2r-464/15 — Încasarea datoriei

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2r-464/15 Judecători: A.Panov, A.Minciuna, M.Moraru Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 22 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Marinescu Ion, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Maşnic Andrei împotriva lui Moroşanu Vladimir şi Marinescu Ion privind încasarea datoriei, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2015, prin care a fost respinsă cererea de scutire parţială de la plata taxei de stat şi a fost restituit apelul, CONSTATĂ : La 01.12.2011, Maşnic Andrei a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Morosanu Vladimir şi Marinescu Ion cu privire la încasarea datoriei în mărime de 114 440 euro şi a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 04 martie 2013, a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată înaintată de Maşnic Andrei. S-a încasat în mod solidar de la Morosanu Vladimir şi Marinescu Ion în beneficial lui Maşnic Andrei datoria în sumă de 114 440 euro exprimaţi în lei moldoveneşti la data executării hotărîrii judecătoreşti, precum şi cheltuielile legate de achitarea taxei de stat în sumă de 160 lei. Cerinţa lui Maşnic Andrei privind încasarea în mod solidar în beneficiul său de la Morosanu Vladimir şi Marinescu Ion a cheltuielior legate de achitarea onorariului avocatului în sumă de 2 500 lei a fost respinsă. S-a încasat în mod solidar de la Moroşan Vladimir şi Marinescu Ion în beneficial statului restul taxei de stat în sumă de 24 840 lei.

Împotriva acestei hotărîri, la 02.04.2013, Marinescu Ion a înaintat cerere de apel nemotivată şi fară achitarea taxei de stat, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 04 martie 2013 şi emiterea unei noi hotărîri prin care pretenţiile reclamantului să fie respinse ca neîntemeiate. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 mai 2013, nu s-a dat curs cererii de apel depuse de Marinescu Ion, acordîndu-i-se termen apelantului pînă la data de 27.05.2013 de a prezenta apel motivat şi a achita taxa de stat. Reieşind din faptul ca apelantul nu şi-a executat obligaţiunile stipulate în încheierea din 02.05.2013, la data de 28.05.2013, instanţa de apel îi stabileşte un termen suplimentar apelantului Marinescu Ion pentru prezentarea cererii de apel motivate şi achitarea taxei de stat pînă la data de 02.07.2013.

1 Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2013, i-a fost restituită cererea de apel apelantului Marinescu Ion din motivul neachitării taxei de stat şi neprezentării cererii de apel motivate. La 15.11.2013, Marinescu Ion a depus cerere de recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 02.07.2013, solicitînd admiterea cererii de recurs şi casarea integrală a încheierii recurate. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 decembrie 2014, a fost admis recursul declarat de Ion Marinescu, a fost casată încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2013 cu restituirea pricinii la Curtea de Apel Chişinău, la faza primirii cererii de apel. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015, apelantului Marinescu Ion i-a fost stabilit termen pînă la data de 06.03.2015 de a achita taxa de stat şi a prezenta cererea de apel motivată.

Apelantul Marinescu Ion a depus cererea de apel motivată la data de 05.03.2015, solicitînd scutirea parţială de la plata taxei de stat, achitînd doar 2000 lei, motivînd prin situaţia materială precară din familia sa, precum şi faptul că are la întreţinere părinţii care sunt pensionari. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2015, a fost respinsă cererea privind scutirea parţială de la plata taxei de stat şi cererea de apel i-a fost restituită apelantului Marinescu Ion. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a aplicat prevederile art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, menţionînd că apelantul nu a lichidat neajunsurile indicate în încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015. Referitor la cerinţa de scutire de la plata taxei de stat, instanţa de apel a indicat că apelantul nu a prezentat nici o probă că este în imposibilitate de a o achita.

Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 07.05.2015, Marinescu Ion a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2015, cu pronunţarea unei noi soluţii prin care cererea privind scutirea parţială de la palta taxei de stat să fie admisă. În susţinerea recursului recurentul a invocat ilegalitatea încheierii contestate, menţionînd că starea materială a sa este dificilă, iar prin faptul impunerii apelantului la achitarea taxei de stat, instanţa de apel a îngrădit apelantului accesul liber la justiţie. La fel a menţionat că instanţa de apel, respingînd cererea de scutire parţială de la plata taxei de stat, urma să acorde un termen suplimentar pentru achitarea acesteia.

La 09.06.2015, Maşnic Andrei a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia şi menţinerea încheierii recurate ca fiind legală şi întemeiată. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul întemeiat şi pasibil de a fi admis din următoarele considerente. 2 În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituid pricina spre rejudecare.

Colegiul consideră că în partea restituirii cererii de apel, încheierea recurată este adoptată în contradicţie cu normele de drept procedural care rglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului – motiv pentru care de către Colegiu este considerată ilegală şi neîntemeiată în această parte. În rest, încheierea recurată în partea respingerii cerinţei de scutire parţială de la plata taxei de stat, Colegiul o susţine ca fiind legală şi întemeiată, pornind de la următoarel. Astfel, norma art. 83 alin. (1) CPC stipulează că taxa de stat reprezintă o sumă care se percepe, în temeiul legii, de către instanţa judecătorească în beneficiul statului de la persoanele în ale căror interese se exercită actele procedurale de judecare a pricinii civile sau cărora li se eliberează copii de pe documente din dosar.

Prin urmare, o condiţie indispensabilă pentru admiterea spre examinare a cererii de apel reprezintă plata taxei de stat, dovada căreia potrivit art. 365 alin. (4) CPC se anexează la cererea de apel. În acelaşi timp, art. 85 alin. (1) CPC indică cine şi în ce condiţii sînt scutiţi de la achitarea taxei de stat. În continuare se relevă faptul că potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, pot fi stabilite prin lege şi alte cazuri de scutire a părţilor de plata taxei de stat, iar potrivit alin. (4), în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică poate fi scutită de judecător (de instanţa judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei.

Astfel, legea sus enunţată, admite cazuri în care instanţa judecătorească, în funcţie de condiţiile unui participant la proces, este în drept să scutească de plata taxei de stat participantul care se încadrează în cazurile enumerate de art. 85 CPC. În speţă, drept urmare a încheierii Curţii de Apel Chişinău din 04.02.2015, apelantul a depus la 05.03.2015 cererea de apel motivată şi dovada de plată a texei de stat în mărime de 2 000 lei, solicitînd scutirea parţială de la plata taxei de stat din considerentul situaţiei materiale precare din familia sa, precum şi faptul că are la întreţinere părinţii care sunt pensionari. Instanţa de apel a respins cerinţa de scutire parţială de la plata taxei de stat din motiv că apelantul nu a prezentat nici o probă că este în imposibilitate de a o achita şi a restituit cererea de apel cu toate anexele.

Instanţa de recurs susţine soluţia instanţei de apel în partea respingerii cerinţei de scutire parţială de la plata taxei de stat, ca fiind legală şi întemeiată. Or, contrar cerinţelor stabilite imperativ de legiuitor (art. 85 alin. (4) CPC), solicitantul nu a prezentat probe în susţinerea situaţiei financiare precare invocate. În acest sens, afirmaţia recurentului cum că însăşi intimatul a prezentat înscrisuri (încheieri de aplicare a sechestrului) care justifică imposibilitatea achitării taxei de stat, Colegiul o apreciază critic, deoarece valoarea bunurilor asupra cărora s-au aplicat interdicţii, demonstrează contrariul. În acelaşi timp, Colegiul menţionează că, avînd la bază prevederile art. 85 alin. (4) CPC, instanţa de judecată dispune exclusiv de dreptul de a scuti de la plata taxei de stat, iar uzarea de acest drept este la latitudinea instanţei, fiind legată doar de motivele şi probele invocate de solicitant în acest sens.

În această ordine de idei, instanţa de recurs menţionează că, în cauza SRL Tudor-Comerţ vs.Moldova, Curtea a reiterat că articolul 6§1 nu garantează dreptul la apel asupra unei hotărîri de primă instanţă. Cu toate acestea, atunci cînd 3 dreptul intern prevede un drept la apel, atunci procedura respectivă va fi examinată ca o extensiune a procesului de judecată şi, prin urmare, va constitui un drept garantat de articolul 6 din Convenţie. Curtea a constatat că, în situaţia în care legislaţia procesuală permite declararea apelului împotriva hotărîrilor instanţelor de fond, instanţa de apel este în drept să limiteze dreptul la apel doar dacă constată că apelul respectiv nu corespunde legislaţiei în vigoare.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. De altfel, instanţa europeană a relatat în practica sa constantă că, dreptul la o instanţă nu este absolut. În această privinţa, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu exclude niciodată ipoteză că interesele unei bune administrări a justiţiei pot să justifice impunerea unei restricţii de natură financiară în accesul unei persoane la o instanţă (Tolstoy –Miloslavsky vs. Regatul Unit), dar această restricţie se impune a fi una justificată, generată de situaţia celui ce recurge la calea de atac, dar şi conformă normelor care guvernează accesul la justiţie.

Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului într-o jurisprudenţă constantă (Clionov vs. Moldova, Tudor-Comerţ vs. Moldova, etc.) a statuat că instanţele judecătoreşti naţionale sunt obligate de a stabili capacitatea părţilor de a plăti taxa de stat luînd în consideraţie natura procesului iniţiat, circumstanţele specifice ale cauzei. Prin urmare, instanţele naţionale au sarcina de a aprecia, într-un caz concret, proporţionalitatea şi capacitatea justiţiabilului de a achita taxa de stat, calculată în baza legii, în funcţie de situaţia financiară a persoanei, urmărind ca taxa impusă să nu fie de natură a-i bloca accesul la justiţie.

În această ordine de idei, pornind de la circumstanţele speţei analizate prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene care vizează aspectul de acces la justiţie prin impunerea restricţiilor de natură financiară, Colegiul conchide că instanţa de apel just a respins cerinţa de scutire parţială de la plata taxei de stat, or, atît situaţia materială a apelantului-recurent, cît şi natura apariţiei raporturilor litigioase, demonstrează contrariul situaţiei materiale dificile invocate de Marinescu Ion. În acelaşi timp, instanţa de recurs consideră că, respingînd demersul de scutire parţială de la plata taxei de stat, instanţa de apel ilegal a restituit cererea de apel apelantului. Or, prin aceste acţiuni, apelantul a fost lipsit de posibilitatea de a se conforma dispoziţiilor instanţei de apel privind plata integrală a taxei de stat după respingerea demersului de scutire parţială de la plata acesteia şi, prin urmare, a fost limitat în dreptul la o cale de atac.

Astfel, după respingerea demersului în cauză, instanţa de apel urma să acorde apelantului un termen suplimentar pentru achitarea integrală a taxei de stat şi doar după expirarea acelui termen, să soluţioneze chestiunea privind punerea pe rol sau restituirea cererii de apel. Pornind de la circumstanţele menţionate supra, Colegiul conchide asupra necesităţii casării încheierii Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2015 în partea restituirii cererii de apel apelantului Marinescu Ion, pentru a nu admite încălcarea dreptului la o cale de atac şi pentru a evita orice atingere adusă însăşi substanţei dreptului la un tribunal şi cauza urmează a fi restituită la Curtea de Apel Chişinău 4 pentru soluţionarea chestiunii privind acordarea unui termen suplimentar pentru achitarea integrală a taxei de stat la depunerea apelului.

Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. b) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Marinescu Ion. Se casează încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2015 în partea restituirii cererii de apel apelantului Marinescu Ion şi se remite cauza la Curtea de Apel Chişinău pentru soluţionarea chestiunii privind acordarea unui termen suplimentar pentru achitarea integrală a taxei de stat la depunerea apelului. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Iuliana Oprea 5