2ra-1705/15 — Încasarea prejudiciului material

Dosarul nr.2ra-1705/15 Instanţa de fond: Judecătoria Centru, mun. Chișinău – L. Vasilevici Instanţa de apel: CA Chișinău – M. Guzun, A. Nogoi, A. Doga ÎNCHEIERE 08 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului judecător, Svetlana Filincova, Judecătorii Dumitru Mardari, Maria Ghervas, soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Ivan Procopciuc în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Ivan Procopciuc împotriva Companiei Internaționale de Asigurări ”Moldasig” Societate pe Acțiuni, intervenient accesoriu Marcel Jîmbei privind anularea acordului nr.D/RCA/13-322 din 15 martie 2013, încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 10 martie 2015, prin care s-a respins apelul declarat de către Ivan Procopciuc și s-a menținut fără modificări hotărîrea judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 01 august 2014, prin care acțiunea a fost respinsă, CONSTATĂ: Procopciuc Ivan la 04 iulie 2013 s-a adresat în instanța de judecată cu cerere împotriva CIA ”Moldasig” SA, intervenient accesoriu Marcel Jîmbei privind încasarea prejudiciului material în mărime de 29 867,98 lei și a cheltuielilor de judecată în mărime de 6 135 lei . În motivarea acțiunii a invocat că la 02 februarie 2013 pe str. Calea Ieșilor, mun. Chișinău a avut loc accidentul rutier cu implicarea mijloacelor de transport microbusul de model ”Mercedes Sprinter” cu n/î CQG 049, condus de Ivan Procopciuc și automobilul de model ”Renault Megane” cu n/î 020, condus de Marcel Jîmbei.

Conform procesului-verbal cu privire la contravenție seria MAI 01 935000 din 14 februarie 2013 vinovat de încălcarea Regulamentului Circulației Rutiere a fost recunoscut șoferul mijlocului de transport ”Renault Megane” cu n/î 020 Marcel Jîmbei, care la momentul producerii accidentului deținea poliță de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto seria AG nr.454630, eliberată la 25 iulie 2012 de către CIA ”Moldasig ”SA. 1 Pe acest fapt compania de asigurare a deschis dosar de daune. În baza procesului verbal de constatare a pagubelor nr. D/RCA/13-322 din 15 februarie 2013 și procesului verbal de constatare a pagubelor suplimentare din 18 februarie 2013, efectuate de experții CIA ”Moldasig” SA și de la SDT ”CNG CAR” SRL, s-a stabilit că urmare a accidentului rutier au fost deteriorate 55 piese ale microbusului, iar prejudiciul material constituie 36 732,02 lei.

La 15 martie 2013 ”Moldasig” SA și Ivan Procopciuc au încheiat Acordul nr.D/RCA/13-322 privind plata despăgubirilor de asigurare, în temeiul căruia părțile de comun acord au constatat că mărimea prejudiciului real cauzat constituie 36 732,02 lei. Prin ordinul de plată din 15 martie 2013 CIA ”Moldasig” SA a achitat reclamantului suma de 36 732,02 lei. Reclamantul a indicat că pentru reparația automobilului de fapt a achitat suma de 61 200 lei. Astfel, diferența de cost consideră că urmează să o achite compania de asigurare. La 15 ianuarie 2014 Ivan Procopciuc a depus o cerere suplimentară, prin care a solicitat anularea acordului nr. D/RCA/13-322 privind plata despăgubirilor de asigurare, încasarea prejudiciului material în sumă de 24 468 lei și cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 01 august 2014 acțiunea lui Ivan Procopciuc a fost respinsă. Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 20 august 2014 Ivan Procopciuc a contestat-o cu apel, solicitînd casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărîri, prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral. Prin decizia Curții de Apel Chișinău 10 martie 2015 s-a respins apelul declarat de către Ivan Procopciuc și s-a menținut fără modificări hotărîrea judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 01 august 2014. În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut că la 02 februarie 2013 a avut loc accidentul rutier cu implicarea autormobilului de model ”Renault Megane” cu n/î 020, condus de Marcel Jîmbei și microbusul de model ”Mercedes Sprinter” cu n/î CQG 049, condus de Ivan Procopciuc.

Vinovat de săvîrșirea accidentului a fost recunoscut Marcel Jîmbei. În calitate de persoană păgubită Ivan Procopciuc s-a adresat cu o cerere către SA ”Moldasig” privind compensarea despăgubirilor. Asigurătorul a deschis dosar de daune nr. D/RCA/13-322. La 15 martie 2013 între CIA ”Moldasig” SA și Ivan Procopciuc a fost semnat Acordul la dosarul de daune, conform căruia părțile au convenit că mărimea prejudiciului cauzat constituie 36 732,02 lei, care a fost achitat integral. Părțile au declarat că despăgubirea de asigurare achitată, reprezintă compensarea integrală pentru daunele materiale, inclusiv pentru prejudiciul, care ar putea să apară ulterior plății despăgubirii de asigurare. Acordul dintre părți are efectul unei tranzacții, iar careva temeiuri de nulitate a acestui acord de către instanță nu au fost depistate.

Faptul că la încheierea acordului nu a fost prezentă persoana vinovată nu constituie temei de anulare a acestuia, producînd efecte doar asupra părților semnatare Ivan Procopciuc și CIA ”Moldasig” SA. Nefiind de acord cu soluția instanței de apel, la 22 aprilie 2015 Ivan Procopciuc a contestat-o cu recurs, solicitînd casarea acesteia și a hotărîrii primei instanțe și emiterea unei noi soluții, prin care acțiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului recurentul a invocat că instanțele ierarhic inferioare au dat o calificare juridică corectă raportului material litigios, determinînd corect norma 2 aplicabilă, însă a formulat o concluzie greșită cu privire la drepturile și obligațiile părților, interpretînd eronat legea.

La 26 iunie 2015 CIA ”Moldasig” SA a depus referință la recursul declarat de Ivan Procopciuc, solicitînd declararea cererii de recurs ca fiind inadmisibilă. Intimatul Marcel Jîmbei la 07 iulie 2015 a depus referință la cererea de recurs, solicitînd declararea acestuia ca fiind inadmisibilă. Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Chișinău a fost pronunţată la 10 martie 2015. (f.d.147-151). Fiindcă la materialele cauzei lipsește dovada recepționării de către recurent a deciziei motivate, cererea de recurs depusă la 22 aprilie 2015 se consideră a fi depusă în termen.

Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de către Ivan Procopciuc nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În speţă, completul Colegiului menţionează că recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost studiate şi verificate de către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinând cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate.

Recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Alin. (4) al aceluiași articol stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Prin urmare, reieşind din prevederile art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Examinând argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ținând cont de actele anexate la dosar, se constată 3 că recursul înaintat de către Ivan Procopciuc împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit celor expuse, în temeiul art. 432, 433, 440 CPC, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul, declarat de către Ivan Procopciuc, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2015, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ivan Procopciuc împotriva Companiei Internaționale de Asigurări ”Moldasig” Societate pe Acțiuni, intervenient accesoriu Marcel Jîmbei privind anularea acordului nr. D/RCA/13-322 din 15 martie 2013, încasarea prejudiciului material.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte completului, judecătorul: Svetlana Filincova Judecători: Dumitru Mardari Maria Ghervas 4