3ra-923/15 — Contestarea actului administrativ

dosar nr. 3ra-923/15 Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău judecător – I. Potînga Curtea de Apel Chişinău judecători – Maria Guzun, Ala Nogai, Anatolie Doga Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 05 august 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea de Stat ,,Vibropribor”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea de Stat ,,Vibropribor” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău DAF Centru nr. 858 din 22.07.2013 privind anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2015, CONSTATĂ: La data de 17 septembrie 2013, Întreprinderea de Stat ,,Vibropribor” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău privind anularea actului administrativ. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, în rezultatul controlului fiscal tematic efectuat la Întreprinderea de Stat ,,Vibropribor” din 27 iunie 2013, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău a adoptat decizia nr. 858 din 22.07.2013 privind aplicarea amenzii în sumă de 7 200 lei pentru neînregistrarea facturilor fiscale în Registrul general electronic al facturii fiscale ( 2 cazuri) conform prevederilor art. 260 alin. 4 prim Cod fiscal al RM.

Susţine Întreprinderea de Stat ,,Vibropribor”, că nu este de acord cu decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău nr.858 din 22.07.2013 şi consideră că urmează a fi anulată dat fiind faptul că contravine normelor legale. Menţionează reclamantul că cazul privind încălcările fiscale au fost examinate în lipsa contribuabilului, deoarece pîrîtul nu a anunţat prin citaţie despre 1 timpul şi locul examinării cazului dat. De asemenea, în timpul examinării cererii prealabile, citaţia a fost primită de către Întreprinderea de Stat ,,Vibropribor”, a doua zi după adoptarea deciziei finale despre examinarea plîngerii, astfel, au fost încălcate art. 226 alin. (1) şi (2), art.270 Cod fiscal al RM, care prevede că contribuabilul trebuie să fie anunţat în scris cu 3 zile înainte de chemarea lui la Inspectoratul Fiscal.

Indică reclamantul că a contestat decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău DAF Centru nr. 858 din 22.07.2013, depunînd cerere prealabilă la 30.07.2013. Solicită reclamantul, admiterea cererii şi anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău DAF Centru din 22.07.2013 nr.858. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 08 august 2014, cererea înaintată de Întreprinderea de Stat ,,Vibropribor”, a fost respinsă ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, la 19 august 2014, Întreprinderea de Stat ,,Vibropribor” a declarat apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 08 august 2014, cu pronunţarea unei noi hotărâri, prin care acţiunea să fie admisă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2015, a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea de Stat ,,Vibropribor” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 08 august 2014. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciere obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

La 18 mai 2015, Întreprinderea de Stat ,,Vibropribor” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2015 şi hotărârii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 08 august 2014, cu pronunţarea unei noi hotărâri, prin care acţiunea să fie admisă. În motivarea recursului, Întreprinderea de Stat ,,Vibropribor” a invocat că instanţele judecătoreşti nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Indică recurentul că anume art. 234 alin. (11) Cod fiscal al RM ,, Sancţiunea fiscală nu se aplică în întregime, iar în cazul în care a fost deja stabilită, se anulează în întregime, dacă nu apar obligaţii fiscale suplimentare”.

În cazul dat , în 2 afară de această sancţiune prevăzută de art. 260 alin. 4 prim Cod fiscal nu apar obligaţii fiscale suplimentare (spre exemplu amenzile sau penalitatea). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Întreprinderea de Stat ,,Vibropribor” în termen, avînd în vedere că copia deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2015 a fost expediată în adresa părţilor la 16 martie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de expediere ( f.d. 82). La data de 30.06.2015 Inspectoratul Fiscal de stat mun. Chişinău, DAF Centru a înaintat referinţă prin care a solicitat respingerea recursului înaintat de către Întreprinderea de Stat ,,Vibropribor” ca fiind neîntemeiat.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială 3 sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Întreprinderea de Stat ,,Vibropribor” asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Întreprinderea de Stat ,,Vibropribor” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Întreprinderea de Stat ,,Vibropribor”, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2015, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea de Stat ,,Vibropribor” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău DAF Centru nr. 858 din 22.07.2013 privind anularea actului administrativ. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4