2ra-2230/17 — cu privire la declararea nulității contractului de investiții, încasarea sumei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată

prima instanță: L. Ursu dosarul nr. 2ra-2230/17

instanța de apel: A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru

ÎNCHEIERE

27 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Societatea cu Răspundere Limitată „S.B. – Fainex”

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Cooperativei de Producție

„Auto-Rapid” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „S.B. - Fainex” și

Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 312 cu privire la declararea nulității

contractului de investiții, încasarea sumei investiției, dobânzii de întârziere și a

cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „S.B. - Fainex”

și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11 iulie 2016, prin

care acțiunea a fost admisă parțial

constată:

La 14 februarie 2013, Constantin Seredneac a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „S.B. - Fainex” și Cooperativei de Construcție a

Locuințelor nr. 312 cu privire la declararea nulității contractului de investiții,

încasarea sumei investiției, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că prin contractul de investiții nr. l/p din

1 decembrie 2010, încheiat între Constantin Seredneac (beneficiar), „S.B. -

Fainex” (antreprenor) și CCL nr. 312 (executor), executorul în parteneriat cu

antreprenorul, și-au asumat obligațiunea să execute lucrări suplimentare de

amenajare a teritoriului complexului locativ în sector amenajat, pentru organizarea

unei parcări auto conform proiectului de execuție „Amenajarea parcărilor

adăugătoare la blocurile locative cu obiective de menire social-culturale din

str. Ceucari” și schemei de amenajare, predând în folosința beneficiarului loturile

25, 26, 27, 28, 29, pe un termen nedeterminat și cu titlu gratuit de folosire, ultimul

(beneficiarul) având obligația să achite antreprenorului 75000 lei, însă ulterior

părțile au convenit la 4 loturi și suma de 60000 lei, conform pct. 2.1, 2.2 și 3.1 din

contract.

1

Afirmă că, conform prevederilor contractului sus-numit, pct. 2.3 din

contract, transmiterea parcării se efectuează în baza actului de primire-predare, nu

mai târziu de 31 mai 2011, iar conform prevederilor pct. 3.2 din contract din

momentul semnării actului de primire-predare a parcării, beneficiarul devine

responsabil de sectorul amenajat (parcare) cu obligațiunea de achitare a serviciilor

de întreținere, conform facturilor înaintate de executor.

Indică că Constantin Seredneac a transmis antreprenorului suma de 60000

lei, ceea ce se confirmă prin chitanțele din 3 decembrie 2010, 3 ianuarie 2011 și

7 februarie 2011, eliberate de SRL „S.B. - Fainex”, însă, parcarea nici până în

prezent nu a fost transmisă beneficiarului, actul de primire-predare nu a fost

prezentat lui Constantin Seredneac spre semnătură, schema de amenajare la

contract nu a fost anexată.

Cu atât mai mult, s-a depistat că la încheierea contractului antreprenorul

SRL „S.B. - Fainex” și executorul CCL nr. 312 au dus în eroare beneficiarul,

obligându-se să transmită lui Constantin Seredneac în drept de folosință pe un

termen nedeterminat și cu titlu gratuit ceea ce nu le aparținea, adică la încheierea

contractului a fost încălcată o normă imperativă a legislației civile, și anume

art. 206 Cod civil, astfel contractul nr. l/p din 1 decembrie 2010 fiind lovit de

nulitate absolută, conform art. 220 alin. (1), (2) și art. 206 alin. (1), (2) Cod civil.

În continuare relatează că conform datelor din Registrul bunurilor imobile,

terenul nr. cadastral XXXXX, cu suprafața de 9500 m. p., unde antreprenorul și

executorul au planificat să organizeze și să predea beneficiarului așa numita

„parcare”, încasând de la Constantin Seredneac suma de 60000 lei, aparține

administrației publice locale Primăria mun. Chișinău, dat în folosință R.P.S. „Scut”

(solicitant), pentru construcția a 7 blocuri locative.

Subliniază că terenul unde antreprenorul și executorul au „organizat și

amenajat așa numita parcare”, constituie teren aferent blocurilor locative, destinat

deservirii clădirilor și necesităților comune a locatarilor din aceste blocuri.

Remarcă că conform contractului de antrepriză, încheiat între CCL nr. 312 și

SRL „S.B. - Fainex”, ultimul și-a asumat obligațiunea să construiască blocurile

locative sus-numite conform Planului general și să amenajeze teritoriul conform

planului de amenajare a teritoriului și proiectelor de execuție, iar CCL nr. 312

plătind suma convenită pentru lucrările efectuate din surse bănești acumulate de la

investitori, inclusiv de la Constantin Seredneac.

Astfel, consideră că SRL „S.B. - Fainex”, pentru lucrările de amenajare a

teritoriului aferent blocurilor locative, efectuate conform contractului de

antrepriză încheiat cu SRL „S.B. - Fainex” și CCL nr.312, a încasat bani de două

ori, de la CCL nr. 312 și de la beneficiarii așa numitei „parcări”.

Menționează că antreprenorul și executorul nu au prezentat beneficiarului

Proiectul de execuție „Amenajarea parcărilor adăugătoare la blocurile locative cu

obiective de menire social-culturale din str. Ceucari”, schema de amenajare,

oarecare act al administrației publice locale de atribuire a terenului pentru

organizarea parcărilor, contrar pct. 6 și 7 al Regulamentului cu privire la vânzarea-

cumpărarea terenurilor aferente, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1428 din

16 decembrie 2008.

Insistă că atribuirea și vânzarea terenurilor aferente blocurilor locative ține

de competența proprietarului, în cazul dedus judecății a administrației publice

2

locale, Consiliului municipal Chișinău. La fel și orice lucrări de construcții și

amenajare a terenurilor sus-numite se vor efectua cu acordul proprietarului și

autorizația administrației publice locale.

Relevă că o altă porțiune de teren, unde antreprenorul pretinde că a efectuat

lucrări de amenajare a parcării se află sub hotarele lotului atribuit pentru

construcția complexului locativ, constituie loc public, teren adiacent străzii Ceucari

și trotuarului de pe aceasta stradă, iar antreprenorul SRL „S.B. - Fainex” și

executorul CCL nr. 312 nu dețin autorizația administrației publice locale la

organizarea unei asemenea parcări, autorizația de atribuire a acestei porțiuni de

teren în drept de proprietate sau de folosință.

În așa circumstanțe, consideră că la încheierea contractului de investiții

nr. l/p din 1 decembrie 2010 a fost încălcat un principiu de drept potrivit căruia

nimeni nu se poate obliga valabil la ceva ce nu are, astfel contractul încheiat fiind

lovit de nulitate absolută în temeiul art. 219 Cod civil.

A mai menționat că adresările către antreprenorul SRL „S.B. - „Fainex” cu

privire la restituirea sumei achitate au rămas fără soluționare.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 14, 610 alin. (2), 619

alin. (1), 585 Cod civil.

Solicită admiterea acțiunii, declararea nulității contractului de investiții

nr. 1/p din 1 decembrie 2010 încheiat între Constantin Seredneac, SRL „S.B. -

Fainex” și CCL nr. 312, încasarea de la SRL „S.B. - Fainex” în beneficiul

CP „Auto-Rapid” suma de 60000 lei cu titlu de restituire a datoriei debitoriale,

14000 lei cu titlu de dobândă de întârziere, în total suma de 74000 lei, precum și

cheltuielile de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 17 iunie 2014

reclamantul Constantin Seredneac a fost înlocuit cu succesorul lui în drepturi

CP „Auto-Rapid” (f.d.76).

La 24 iulie 2014, CP „Auto-Rapid” a depus cerere de concretizare a

pretențiilor, invocând de fapt aceleași circumstanțe ca și în cererea de chemare în

judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 11 iulie 2016 acțiunea

a fost admisă parțial.

A fost declarat nul contractul de investiții nr. 1/p din 1 decembrie 2010

încheiat între CCL nr. 312, SRL „S.B. - Fainex” și Constantin Seredneac cu privire

la investirea capitalului în amenajarea parcărilor.

A fost încasat de la SRL „S.B. - Fainex” în beneficiul CP „Auto-Rapid”

suma de 60000 lei cu titlu de restituire a investiției introduse conform contractului

de investiții nr. 1/p din 01 decembrie 2010 și a cheltuielilor de judecată care includ

taxa de stat în sumă de 1800 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 2000

lei, în total suma de 63800 lei.

În rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2017 a fost respins apelul

declarat de SRL „S.B. - Fainex” și menținută hotărârea primei instanțe.

La 15 septembrie 2017, SRL „S.B. - Fainex” a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2017, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

3

instanțe cu restituirea cauzei spre rejudecare sau emiterea unei noi hotărâri prin

care acțiunea să fie respinsă integral.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, considerându-le ilegale și neîntemeiate.

Menționează că prima instanță și instanța de apel au dat o apreciere arbitrară

probelor administrate la dosar și greșit au concluzionat că Constantin Seredneac a

achitat, însă până la momentul actual nu a fost transmisă schema de amenajare și

spațiul amenajat prin act de primire-predare, or, contractul semnat cu Constantin

Seredneac este de fapt o continuitate a contractului de antrepriză nr. 2 din

18 februarie 2005 semnat între SRL „S.B. - Fainex” în calitate de antreprenor și

CCL nr. 312 în calitate de beneficiar.

Relevă că lucrările de amenajare a parcărilor auto adăugătoare au fost

efectuate de SRL „S.B. - Fainex” în baza contractului contestat și în baza

proiectului de execuție privind amenajarea parcărilor auto la blocurile locative cu

obiectiv de menire social-culturale din str. Ceucari, beneficiar a căruia fiind RPS

Scut și CCL nr. 312, care a fost avizat de Direcția Generală Arhitectură, Urbanism

și Relații Funciare a Primăriei mun. Chișinău.

Indică că după recepționarea lucrărilor de către CCL nr. 312, ultimul avea

obligația să transmită prin act de primire-predare lui Constantin Seredneac

teritoriul amenajat în continuare parcări auto. Astfel, în cazul dat pretenții urmau a

fi înaintate către CCL nr. 312 și nu către SRL „S.B. - Fainex”, deoarece ultima și-a

onorat obligațiile contractuale.

Mai menționează că pricina civilă a fost examinată cu încălcarea

competenței jurisdicționale, deoarece reieșind din prevederile art. 38 alin. (2) și art.

40 alin. (1) CPC și obiectul litigiului, competența excepțională de examinare a

acestui litigiu iar reveni Judecătoriei Chișinău sediul Ciocana.

La 1 decembrie 2017 și 6 decembrie 2017, CP „Auto-Rapid” și respectiv

CCL nr. 312 au depus referințe, prin care au solicitat respingerea recursului

declarat de către SRL „S.B. - Fainex”.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 4 septembrie 2017, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire (f. d. 68 vol. II), careva date despre recepționarea acesteia de către recurent

la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2017, în

termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

4

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „S.B. -

Fainex” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de către SRL „S.B. - Fainex”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către SRL „S.B. - Fainex” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „S.B. - Fainex” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

5