2r-456/15 — Încasarea datoriei

Curtea de Apel Bălţi Dosarul nr. 2r-456/15 Judecători: N.Chircu, A.Toderaş, A.Albu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 22 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii: Maria Ghervas, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Leşanu Maria, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a BC „ProCredit Bank” SA împotriva Mariei Leşanu şi Andreiciuc Valentin privind încasarea datoriei, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 09 aprilie 2015, prin care a fost restituită cererea de apel, CONSTATĂ : La 20 ianuarie 2014, BC „ProCredit Bank” SA a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Mariei Leşanu şi Andreiciuc Valentin, prin care solicită încasarea datoriei, inclusiv din contul bunurilor ipotecate.

Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 13 noiembrie 2014, acţiunea înaintată a fost admisă integral, fiind dispusă încasarea în mod solidar de la Andreiciuc Valentin şi Leşanu Maria în beneficiul BC „ProCredit Bank” SA datoria în sumă totală de 116 180,9 dolari SUA, transmiterea silită din posesia Mariei Leşanu în posesia BC „ProCredit Bank” SA, pentru a fi vîndut în contul stingerii datoriilor, următoarele bunuri: bun imobil cu nr.cadastral 0300303.272, ce constă din ½ cotă- parte din terenul pentru construcţii cu suprafaţa de 0,026 ha, împreună cu toate construcţiile accesorii amplasate pe acest teren, inclusiv ½ cotă-parte din casa de locuit individuală cu nr.cadastral 0300303.272.01, cu suprafaţa de 72,3 m2 şi construcţie accesorie cu nr.cadastral 0300303.272.02, cu suprafaţa de 13,5 m2 – bunuri amplasate în mun.

Bălţi, str-la Rudnev, 19 şi care aparţin cu drept de proprietate Mariei Leşanu. La 16.12.2014, Maria Leşan a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea apelului şi casarea integrală a hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 13 noiembrie 2014. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 23 februarie 2015, nu s-a dat curs cererii de apel, fiindu-i acordat termen apelantei pentru prezentarea cererii de apel motivate şi a dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 25 000 lei, pînă la data de 25 martie 2015. La 19 martie 2015, apelanta Maria Leşanu a solicitat scutirea de la plata taxei 1 de stat la înaintarea cererii de apel, invocînd în acest sens situaţia materială dificilă.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 26 martie 2015, cererea de scutire de la plata taxei de stat depusă de Maria Leşan a fost respinsă, cu acordarea unui termen suplimentar pentru plata acesteia pînă la data de 09 aprilie 2015. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 09 aprilie 2015 a fost restituită Mariei Leşanu cererea de apel cu toate documentele anexate. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a aplicat prevederile art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, menţionînd că apelanta, fără motive întemeiate, în termenul stabilit de instanţă, nu a lichidat neajunsurile indicate în încheierea Curţii de Apel Bălţi din 23 februarie 2015 şi 26 martie 2015. La 14.04.2015, Leşanu Maria a înaintat instanţei de recurs cerere de scutire integrală de la plata taxei de stat, invocîn situaţia materială precară, precum şi înrăutăţirea stării sănătăţii.

Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor referitoare la temeiul de restituire a cererii de apel – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată.

Potrivit art. 368 alin. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. Astfel, Colegiul constată că apelanta la depunerea apelului împotriva hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 13.11.2014, nu au prezentat apelul motivat şi dovada de achitare a taxei de stat, iar instanţa de apel prin încheierea din 23.02.2015 şi 26.03.2015 i-a acordat termen pentru înlăturarea acestor neajunsuri, iar ulterior a restituit cererea de apel. La adoptarea încheierii recurate instanţa de apel a aplicat prevederile art. 369 alin. (1) CPC, adică a restituit cererea de apel, deoarece apelanta nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin.(1) CPC.

Astfel, Colegiul constată legalitatea încheierii recurate, deoarece apelanta nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel, în speţă nu au prezentat în termenul stabilit dovada de plată a taxei de stat. Potrivit art. 113 alin. (1) CPC, dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa judecătorească (judecător). 2 Prin urmare, dreptul apelantei de a depune dovada de plată a taxei de stat, a expirat la 09.04.2015. În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) CPC, sancţiunile procedurale sînt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum şi în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

(2) Efectuarea necorespunzătoare a actelor de procedură poate fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către judecător sau de participantul care are interes să o invoce. (3) Sancţiunile procedurale vizează atît actele de procedură ale instanţei judecătoreşti, ale participanţilor la proces, cît şi ale persoanelor legate de activitatea acestora şi, în dependenţă de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în obligaţia de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătoreşti, în alte măsuri prevăzute de lege.

În acest sens, instanţa de apel corect a conchis că, apelanta este ţinută să suporte consecinţele nefavorabile, rezultate din necunoaşterea ori interpretarea viciată a prevederilor legii. În acelaşi timp, instanţa de recurs constată că recurenta Leşanu Maria nu a invocat argumente ce ţin de restituirea apelului, ci doar referitoare la scutirea integrală de la plata taxei de stat. Astfel, Colegiul menţionează că Leşanu Maria a înaintat deja această cerinţă în instanţa de apel, care a fost respinsă din motivul neconfirmării stării financiare la momentul înaintării apelului, iar careva argumente vis-a-vis de această soluţie, recurenta nu a invocat.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere obligaţia părţilor de a se conforma dispoziţiilor instanţei de apel, sub sancţiunea restituirii apelului. Astfel, în cauza SRL Tudor-Comerţ vs.Moldova, Curtea a reiterat că articolul 6 §1 nu garantează dreptul la apel asupra unei hotărîri de primă instanţă. Cu toate acestea, atunci cînd dreptul intern prevede un drept la apel, atunci procedura respectivă va fi examinată ca o extensiune a procesului de judecată şi, prin urmare, va constitui un drept garantat de articolul 6 din Convenţie.

Curtea a constatat că, în situaţia în care legislaţia procesuală permite declararea apelului împotriva hotărîrilor instanţelor de fond, instanţa de apel este în drept să limiteze dreptul la apel doar dacă constată că apelul respectiv nu corespunde legislaţiei în vigoare. De altfel, instanţa europeană a relatat în practica sa constantă că, dreptul la o instanţă nu este absolut. În această privinţa, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen nu exclude niciodată ipoteză că interesele unei bune administrări a justiţiei pot să justifice impunerea unei restricţii de natură financiară în accesul unei persoane la o instanţă (Tolstoy –Miloslavsky vs. Regatul Unit), dar această restricţie se impune a fi una justificată, generată de situaţia celui ce recurge la calea de atac, dar şi conformă normelor care guvernează accesul la justiţie.

3 În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurentă în cererea de recurs. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Leşanu Maria. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 09 aprilie 2015, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a BC „ProCredit Bank” SA împotriva Mariei Leşanu şi Andreiciuc Valentin privind încasarea datoriei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Iuliana Oprea 4