2ra-850/15 — Încasarea indemnizaţiei unice pentru pierderea capacităţii de muncă în urma accidentului de muncă şi compensarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: M.Terlea dosarul nr. 2ra-850/15 instanţa de apel: A.Minciuna, A.Doga, A.Nogai DECIZIE 06 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală, Petru Moraru, Dumitru Mardari examinând recursurile declarate de către Daniliuc Vitalie şi societatea pe acţiuni „Drumuri Căuşeni”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Daniliuc Vitalii împotriva societăţii pe acţiuni „Drumuri Căuşeni” privind încasarea indemnizaţiei unice pentru pierderea capacităţii de muncă în urma accidentului de muncă şi compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014 prin care au fost respinse apelurile depuse de Daniliuc Vitalii şi societatea pe acţiuni „Drumuri Căuşeni”, cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Căuşeni din 26 mai 2013, c o n s t a t ă La 23 septembrie 2013, Daniliuc Vitalii a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Drumuri Căuşeni” cu privire la încasarea indemnizaţiei unice pentru pierderea capacităţii de muncă în urma accidentului de muncă şi compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că a activat în cadrul SA „Drumuri Ştefan Vodă”, subdiviziune a SA „Drumuri Căuşeni” în calitate de cantonier. La 12 septembrie 2012 pe teritoriul staţiei feroviare a or.Căuşeni a avut loc accidentul de muncă în rezultatul căruia a pierdut capacitatea de muncă cu 85%, fiindu-i acordat gardul I de invaliditate.

Menţionează, că accidentul de muncă a fost examinat de Inspectoratul Teritorial de Muncă Căuşeni, care conform procesului-verbal nr.1 din 14 noiembrie 2012 a constatat un şir de încălcări pentru care se fac vinovate persoanele responsabile a SA „Drumuri Ştefan Vodă” şi anume lipsa cerinţelor de securitate în executarea proceselor tehnologice privind descărcarea vagoanelor, că nu a fost organizată şi efectuată instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cu conducătorii 1 unităţilor de muncă, specialiştii şi lucrătorii desemnaţi conform legislaţiei în vigoare, că nu s-au evaluat riscurile la îndeplinirea lucrărilor de descărcare a vagoanelor şi nu s-au stabilit măsurile de protecţie şi prevenire la elaborarea instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă, că s-a admis personalul la lucru fără instruirea periodică cu încălcarea prevederilor art.10 alin.(1) al Legii securităţii şi sănătăţii în muncă şi pct.41, 67, 70 ale Regulamentului privind modul de organizare a activităţilor de protecţie a lucrătorilor la locul de muncă şi prevenirea riscurilor profesionale.

Indică că întru soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului s-a adresat pîrîtului la 25 aprilie 2013 cu cerere privind acordarea compensaţiei în legătură cu pierderea capacităţii în muncă, însă nu a primit nici un răspuns din care considerent, la 28 mai 2013, a expediat o altă cerere similară. Prin răspunsul recepţionat la 02 august 2013 i s-a refuzat achitarea indemnizaţiei unice din motiv că SA „Drumuri Căuşeni” nu se face vinovată de producerea accidentului de muncă din 12 septembrie 2012 în care el a avut de suferit.

Consideră că conform art.196 alin.(1) din Codul muncii şi art.18 alin. (1) al Legii nr.186 din 10 iulie 2008 securităţii şi sănătăţii în muncă, în legătură cu stabilirea gradului de reducere a capacităţii de muncă ca urmare a accidentului de muncă, urmează să i se achite din contul pîrîtului, care poartă vina pentru accidentul de muncă, pe lîngă despăgubirea stabilită de lege şi indemnizaţia unică, luîndu-se ca bază salariul mediu lunar pe ţară, pentru fiecare procent de pierdere a capacităţii de muncă, dar nu mai puţin de un salariu anual al accidentatului. Astfel, reieşind din faptul că prin accidentul de muncă i s-a redus capacitatea de muncă cu 85%, iar conform datelor statistice salariul mediu lunar în luna septembrie 2012 constituie 3421,50 lei, beneficiază de o indemnizaţie unică în valoare de 290 827,50 lei.

Solicită reclamantul încasarea de la SA „Drumuri Căuşeni” în beneficiul său a indemnizaţiei unice pentru pierderea capacităţii de muncă în urma accidentului de muncă în mărime de 290 827,50 lei şi cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 26 mai 2013 acţiunea a fost admisă în parte, încasîndu-se de la SA „Drumuri Căuşeni” în beneficiul lui Daniliuc Vitalii indemnizaţia unică pentru pierderea capacităţii de muncă în urma accidentului de muncă în mărime de 111 985,95 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014 au fost respinse apelurile declarate de Daniliuc Vitalii şi SA „Drumuri Căuşeni”, cu menţinerea hotărârii primei instanţe. La 10 februarie 2015 Daniliuc Vitalii a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a pretenţiilor integral.

2 În susţinerea recursului s-a indicat că la examinarea pricinii instanţele judecătoreşti au aplicat eronat prevederile Legii nr.186 din 10 iulie 2008 securităţii şi sănătăţii în muncă, calculând greşit cuantumul indemnizaţiei unice pentru pierderea capacităţii de muncă în urma accidentului de muncă. Indică că conform art.18 alin.(1) al Legii menţionate indemnizaţia unică se calculează luîndu-se ca bază salariul mediu lunar pe ţară pentru fiecare procent de pierdere a capacităţii de muncă, dar nu salariul mediu pe perioada sa de activitate la SA „Drumuri Ştefan Vodă”. La 17 martie 2015 şi SA „Drumuri Căuşeni” a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În susţinerea recursului s-a indicat că, instanţele judecătoreşti nu au dat apreciere justă şi clară argumentelor invocate, fiind aplicate şi interpretate eronat normele de drept material. În acest sens susţine că, prin procesul-verbal nr.1 din 14 noiembrie 2012, întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă Căuşeni nu s-a stabilit vina întreprinderii în producerea accidentului de muncă, iar probele anexate la materialele pricinii demonstrează vina intimatului. Menţionează că SA „Drumuri Căuşeni” nu poartă răspundere de starea tehnică a vagonului, iar pentru executarea sarcinii de lucru a personalului nu era necesar de a se urca pe vagon folosind scara deteriorată, descărcarea sacilor cu sare urmînd a fi efectuată prin partea de jos a vagonului folosind sculele cu care au fost dotaţi.

Astfel, întreprinderea este scutită de plata indemnizaţiei dacă a dovedit că accidentul de muncă nu îi poate fi imputat. Judecând recursurile declarate de către Daniliuc Vitalii şi SA „Drumuri Căuşeni” împotriva deciziei date în apel, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţelor depuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către SA „Drumuri Căuşeni” şi de a admite recursul declarat de Daniliuc Vitalii, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. e) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărârea primei instanţe. Din materialele cauzei s-a constatat, că Daniliuc Vitalii a activat la SA „Drumuri Căuşeni”, filiala SA „Drumuri Ştefan Vodă” în calitate de cantonier, începînd cu luna aprilie 2011 pînă la 12 septembrie 2012. La 12 septembrie 2012 pe teritoriul staţiei feroviare din oraşul Căuşeni a avut loc accidentul de muncă în rezultatul căruia a suferit Daniliuc Vitalii. 3 Conform certificatului seria EM nr.691269, eliberat de Consiliul Republican de Expertiză Medicală a Vitalităţii, Daniliuc Vitalii a fost încadrat în gradul I de invaliditate (f.d.9,11).

Potrivit certificatului privind procentul păstrării capacităţii de muncă ca urmare a accidentului de muncă sau bolii profesionale Daniliuc Vitalii a pierdut capacitatea de muncă cu 85% (f.d.10). Prin procesul-verbal nr.1 din 14 noiembrie 2012, întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă Căuşeni, s-a constatat că Daniliuc Vitalii a fost admis de conducătorul locului de muncă la efectuarea lucrărilor de descărcare fără instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, şi responsabilitatea în producerea accidentului de muncă este a administraţiei SA „Drumuri Ştefan Vodă”.

La 25 aprilie 2013 şi 28 mai 2013 Daniliuc Vitalii s-a adresat SA „Drumuri Ştefan Vodă” cu cerere privind achitarea indemnizaţiei unice pentru pierderea capacităţii de muncă în urma accidentului de muncă (f.d.12, 13). Prin răspunsul SA „Drumuri Căuşeni” i s-a refuzat achitarea indemnizaţiei unice din motiv că întreprinderea nu este vinovată de producerea accidentului de muncă la 12 septembrie 2012 (f.d.14). Remarcă Colegiul că, normele care guvernează raportul juridic existent în prezenta speţă sunt stabilite de Legea nr. 186 din 10 iulie 2008 securităţii şi sănătăţii în muncă.

Potrivit art. 18 al Legii enunţate, lucrătorului căruia i s-a stabilit gradul de reducere a capacităţii de muncă ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale i se plăteşte, din contul unităţii care poartă vina pentru accidentul de muncă sau pentru boala profesională, pe lîngă despăgubirea stabilită de lege, o indemnizaţie unică, luîndu-se ca bază salariul mediu lunar pe ţară, pentru fiecare procent de pierdere a capacităţii de muncă, dar nu mai puţin de un salariu anual al accidentatului. Plata indemnizaţiei unice prevăzută la alin.(1) se efectuează începînd cu data de 30 mai 2008. Dacă reducerea capacităţii de muncă sau decesul lucrătorului a survenit în urma unui accident de muncă nu numai din vina unităţii ci şi a accidentatului, se aplică răspunderea mixtă conform legii şi mărimea indemnizaţiei unice se reduce în dependenţă de gradul de vinovăţie a accidentatului.

Indemnizaţia unică se plăteşte persoanelor care au dreptul la aceasta de către unitatea care poartă vina pentru accidentul de muncă sau pentru boala profesională, în modul stabilit de Guvern. În cazul în care unitatea nu dispune de mijloacele respective, plata indemnizaţiei unice se efectuează, în baza hotărîrii instanţei judecătoreşti, din contul oricăror bunuri sau mijloace ale unităţii. Litigiile ce ţin de achitarea indemnizaţiei unice se examinează de către instanţa judecătorească. Potrivit pct. 5 şi 7 ale Regulamentului cu privire la plata de către întreprinderi a indemnizaţiei unice pentru pierderea capacităţii de muncă în urma accidentului de muncă, aprobat prin hotărârea Guvernului nr.513 din 11 august 1993, de dreptul la 4 indemnizaţia unică beneficiază angajaţii, cărora li s-a stabilit gradul de pierdere a capacităţii de muncă din cauza zdruncinării sănătăţii în urma unui accident de muncă sau unei afecţiuni profesionale.

Gradul de pierdere a capacităţii de muncă a accidentului este determinat de organele de expertiză medicală a vitalităţii în procente stabilite în dependenţă de pierderea capacităţii de muncă în profesie ca urmare a unui accident de muncă sau unei afecţiuni profesionale. Cuantumul indemnizaţiei unice pentru angajaţii, cărora li s-a atribuit un anumit grad de pierdere a capacităţii de muncă în urma unui accident de muncă sau a unei afecţiuni profesionale, se determină din calculul unui salariu mediu lunar valabil în Republica Moldova pe luna premărgătoare lunii pierderii capacităţii de muncă pentru fiecare procent de pierdere a capacităţii profesionale de muncă, dar nu mai puţin de un salariu mediu anual al accidentatului.

În circumstanţele relevate şi conform normelor de drept material enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că instanţele judecătoreşti corect au ajuns la concluzia că SA „Drumuri Căuşeni” nefondat a refuzat să calculeze şi să achite lui Daniliuc Vitalii indemnizaţia unică pentru pierderea capacităţii de muncă în urma accidentului de muncă. Or, lucrătorului căruia i s-a stabilit gradul de reducere a capacităţii de muncă ca urmare a unui accident de muncă i se plăteşte indemnizaţia unică din contul unităţii care poartă vina pentru accidentul de muncă.

Nu este întemeiată şi se respinge afirmaţia recurentului SA „Drumuri Căuşeni” că, instanţele judecătoreşti nu au dat apreciere argumentelor invocate, nefiind stabilită vina întreprinderii în producerea accidentului de muncă, deoarece atît prima instanţă cît şi instanţa de apel au apreciat toate probele administrate în cauză, au stabilit circumstanţele faptice ale raportului juridic litigios şi au făcut concluzii juste în corespundere cu prevederile normelor de drept material. Totodată, Colegiul consideră că suma dispusă spre încasare cu titlu de indemnizaţie unică pentru pierderea capacităţii de muncă în urma accidentului de muncă, incorect a fost calculată de către instanţele judecătoreşti inferioare în cuantum de 111 985,09 lei, în această parte concluziile fiind neobiective şi rezultate din interpretarea eronată a normelor de drept material.

La acest capitol, Colegiul menţionează că reieşind din normele de drept enunţate cuantumul indemnizaţiei unice pentru angajaţii, cărora li s-a atribuit un anumit grad de pierdere a capacităţii de muncă în urma unui accident de muncă, se determină din calculul unui salariu mediu lunar valabil în Republica Moldova pe luna premărgătoare lunii pierderii capacităţii de muncă pentru fiecare procent de pierdere a capacităţii profesionale de muncă, dar nu mai puţin de un salariu mediu anual al accidentatului. Prin urmare, la calcularea indemnizaţiei unice urmează să fie luat ca bază salariul mediu lunar valabil în Republica Moldova pe luna premărgătoare lunii 5 pierderii capacităţii de muncă, dar nu salariul mediu al reclamantului Daniliuc Vitalii pe perioada de activitate la SA „Drumuri Căuşeni”.

Conform datelor Biroului Naţional de Statistică salariul mediu pe ţară în luna august 2012 a constituit 3 503,60 lei, iar pentru luna septembrie 2012 - 3 421,50 lei.

Astfel, ţinînd cont prevederile art. 240 alin.(3) Cod de procedură civilă şi de pretenţiile reclamantului înaintate în pricină, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a încasa de la SA „Drumuri Căuşeni” în beneficiul lui Daniliuc Vitalii indemnizaţia unică pentru pierderea capacităţii de muncă în urma accidentului de muncă în mărimea solicitată de reclamant – 290 827,50 lei, care conform calculului prezentat a fost calculată în baza salariului mediu pe ţară în luna septembrie 2012, luna pierderii capacităţii de muncă, fiind în cuantum mai mic decît cea ce urma a fi calculată în baza salariului mediu lunar valabil în Republica Moldova pe luna premărgătoare lunii pierderii capacităţii de muncă - august 2012. Totodată, prin prisma prevederilor art. art. 83 şi 87 CPC şi art. 3 al Legii taxei de stat nr. 1216 din 03 decembrie 1992, Colegiul consideră necesar de a încasa din contul SA,,Drumuri Căuşeni” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 8 724, 83 lei, neachitată la depunerea acţiunii.

Din cele expuse şi avînd în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost stabilite de către prima instanţă şi instanţa de apel, însă normele de drept material au fost aplicate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către SA „Drumuri Căuşeni”, de a admite recursul declarat de către Daniliuc Vitalii, cu modificarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014 şi hotărârii Judecătoriei Căuşeni din 26 mai 2013 în partea încasării de la SA „Drumuri Căuşeni” în beneficiul lui Daniliuc Vitalii a indemnizaţiei unice pentru pierderea capacităţii de muncă în urma accidentului de muncă prin majorarea sumei încasate de la 111 985,95 lei pînă la 290 827,50 lei, în rest hotărârile judecătoreşti se menţin.

În conformitate cu art. art. 445 alin.(1) lit. a) şi e) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către societatea pe acţiuni „Drumuri Căuşeni”. Se admite recursul declarat de către Daniliuc Vitalii. Se modifică decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 26 mai 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Daniliuc Vitalii împotriva societăţii pe acţiuni „Drumuri Căuşeni” privind încasarea indemnizaţiei unice pentru pierderea capacităţii de muncă în urma 6 accidentului de muncă şi compensarea cheltuielilor de judecată, în partea încasării de la societatea pe acţiuni „Drumuri Căuşeni” în beneficiul lui Daniliuc Vitalii a indemnizaţiei unice pentru pierderea capacităţii de muncă în urma accidentului de muncă prin majorarea sumei încasate de la 111 985,95 lei pînă la 290 827,50 lei.

Se încasează din contul societăţii pe acţiuni „Drumuri Căuşeni” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 8 724 (opt mii şapte sute douăzeci şi patru) 83 lei. În rest, decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 26 mai 2013, se menţin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Petru Moraru Dumitru Mardari 7