Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-1582/15
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
15 iulie 2015
Părțile
Rusu Ion, Fulga Ala, Calmis Polina Taran Anatolie, Tentiuc Elena, Frunze Sergiu Polisciuc Vlada vs SRL SB Fainex Cooperativa de Constructie a locuintelor 312
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

2ra-1582/15 — Constatarea nulităţii contractului; încasarea investiţie introdusă conform contractului şi a despăgubirilor pentru neexecutarea contractului; compensarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-1582/15 prima instanţă: V. Clima instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, A. Nogai ÎNCHEIERE 15 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală, Petru Moraru examinând admisibilitatea recursului declarat de societatea comercială „S.B. – Fainex” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Rusu Ion, Fulga Alla, Calmîş Polina, Taran Anatolie, Tentiuc Elena, Frunze Sergiu şi Polişciuc Vlada împotriva societăţii comerciale „S.B.

– Fainex” societate cu răspundere limitată şi Cooperativei de Construcţie a Locuinţelor nr. 312 privind constatarea nulităţii contractului; încasarea investiţie introdusă conform contractului şi a despăgubirilor pentru neexecutarea contractului; compensarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de societatea comercială „S.B. – Fainex” societate cu răspundere limitată şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 30 iunie 2014, c o n s t a t ă: La 29 noiembrie 2013, Rusu Ion, Fulga Alla, Calmîş Polina, Taran Anatolie, Tentiuc Elena, Frunze Sergiu şi Polisciuc Vlada s-au adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva societăţii comerciale „S.B.

– Fainex” societate cu răspundere limitată şi Cooperativei de Construcţie a Locuinţelor nr. 312 privind constatarea nulităţii contractului; încasarea investiţie introdusă conform contractului şi a despăgubirilor pentru neexecutarea contractului; compensarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii au invocat reclamanţii că prin contractele de investiţie încheiate între aceştia, în calitate de beneficiari, SC „S.B. – Fainex” SRL, în calitate de antreprenor şi CCL-312, în calitate de executor a fost negociată executarea lucrărilor suplimentare de amenajare a teritoriului complexului locativ şi anume, pentru organizarea unei parcări auto conform proiectului de execuţie „Amenajarea 1 parcărilor adăugătoare la blocurile locative cu obiective de menire social-culturală din str. Ceucari”.

Menţionează reclamanţii că potrivit pct. 2.1. al contractelor de investiţii, executorul, în parteneriat cu antreprenorul, şi-a asumat obligaţia să execute lucrările sus-indicate din contul investiţiilor beneficiarilor cu predarea în folosinţa ultimilor, pe un termen nedeterminat, cîte un sector amenajat pentru organizarea parcării. Totodată, în conformitate cu pct. 2.3. al contractelor, pîrîţii şi-au asumat obligaţia de a transmite parcările în baza actelor de transmitere-primire nu mai tîrziu de data de 31 mai 2011. Pe de altă parte, conform pct. 2.2. şi 3.1., beneficiarii s-au obligat să achite antreprenorului plata pentru lucrările executate în mărime de 15 700 lei. Susţin reclamanţii că sumele respective au fost achitate aşa cum prevăd contractele antreprenorului, însă parcările nu au fost transmise, actele de primire- predare nu au fost semnate, iar schema de amenajare nu a fost anexată.

Consideră că antreprenorul, obligîndu-se să amenajeze şi să le transmită beneficiarilor în drept de folosinţă pe un termen nedeterminat şi cu titlu gratuit ceia ce nu îi aparţine, de fapt, a indus în eroare reclamanţii. Precizează că potrivit datelor ÎS „Cadastru”, terenul cu numărul cadastral 0100404018 cu S 9500 m.p. pe care antreprenorul şi executorul au planificat şi s-au obligat să predea beneficiarilor parcarea, cu încasarea de la ultimii cîte 15700 lei fiecare, aparţine administraţiei publice locale, transmis în folosinţa RPS „Scut” pentru construcţia a şapte blocuri locative. Pîrîţii nu dispun şi nu au prezentat beneficiarilor proiectul de execuţie şi nici vreun act administrativ prin care acestora li s-a fi transmis terenul pentru organizarea parcărilor.

Respectiv, actele juridice semnate cu reclamanţii sunt lovite de nulitate absolută, or, acestea contravin prevederilor art.206 Cod civil şi Regulamentului cu privire la vînzarea-cumpărarea terenurilor aferente, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1428 din 16.12.2008, corespunzător, prin prisma art.220 Cod civil, sunt nule. Ca efect al restituirii bilaterale, potrivit art.19 Cod civil, reclamanţii au pretins încasarea banilor achitaţi în contul acestor contracte. Prin cererea de concretizare a cerinţelor, reclamantul Rusu Ion a solicitat constatarea nulităţii contractului nr.6/P din 01.12.2010, încheiat între CCL-312, SC „S.B. – Fainex” SRL şi Rusu Ion cu privire la investirea de capital în construirea şi amenajarea unei parcări pe teritoriul adiacent blocului locativ, încasarea de la SC „S.B.

– Fainex” SRL în beneficiul său a sumei de 15700 lei cu titlu de investiţie introdusă conform contractului; a sumei de 696,82 lei cu titlu de despăgubire pentru neexecutarea contractului; compensarea prejudiciului moral în cuantum bănesc de 5000 lei; compensarea cheltuielilor judiciare: taxa de stat în sumă de 600 lei şi asistenţă juridică în sumă de 2000 lei. Reclamanta Fulga Alla prin cererea de concretizare a pretenţiilor a solicitat constatarea nulităţii contractului nr.23/P din 23.12.2010, încheiat între CCL-312, SC „S.B. – Fainex” SRL şi Fulga Alla cu privire la investirea de capital în construirea şi amenajarea unei parcări pe teritoriul adiacent blocului locativ; încasarea de la SC „S.B.

– Fainex” SRL în beneficiul ei a sumei de 15700 lei, cu titlu de investiţie introdusă conform contractului; a sumei de 696,82 lei cu titlu de despăgubire pentru neexecutarea contractului; compensarea prejudiciului moral în cuantum bănesc de 2 5000 lei; compensarea cheltuielilor judiciare: taxa de stat în sumă de 500 lei şi asistenţă juridică în sumă de 2000 lei. Reclamanta Calmîş Polina a solicitat constatarea nulităţii contractului nr.14/P din 04.12.2010 încheiat între CCL 312, SC „S.B. – Fainex” SRL şi Calmîs Polina cu privire la investirea de capital în construirea şi amenajarea unei parcări pe teritoriul adiacent blocului locativ; încasarea de la SC „S.B.

– Fainex” SRL în beneficiul ei a sumei de 15000 lei cu titlu de investiţie introdusă conform contractului; a sumei de 665,75 lei cu titlu de despăgubire pentru neexecutarea contractului; compensarea prejudiciului moral în cuantum bănesc de 5000 lei; compensarea cheltuielilor judiciare: taxa de stat în sumă de 500 lei şi asistenţă juridică în sumă de 2000 lei. Taran Anatolie a solicitat constatarea nulităţii contractului nr.17/P încheiat între CCL-312, SC „S.B. – Fainex” SRL şi Taran Anatolie cu privire la investirea de capital în construirea şi amenajarea unei parcări pe teritoriul adiacent blocului locativ; încasarea de SC „S.B. – Fainex” SRL în beneficiul lui a sumei de 15700 lei cu titlu de investiţie introdusă conform contractului; a sumei de 696,82 lei cu titlu de despăgubire pentru neexecutarea contractului; compensarea prejudiciului moral în sumă de 5000 lei; taxa de stat 500 lei şi asistenţă juridică - 2000 lei.

Tentiuc Elena a solicitat constatarea nulităţii contractului nr.27/P încheiat între CCL-312, SC „S.B. – Fainex” SRL şi Tentiuc Elena cu privire la investirea de capital în construirea şi amenajarea unei parcări pe teritoriul adiacent blocului locativ; încasarea de la SC „S.B. – Fainex” SRL în beneficiul ei a sumei de 15700 lei cu titlu de investiţie introdusă conform contractului; a sumei de 696,82 lei cu titlu de despăgubire pentru neexecutarea contractului; compensarea prejudiciului moral în cuantum de 5000 lei; cheltuielile pentru achitarea taxei de stat 500 lei şi asistenţă juridică - 2000 lei. Frunze Sergiu a solicitat constatarea nulităţii contractului nr.15/P din 06.12.2010, încheiat între CCL-312, SC „S.B.

– Fainex” SRL şi Frunze Sergiu cu privire la investirea de capital în construirea şi amenajarea unei parcări pe teritoriul adiacent blocului locativ; încasarea de la SC „S.B. – Fainex” SRL în beneficiul lui a sumei de 15700 lei, cu titlu de investiţie introdusă conform contractului; a sumei de 696,82 lei cu titlu de despăgubire pentru neexecutarea contractului; compensarea prejudiciului moral în cuantum de 5000 lei; cheltuielile pentru achitarea taxei de stat 500 lei şi asistenţă juridică 2000 lei. Polisciuc Vlada a solicitat constatarea nulităţii contractului nr.19/P din 08.12.2010 încheiat între CCL-312, SC „S.B. – Fainex” SRL şi Polisciuc Vlada, cu privire la investirea de capital în construirea şi amenajarea unei parcări pe teritoriul adiacent blocului locativ; încasarea de la SC „S.B.

– Fainex” SRL în beneficiul ei a sumei de 15700 lei, cu titlu de investiţie introdusă conform contractului; a sumei de 696,82 lei cu titlu de despăgubire pentru neexecutarea contractului; compensarea prejudiciului moral în cuantum de 5000 lei; cheltuielile pentru achitarea taxei de stat 500 lei şi asistenţă juridică 2000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 30 iunie 2014, acţiunea a fost admisă parţial. Au fost declarate nule contractele privind investirea de capital în construirea şi amenajarea parcărilor pe teritoriul adiacent blocului locativ, cu restituirea sumelor investite beneficiarilor şi compensate cheltuielile de judecată. Pretenţiile cu privire la încasarea despăgubirilor pentru neexecutarea contractelor şi repararea prejudiciului moral au fost respinse ca neîntemeiate.

3 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2015, apelul declarat de SC „S.B. – Fainex” SRL a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 30 iunie 2014. La 08 mai 2015, SC „S.B. – Fainex” SRL a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă. Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 26 martie 2015, iar recursul a fost declarat de SC „S.B.

– Fainex” SRL la 08 mai 2015 (f.d. 229) şi respectiv, recursul se consideră depus în termen. Conform art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 28 mai 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat către intimaţii Rusu Ion, Fulga Alla, Calmîş Polina, Taran Anatolie, Tentiuc Elena, Frunze Sergiu şi Polisciuc Vlada, copia recursului declarat de SC „S.B. – Fainex” SRL, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 08 iunie 2015, reprezentantul intimaţilor a depus referinţă, prin care îşi exprimă acordul cu hotărîrilor instanţelor ierarhic inferioare, solicitînd respingerea recursului.

La 01 iulie 2014, SC „S.B. – Fainex” SRL a depus recurs suplimentar. În aceeaşi zi, Curtea Supremă de Justiţie a expediat către intimaţii Rusu Ion, Fulga Alla, Calmîş Polina, Taran Anatolie, Tentiuc Elena, Frunze Sergiu şi Polisciuc Vlada, copia recursului suplimentar depus de SC „S.B. – Fainex” SRL, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Pînă la data stabilită pentru examinarea admisibilităţii recursului, 15 iulie 2015, intimaţii nu şi-au realizat dreptul de a depune referinţă.

În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; 4 d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîrilor instanţelor ierarhic inferioare. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti emise în respectiva pricină civilă, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

5 În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO, că „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991). Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă s-au pronunţat în mod corespunzător.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţele ierarhic inferioare au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor, argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SC „S.B. – Fainex” SRL, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de societatea comercială „S.B.

– Fainex” societate cu răspundere limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Tatiana Vieru Judecătorul Judecătorii Oleg Sternioală Petru Moraru 6

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.