2ra-205/16 — Stabilirea şi acitarea indemnizaţiei unice de deces al angajatului, compensarea cheltuielilor de înmormîntare şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: Gh. Pavliuc dosarul nr. 2ra-205/16 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac ÎNCHEIERE 03 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Ion Druță Maria Ghervas examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de administratorul Societății cu Răspundere Limitată „Cronotrans”, Carabadjac Petru, reprezentat de avocatul Crainic Arcadii, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Tărîță Mihail împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Cronotrans”, intervenient accesoriu Inspecția Muncii cu privire la stabilirea cuantumului și achitarea indemnizației unice de deces al angajatului survenit în urma unui accident de muncă, compensarea cheltuielilor de înmormântare, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Cronotrans”, admis apelul declarat de Tărîță Mihail, reprezentat de avocatul Iudin Gheorghe și modificată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 13 noiembrie 2014, prin majorarea cuantumului indemnizației unice de deces și prejudiciului moral, în rest hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 13 noiembrie 2014, a fost menținută, c o n s t a t ă : La 11 aprilie 2012, Tărîță Mihail a depus cererea de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Cronotrans” cu privire la stabilirea cuantumului și achitarea indemnizației unice de deces al angajatului survenit în urma unui accident de muncă, compensarea cheltuielilor de înmormântare, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că la 18 mai 2011, împreună cu fiul său Tărîţă Ion, s-au angajat la muncă în cadrul Agenţiei Imobiliare SRL „Cronotrans” în calitate de dulgheri-betonişti, în acest sens, fiind încheiate contractele de muncă corespunzătoare pentru perioada 18 mai 2011 - 30 august 2011, în scopul îndeplinirii lucrărilor de construcţie a acoperişului-mansardei din bd. Dacia nr. 44/2, mun. Chişinău. Susţine că la data de 04 august 2011, în timpul îndeplinirii lucrărilor de construcţie a mansardei, fiul său Tărîţă Ion a căzut de la înălţimea etajului 7, iar la 05 august 2011 ca rezultat al traumelor primite, a decedat. Menționează că urmare a incidentului ce a avut loc, SRL „Cronotrans” i-a achitat suma de 10 000 lei cu titlu de indemnizație de deces.

La data de 27 ianuarie 2012, în temeiul art. 18 al Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008 şi prevederilor Regulamentului cu privire la plata de către întreprinderi, organizaţii şi instituţii a indemnizaţiei unice pentru pierderea capacităţii de muncă sau decesul angajatului în urma unui accident de muncă sau unei afecţiuni profesionale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 513 din 11 august 1993 s- a adresat pîrîtului solicitînd calcularea și achitarea indemnizaţiei unice de deces pentru fiul său - Tărîță Ion. Drept răspuns, la 02 februarie 2012, pîrîtul i-a înmînat o scrisoare, prin care a solicitat prezentarea anumitor documente suplimentare pentru a beneficia de indemnizația de deces.

Astfel, la 16 februarie 2012, prin scrisoare recomandată a expediat SRL „Cronotrans” documentele suplimentare necesare, concomitent înaintatînd o cerere cu privire la achitarea sumei de 18 900 lei, cu titlu de cheltuieli pentru înmormîntare. Însă, prin ordinul nr. 7 din 02 martie 2012, pîrîtul a refuzat în admiterea cererii, invocînd că SRL „Cronotrans” nu poartă vre-o vină în producerea accidentului de muncă, și a achitat doar suma de 10 000 lei ca cheltuieli necesare pentru înmormîntare.

Consideră reclamantul că, ordinul nr. 7 din 02 martie 2012 este neîntemeiat, și contravine prevederilor art. 9 (1), art. 10 lit. c), art. 13 lit. u) şi v) ale Legii securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi dispoziţiilor pct. pct. 33 şi 91 din Hotărîrea Guvernului nr. 353 din 05 mai 2010 cu privire la aprobarea cerinţelor minime de securitate şi sănătate la locul de muncă, care indică că angajatorul este obligat să asigure securitatea şi sănătatea lucrătorilor sub toate aspectele ce ţine de activitatea desfăşurată, să ia măsurile corespunzătoare pentru că în zonele de risc grav şi specific să poată avea acces doar salariaţii, care au primit instrucţiunile adecvate privind securitatea şi sănătatea în muncă, fiind la fel, obligat să asigure lucrătorii cu echipamentele de lucru neprimejdioase şi să acorde gratuit lucrătorilor echipament individual de protecţie.

Or, SRL „Cronotrans” nu a respectat nici una din condițiile sus menționate, întrucît muncitorii, care lucrau la construcția mansardei din bd. Dacia, mun. Chișinău nu au fost asigurați de către angajator cu mijloace de protecție (căști și centuri de siguranță), și nu a îngrădit marginea acoperișului pentru a împiedica căderea de la înălțime. În drept, Tărîță Mihail își întemeiază cerințele în baza art. 18 alin. (2) al Legii securităţii şi sănătăţii în muncă, art. 196 Codul Muncii, art. 1422 şi art. 1423 Cod civil. Solicită, încasarea indemnizației unice pentru decesul fiului - Tărîță Ion în urma accidentului de muncă în sumă de 1 105 392,42 lei, cheltuielilor pentru înmormîntare în sumă de 18 900 lei, prejudiciului moral în mărime 500 000 lei și cheltuielile de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 25 mai 2012, a fost admis demersul lui Tărîță Mihail și atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu Inspecția Muncii. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 13 noiembrie 2014, acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat de la SRL „Cronotrans” în beneficiul lui Tărîță Mihail, suma de 356 975 lei cu titlu de indemnizație unică de deces al angajatului survenit în urma accidentului de muncă, suma de 18 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și suma de 25 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, în rest cerințele au fost respinse ca neîntemeiate. Totodată, a fost încasat de la SRL „Cronotrans” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 11 376 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2015, a fost respins apelul declarat de către SRL „Cronotrans”, admis apelul declarat de către Tărîță Mihail, și modificată hotărîrea primei instanțe prin majorarea cuantumului indemnizației unice de deces de la 356 975 lei pînă la 552 696 lei și prejudiciului moral de la 25 000 pînă la 200 000 lei, în rest hotărîrea primei instanțe a fost menținută. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 27 mai 2015, a fost admis recursul declarat de către SRL „Cronotrans”, casată decizia instanței de apel și restituită pricina spre rejudecare în instanța de apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2015, a fost respins apelul declarat de către SRL „Cronotrans”, admis apelul declarat de către Tărîță Mihail, și modificată hotărîrea primei instanțe prin majorarea cuantumului indemnizației unice de deces de la 35 975 lei pînă la 552 696 lei și cuantumul prejudiciului moral de la 25 000 pînă la 200 000 lei, în rest hotărîrea primei instanțe a fost menținută. La 20 noiembrie 2015, administratorul SRL „Cronotrans” Carabadjac Petru, reprezentat de avocatul Crainic Arcadii, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei no hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă integral ca neîntemeiată.

În motivarea recursului recurentul a invocat că decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe urmează a fi casate ca fiind ilegale, întrucît potrivit pct. 8 al procesului-verbal privind cercetarea accidentului de muncă mortal nr. 33 din 05 septembrie 2011, întocmit de Inspecția Muncii, nu este clar în ce constă vinovăția conducătorului SRL „Cronotrans”, care cu toate că a asigurat muncitorii cu echipamentul individual necesare de protecție și a efectuat instruirea muncitorilor, cerîndu-le să utilizeze echipamentul de protecție și să respecte întocmai măsurile de protecție nu a obținut de la muncitori respectarea necondiționată a instrucțiunilor muncii.

În acest context indică că conform aceluiași proces-verbal, vinovați de producerea accidentului de muncă sunt Tărîță Mihail și Tărîță Ion, care au încălcat actele normative privind protecția muncii, or, Tărîță Mihail, fiind desemnat în calitate de supraveghetor și aflîndu-se în timpul producerii accidentului în imediata apropiere a lui Tărîță Ion nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de supraveghetor. Mai mult decît atît, potrivit ordonanței irevocabile a Procuraturii Botanica mun. Chișinău din 31 octombrie 2012, a fost clasată cauza penală nr. 2012428010 intentată la 17 februarie 2012 în baza art. 183 alin. (2) Cod penal, pe faptul producerii accidentului de muncă, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, respectiv, careva încălcări a tehnicii securității de către SRL „Cronotrans” nu a fost stabilit.

Sub acest aspect remarcă că atît procesului-verbal al Inspecției Muncii privind cercetarea accidentului de muncă mortal nr. 33 din 05 septembrie 2011, cît și ordonanța Procuraturii Botanica mun. Chișinău din 31 octombrie 2012, nu au fost contestate, sunt definitivei, produc efecte juridice și urmează să fie apreciate de către instanțele judecătorești la emiterea hotărîrii. Or, prin prisma art. 123 alin. (4) CPC, faptele care conform legii sunt prezumate a fi stabilite nu trebuie dovedite de persoana în a cărei favoare se prezumă, iar în conformitate cu art. 1417 alin. (1) Cod civil, prejudiciul cauzat din intenția persoanei vătămate nu se repară. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către administratorul SRL „Cronotrans”, Carabadjac Petru, reprezentat de avocatul Crainic Arcadii este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către administratorul SRL „Cronotrans”, Carabadjac Petru, reprezentat de avocatul Crainic Arcadii nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către administratorul SRL „Cronotrans”, Carabadjac Petru, reprezentat de avocatul Crainic Arcadii asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către administratorul SRL „Cronotrans”, Carabadjac Petru, reprezentat de avocatul Crainic Arcadii, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către administratorul Societății cu Răspundere Limitată „Cronotrans”, Carabadjac Petru, reprezentat de avocatul Crainic Arcadii, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Ion Druță Maria Ghervas