEM5 nr. 022822 despre rezultatul constatării gradului de pierdere a capacităţii profesionale de muncă. Susţine că conform actului despre accidentul de muncă din 03 noiembrie 1976, acest accident a fost recunoscut ca accident de muncă. Afirmă că începând cu 01 aprilie 2011, pârâta nu i-a achitat sumele pentru restituirea pagubei cauzate prin vătămarea integrităţii corporale, legate de executarea obligaţiunilor de muncă.

Invocă că în legătură cu faptul că pârâta refuza benevol să-şi îndeplinească obligaţiunile, la 02 mai 2013, el s-a adresat la Judecătoria Cimişlia cu o cerere de 1 chemare în judecată cu privire la încasarea sumelor în mărime de 37256,62 lei, ce i se cuvin. Mai invocă că la 10 septembrie 2013, lichidatorul SA „BTA-5” a expediat în adresa Judecătoriei Cimişlia o cerere, prin care a solicitat încetarea procesului, deoarece SA „BTA-5” se află în procedura de lichidare şi pretenţiile urmează a fi înaintate lichidatorului întreprinderii. Cererea menţionată a fost admisă, iar procesul a fost încetat. Menţionează că la 11 septembrie 2013, el a expediat în adresa lichidatorului SA „BTA-5” cererea privind achitarea sumelor în mărime de 37256,62 lei, ce i se cuvin, însă pînă în prezent, nu a primit nici un răspuns.

Prin urmare, solicită obligarea pârâtei să-l includă în lista creditorilor cu pretenţii în sumă de 37256,62 lei. La 18 iunie 2014 şi 30 iunie 2014, Mihail Moisei a depus cereri de modificare a pretenţiilor, solicitând obligarea pârâtei să-l includă în lista creditorilor cu pretenţii în sumă de 37256,62 lei compusă din paguba cauzată prin vătămarea integrităţii corporale legată de executarea obligaţiunilor de muncă calculată la momentul adresării către lichidator – 01 septembrie 2013, includerea în mărimea pretenţiilor a compensaţiei pentru dauna adusă sănătăţii pentru perioada 01 septembrie 2013 – 31 martie 2014 în sumă de 9925,93 lei şi de la 01 aprilie 2014 pînă la pronunţarea hotărârii judecătoreşti în sumă de 1722,76 lei lunar şi includerea în mărimea pretenţiilor dobânda de întârziere în mărime de 5941,85 lei.

La 18 iunie 2014, SA „BTA-5” a depus o cerere reconvenţională împotriva lui Mihail Moisei cu privire la declararea nulităţii actului juridic. În motivarea acţiunii reconvenţionale pârâta a indicat că la 02 noiembrie 1976, a avut loc un accident rutier cu implicarea lui Mihail Moisei angajat în calitate de şofer la întreprinderea, succesorul căreia este SA „BTA-5” din or. Cimişlia. Menţionează că accidentul a avut loc în or. Cimişlia, pe str. Jukovskovo, în prezent str. Cetatea Albă, care se află la depărtare esenţială de locul de muncă, unde activa reclamantul. Susţine că în dimineaţa zilei de 02 noiembrie 1976, aproximativ la ora 07.50, reclamantul a oprit o unitate de transport pentru a se deplasa la serviciu.

Vladimir Pleşca, conducătorul motocicletei, deplasându-se cu viteză excesivă şi fără a se asigura, a început depăşirea autospecialei de model GAZ-52, iar în rezultatul acestei manevre, motocicleta s-a tamponat cu autospeciala, iar pasagerul motocicletei, Mihail Moisei a suferit o fractură la piciorul drept. Afirmă că motocicleta de model JAWA-350 era înregistrată pe numele lui Petru Pleşca, fratele conducătorului Vladimir Pleşca, care a luat unitatea de transport fără a avea permis de conducere. Invocă că prin sentinţa Judecătoriei raionului Cimişlia din 14 ianuarie 1977 vinovat de producerea accidentului a fost recunoscut Vladimir Pleşca, care a fost condamnat la 3 ani privaţiune de libertate.

Mai invocă că comisia întreprinderii, cu abaterea de la norma legală, a clasificat accidentul suferit de Mihail Moisei ca accident de muncă, întocmind actul de cercetare a accidentelor de muncă din 03 noiembrie 1976. Menţionează că prin răspunsurile parvenite de la Inspecţia de Stat a Muncii la interpelările adresate de către administraţia SA „BTA-5” şi de reprezentantul acesteia 2 se confirmă că norma aplicabilă cercetării accidentului de muncă este Regulamentul privind cercetarea şi evidenţa accidentelor de muncă, aprobat prin Hotărârea Prezidiumului Comitetului Central al Sindicatelor Unionale din 20 mai 1966, deoarece a avut loc în perioada anilor 1966-1982. Susţine că conform pct. 2 din Regulamentul enunţat, accident de muncă se consideră dacă a fost produs pe teritoriul întreprinderii sau în afara întreprinderii în timpul efectuării atribuţiilor de serviciu sau în timpul deplasării la serviciu sau de la serviciu cu unitatea de transport oferit de angajator.

Afirmă că accidentul rutier s-a produs în afara teritoriului întreprinderii, unde activa Mihail Moisei şi cu o unitatea de transport care nu era oferită de către angajator. Unitatea de transport era înregistrată pe numele fratelui şoferului responsabil de comiterea accidentului, Petru Pleşca. Invocă că în sentinţa de condamnare, cît şi în actul de cercetare a accidentului de muncă se probează faptul că Mihail Moisei se deplasa la locul de muncă. Consideră că în temeiul art. art. 217 şi 220 din Codul civil, actul din 03 noiembrie 1976, prin care se constatată că Mihail Moisei a suferit un accident de muncă, urmează a fi declarat nul, deoarece acesta a fost întocmit cu încălcarea normelor imperative.

Prin urmare, solicită declararea nulităţii procesului-verbal de cercetare a accidentului de muncă din 03 noiembrie 1976, prin care s-a constatat că Mihail Moisei a suferit un accident de muncă. Prin hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 11 iulie 2014 acţiunea iniţială a fost admisă parţial şi a fost obligat lichidatorul SA „BTA-5” să-l includă pe Mihail Moisei în lista creditorilor cu pretenţii ce ţin de achitarea compensaţiei pentru dauna adusă sănătăţii în sumă de 50628,07 lei pentru perioada 01 aprilie 2011 – 01 iulie 2014. În rest acţiunea iniţială a fost respinsă ca neîntemeiată. Acţiunea reconvenţională a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2015 a fost admis apelul declarat de către SA „BTA-5”, casată hotărârea primei instanţe în partea admiterii pretenţiei cu privire la includerea în lista creditorilor a pretenţiilor ce ţin de achitarea compensaţiei pentru dauna adusă sănătăţii şi încetat procesul în această parte.

În rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută. La 12 martie 2015, în termenul prevăzut de lege, Mihail Moisei a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel și menţinerea hotărârii primei instanţe. Recurentul Mihail Moisei, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel. Menţionează că instanţa de apel greşit încetat procesul concluzionînd că nu a înaintat cerere prin care să solicite includerea sa în lista creditorilor cu pretenţii, deoarece el a expediat cîteva cereri în adresa SA „BTA-5”, fapt ce se confirmă prin avizele poştale. Consideră că instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea şi nu a luat în considerare circumstanţele care au importanţă pentru examinarea pricinii în fond.

De asemenea, consideră că aprecierea probelor de către instanţa de apel a fost arbitrară şi erorile comise au dus la încălcarea drepturilor fundamentale ale omului. 3 La 16 aprilie 2015, în termenul prevăzut de lege, SA „BTA-5” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel în partea respingerii acţiunii reconvenţionale şi emiterea în această parte a unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii reconvenţionale, iar în rest menţinerea deciziei instanţei de apel, cu încasarea de la intimat a cheltuielilor de judecată. Recurenta SA „BTA-5”, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece instanţa de apel a aplicat eronat legea.

Menţionează că conform art. 50 din Codul civil (în redacţia Legii din 26 decembrie 1964), este nulă convenţia care nu corespunde prevederilor legii. În cazul unei convenţii nule, fiecare parte este obligată să restituie tot ce a primit în baza convenţiei, iar cînd nu este posibil de a restitui în natură cele primite, urmează să plătească valoarea lor în bani, dacă legea nu prevede alte efecte ale nulităţii convenţiei. Susţine că conform art. 61 din Codul civil (în redacţia Legii din 26 decembrie 1964), convenţia declarată nulă se consideră nulă din momentul încheierii ei. Dacă, însă, din conţinutul convenţiei rezultă că ea poate fi încetată numai pe viitor, convenţia declarată nulă nu va produce efecte pentru viitor.

Afirmă că procesul-verbal de cercetare a accidentului de muncă din 03 noiembrie 1976 este unul ilegal, deoarece contravine normei speciale care reglementează procedura şi condiţiile, prin care un accident se poate considera ca accident de muncă şi, anume, pct. 2 din Regulamentul privind cercetarea şi evidenţa accidentelor de muncă, aprobat prin Hotărârea Prezidiumului Comitetului Central al Sindicatelor Unionale din 20 mai 1966, care statuiază că accident de muncă se consideră dacă a fost produs pe teritoriul întreprinderii sau în afara întreprinderii în timpul efectuării atribuţiilor de serviciu sau în timpul deplasării la serviciu sau de la serviciu cu unitatea de transport oferit de angajator.

Invocă că reieşind din normele de drept enunţate, se constată că instanţa de apel a aplicat eronat prevederile art. art. 50 şi 61 din Codul civil şi a concluzionat că deplasarea la serviciu şi de la serviciu se consideră timp de muncă, fără a face trimitere la un articol din Codul muncii (în redacţia Legii din 25 mai 1973). Mai invocă că argumentul instanţei de apel precum că timp de 40 ani, actul menţionat nu a fost contestat de către administraţia întreprinderii şi recurenta i-a achitat lui Mihail Moisei compensaţii în legătură cu pierderea capacităţii de muncă, după care aceasta a încetat să mai achite aceste plăţi, este unul discriminator, deoarece nu poate purta răspundere noul proprietar al SA „BTA-5” pentru erorile sau inacţiunile fostului proprietar.

Menţionează că pînă la privatizare, această societate a fost în proprietatea statului, fiind la balanţa Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, iar din momentul în care a trecut din proprietate publică în proprietate privată, nu au mai fost achitate aceste plăţi. Susţine că au fost prezentate instanţei de apel în calitate de probă hotărârile emise între părţile litigante, care confirmă încă o dată că între părţile litigante nu a existat o careva hotărâre, care a avut ca obiect nulitatea actului, prin care s-a constatat că Mihail Moisei a suferit un accident de muncă. 4 Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 13 mai 2015 recursurile declarate de către Mihail Moisei şi SA „BTA-5” au fost considerate admisibile.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursurile se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele recursurilor, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile întemeiate şi care urmează a fi admise cu casarea deciziei instanţei de apel şi trimiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.c) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţă de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Pe parcursul examinării pricinii s-a stabilit că Mihail Moisei s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SA „BTA-5” prin care a solicitat includerea în lista creditorilor cu pretenţii în sumă de 37256,62 lei compusă din paguba cauzată prin vătămarea integrităţii corporale legată de executarea obligaţiilor de muncă calculată la momentul adresării către lichidatorul SA „BTA-5” – 01 septembrie 2013; includerea în mărimea pretenţiilor compensaţia pentru dauna adusă sănătăţii pentru perioada de la 01 septembrie 2013 şi pînă la 31 martie 2014 în sumă de 9925,93 lei; de la 01 aprilie 2014 şi pînă la pronunţarea hotărîrii judecătoreşti în mărime de 722,76 lei pe lună şi de a include în mărimea pretenţiilor dobînda de întîrziere în mărime de 5941,85 lei.

Ulterior, SA „BTA-5” a depus acţiune reconvenţională prin care a solicitat declararea nulă a actului din 03 noiembrie 1976 prin care se constată că Mihail Moisei a suferit un accident de muncă, deoarece acesta a fost întocmit cu încălcarea normelor imperative. Prima instanţă examinînd pricina în fond a concluzionat asupra temeiniciei parţiale a acţiunii iniţiale, admitînd-o, dispunîndu-se obligarea lichidatorului SA „BTA-5” să-l includă pe Mihail Moisei în lista creditorilor cu pretenţii ce ţin de achitarea compensaţiei pentru dauna adusă sănătăţii în sumă de 50628,07 lei pentru perioada 01 aprilie 2011 – 01 iulie 2014, în rest pretenţia ce ţine de includerea în cuantum ul compensaţiei dobînda de întîrziere în sumă de 5941,85 lei a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Totodată instanţa de fond a concluzionat asupra netemeiniciei acţiunii reconvenţionale respingînd-o ca fiind neîntemeiată. Hotărîrea primei instanţe a fost contestată cu apel de către SA „BTA-5”. Instanţa de apel, examinînd temeinicia şi legalitatea hotărîrii primei instanţe a admis apelul declarat casînd hotărîrea primei instanţe în partea admiterii acţiunii iniţiale şi emiterea in această parte a unei încheieri prin care a încetat procesul în această parte, concluzionînd că acţiunea iniţială a lui Mihail Moisei nu urmează a fi judecată în procedură civilă. În rest, hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. Judecînd recursurile declarate de Mihail Moisei şi SA „BTA-5”, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanţei de apel conţine o motivare arbitrară.

5 Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere. Totodată, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată şi din raportul juridic creat în speţă, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi, instanţa de apel judecând apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, referindu-se în general la unele constatări reţinute la adoptarea hotărârii de prima instanţă, fără a verifica legalitatea şi temeinicia hotărârii supusă apelului în raport cu regulile stabilite de lege.

Din actele pricinii rezultă că SA „BTA-5” este în proces de lichidare, iar reclamantul recurent Mihail Moisei a anexat la cererea de chemare în judecată copia cererii prin care s-a adresat lichidatorului ce cerere prin care a solicitat încasarea compensaţiei ce i se cuvine drept urmare a vătămării sănătăţii în perioada 01 aprilie 2011 – 31 august 2013 în mărime de 37256,62 lei, însă instanţa de apel greşit a concluzionat că Mihail Moisei nu s-a adresat către SA „BTA-5” cu cerere prin care să solicite includerea în lista creditorilor cu pretenţii ce ţin de achitarea compensaţiei pentru dauna adusă sănătăţii, şi prin urmare neîntemeiat a încetat procesul în temeiul art. 265 lit. a) CPC pe motiv că pricina nu urmează a fi judecată în procedură civilă.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, s-a constatat o eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite ambele recursuri, de a casa integral decizia instanţei de apel şi de a remite pricina spre rejudecare în instanţa de apel.

La judecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate, creând condiţii obiective şi reale participanţilor la proces şi judecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 al.

(1) lit. c) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admit recursurile declarate de către Mihail Moisei şi Societatea pe acţiuni „BTA-5” 6 Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mihail Moisei împotriva Societăţii pe acţiuni „BTA-5” în proces de lichidare cu privire la includerea în lista creditorilor cu pretenţii ce ţin de achitarea compensaţiei pentru dauna adusă sănătăţii şi la acţiunea reconvenţională a Societăţii pe acţiuni „BTA-5” împotriva lui Mihail Moisei cu privire la declararea nulităţii actului juridic, în partea încetării procesului acţiunii lui Mihail Moisei împotriva Societăţii pe acţiuni „BTA-5” în proces de lichidare cu privire la includerea în lista creditorilor cu pretenţii ce ţin de achitarea compensaţiei pentru dauna adusă sănătăţii, cu trimiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Iuliana Oprea Ion Druţă Ion Corolevschi 7