2ra-1852/15 — Încasarea indemnizației

Dosarul nr. 2ra-1852/15 Prima instanță: Judecătoria Bălți (jud.D.Gherasim) Instanţa de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. T.Duca, S.Procopciuc, E.Grumeza) ÎNCHEIERE 22 iulie 2015 mun.

Chișinău Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Petru Moraru Oleg Sternioală examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de SRL”Tonalex-Petrol” împotriva deciziei din 24 februarie 2015 a Curții de Apel Bălți, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Kostiukevic Jurij împotriva SRL”Tonalex-Petrol ”privind încasarea îndemnizației unice pentru pierderea capacității de muncă în urma accidentului de muncă c o n s t a t ă : La data de 13.02.2014 Kostiukevic Jurij a depus în instanța de judecată cerere împotriva SRL”Tonalex-Petrol ”privind încasarea îndemnizației unice pentru pierderea capacității de muncă în urma accidentului de muncă.

În motivarea acțiunii s-a indicat că a activat la SRL “Tonalex Petrol” începînd cu luna aprilie 2012, în funcție de operator produse petroliere la staţia PECO-70. La momentul admiterii la executarea lucrărilor la staţia PECO-70, relaţiile de muncă nu au fost perfectate în formă scrisă, conform art.58 alin.(l) Codul muncii.

La admiterea la locul de muncă nu a fost instruit în modul stabilit, a activat fară legitimaţie respectivă eliberată unităţi speciale de instruire, prin ce s-au încălcat prevederile art. 10 alin. (4) lit.c) al Legii privind securitatea industrială a obiectelor industrial periculoase nr.803- XIV din 11.02.2000 şi pct.23 din Regulamentul de comercializare cu amănuntul a produselor petroliere, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.117 din 22 august 2002. A mai indicat reclamantul că la angajare nu a fost instruit în domeniul securității muncii care include instruirea introductiv generală și instruirea la locul de muncă conform art.17, alin.(1), lit.a) a Legii securității și sănătății în muncă nr.186-XVI din 10.07.2008 Perfectarea actelor de angajare, indică reclamantul, a avut loc la data de 20.06.2012 în urma producerii accidentului de muncă, prin emiterea doar a ordinului de angajare nr.11 din 20.06.2012, deși a fost admis la executarea lucrărilor în calitate de salariat.

Regimul de muncă a operatorilor la SRL “Tonalex Petrol” era munca în schimburi, cîte două persoane cu o durată de 24 ore. 1 Indică reclamantul că la data de 09.07.2012, aproximativ la orele 02:00, se afla pe teritoriul staţiei de alimentare PECO-70, unde își exercita obligaţiile de serviciu. Anterior, la data de 08.07.2012 aproximativ la ora 8:00, afirmă reclamantul că împreună cu colegul său Nicov Sergiu, a primit schimbul la staţia de alimentare cu petrol PECO-70. Aproximativ la orelor 23.00, a început să scoată bani din casă, cînd pe teritoriul staţiei PECO-70 a venit Goraș Leonid, care lucrase anterior împreună cu Nicov Sergiu în schimb la aceiaşi stație PECO-70.

În timp ce colegii lui discutau, reclamantul, s-a deplasat în automobilul de model VAZ-2106 cu nr.de înmatriculare BL CJ 960. A mai indicat reclamantul că Goraș L. l-a atacat pe Nicov S. rănindu-l mortal, după care s-a îndreptat spre automobilul în care se afla și l-a înjunghiat cu un cuțit de mai multe ori, după ce a început să-l asfixieze de la ce și-a pierdut conștiința. Cînd și- a revenit, s-a tîrît spre traseu, unde a fost observat de o persoană care a chemat ambulanța și poliția și a fost transportat la Spitalul municipal Bălți. A mai indicat reclamantul că de către Inspectoratul Teritorial de muncă Bălți (ITM)a fost întocmit procesul verbal nr.13K privind cercetarea accidentului de muncă din 08.08.2012 și incidentul a fost calificat ca accident de muncă.

Totodată ITM a stabilit o serie de încălcări a legislației muncii de către angajator care au dus la producerea accidentului de muncă. Astfel, angajatorul nu a asigurat salariații cu încăperi izolate, nu a întreprins măsuri în vederea evitării pătrunderii persoanelor străine la obiectul industrial periculos și nu a asigurat cu pază, monitorizare video sau alte măsuri de protecție. Reiterează reclamantul că aceste încălcări au dus la accidentul de muncă în care a fost implicat. Urmare a accidentului de muncă, afirmă reclamantul că s-a tratat un timp îndelungat, a fost supus mai multor intervenții chirurgicale, iar ulterior a fost supus tratamentului ambulatoriu pe care trebuie să-l urmeze o perioadă îndelungată.

În urma expertizării de Consiliul de expertiză a vitalității i-a fost acordat gradul III de invaliditate cu o reducere a capacității de muncă de 30%. Menționează că urmare a producerii accidentului de muncă, angajatorul urmează să-i achite o indemnizație unică în conformitate cu art.18 al Regulamentului cu privire la plata de către întreprinderi, organizații și instituții a îndemnizației unice pentru pierderea capacității de muncă sau decesul angajatului în urma unui accident de muncă.

Astfel, afirmă reclamantul că conform prevederilor articolului menționat, urmează să i se achite suma de 117405 lei, luînd în considerație certificatul privind salariul mediu pentru această perioadă lucrată eliberat de Biroul Național de Statistică.(3913,5 lei*30%=117405 lei) A mai indicat reclamantul că la data de 21.03.2013 a expediat pîrîtului o cerere prin care a solicitat achitarea îndemnizației unice anexînd toate actele confirmative, care urma să fie examinată în termen de 30 zile, dar nu a primit nici un răspuns. A solicitat reclamantul încasarea de la pîrît a îndemnizației unice pentru pierderea capacității de muncă în urma accidentului de muncă în sumă de 117405 lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea din data de 03.09.2014 a judecătoriei Bălți cererea lui Kostiukevic Jurij a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia din data de 24.02.2015 a Curții de Apel Bălți, cererea de apel a lui Kostiukevic Jurij a fost admisă a fost casată hotărîrea din data de 03.09.2014 a 2 judecătoriei Bălți și a fost emisă o hotărîre nouă prin care a fost admisă cererea de chemare în judecată și a fost încasată de la SRL”Tonalex Petrol” în beneficiul lui Kostiukevic Jurij suma de 117405 lei cu titlu de indemnizație unică pentru pierderea capacității de muncă în urma accidentului de muncă și suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. La data de 29.05.2014 SRL”Tonalex Petrol” a depus recurs împotriva deciziei din data de 24.02.2015 a Curții de Apel Bălți.

În motivarea recursului s-a indicat că este de acord că la stația PECO -70 la care s-a produs incidentul cu intimatul, s-a comis careva încălcări, care însă nu au nici o tangență cu incidentul produs. A mai indicat recurentul că obiectul dat se află în reconstrucție, iar vătămarea corporală a intimatului a fost comisă de o persoană terță , care nu este angajat al stației. La fel a indicat recurentul că stația PECO într-adevăr nu este dotată cu cameră de supraveghere, dar atacul asupra intimatului a fost comis în afara stației și chiar dacă erau instalate camerele de supraveghere nu ar fi înregistrat nimic. Consideră recurentul că accidentul dat se încadrează în pct. 4 al Regulamentului privind modul de cercetare a accidentului de muncă și urmează să fie calificat ca accident în afara muncii.

Din definiția dată accidentului în afara muncii situația intimatului, se potrivește, ori atacul asupra acestuia a avut loc în automobilul care se afla în afara teritoriului stației PECO. A mai indicat recurentul că este de acord cu gravitatea situației, pentru ce a achitat intimatului suma de 30000 lei ca despăgubiri materiale și morale. Conform art.434 CPC recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Conform materialelor pricinii, Curtea de Apel Chișinău a emis decizia recurată la data de 24.02.2015, care a fost expediată recurentului la data de 27.04.2015, fapt confirmat prin scrisoarea de expediere.(f.d.123). Conform avizului de recepție recurentul a recepționat decizia motivată la data de 12.05.2015.(f.d.125) Recurentul a depus cerere de recurs la data de 29.05.2015.

Astfel, instanța de recurs va lua în calcul data de 12.05.2015, cînd recurentul a recepționat decizia recurată – ca dată cînd li s-a adus la cunoștință decizia motivată și va considera recursul depus în termen. Examinând temeiurile recursului declarat, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente. Conform prevederilor art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conțină, printre altele, esența și temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate”. Totodată, participanții la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC.

Astfel, recursul împotriva deciziilor instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond și ar putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăsește în art. 432 CPC aplicabil recursului. 3 Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în prevederile art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurenții privind aplicarea eronată de către instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept, Colegiul menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept și din care circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că acest argument al recurenților poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de SRL”Tonalex-Petrol” împotriva deciziei din 24 februarie 2015 a Curții de Apel Bălți, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC și, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu prevederile art.art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de SRL”Tonalex-Petrol” împotriva deciziei din 24 februarie 2015 a Curții de Apel Bălți. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Petru Moraru Oleg Sternioală 4