2ra-1379/15 — Rezoluţiunea contractului de donaţie

prima instanţă: V. Varaniţă dosarul nr. 2ra-1379/15 instanţa de apel: N. Cernat L. Bulgac, A. Pahopol ÎNCHEIERE 25 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Morari Elena, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Morari Elena împotriva lui Rachier Vitalie cu privire la rezoluţiunea contractului de donaţie, radierea dreptului de proprietate a lui Rachier Vitalie din Registrul bunurilor imobile, recunoaşterea dreptului de proprietate a Elenei Morari, evacuarea şi restituirea bunurilor donate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015 c o n s t a t ă La data de 29 aprilie 2014 Morari Elena a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Rachier Vitalie cu privire la rezoluţiunea contractului de donaţie, radierea dreptului de proprietate a lui Rachier Vitalie din Registrul bunurilor imobile, recunoaşterea dreptului de proprietate a Elenei Morari, evacuarea şi restituirea bunurilor donate.

În motivarea acţiunii a menţionat că, în temeiul contractului de donaţie nr. 12190 din 21 decembrie 2011 a donat lui Rachier Vitalie terenul şi construcţiile amplasate pe acesta situate în raionul Orhei comuna Ivancea satul Furceni cu suprafaţa de 0,0925 ha, numărul cadastral 6440504.216. Susţine că, pîrîtul i-a promis o întreţinere corespunzătoare vîrstei şi stării de sănătate, 1 însă imediat după încheierea contractului, Rachier Vitalie împreună cu familia sa s-au instalat în casa acesteia fără a-i acorda întreţinerea promisă. Afirmă că, este supusă unui tratament inuman şi înjositor din partea pîrîtului şi familiei acestuia, iar începînd cu anul 2012 starea sănătăţii s-a agravat şi nu are posibilitate să se întreţină de una singură, avînd nevoie de îngrijire şi alimentaţie specială.

Solicită rezoluţiunea contractului de donaţie nr. 12190 din 21 decembrie 2011 încheiat între Morari Elena şi Rachier Vitalie, radierea dreptului de proprietate a lui Rachier Vitalie din Registrul bunurilor imobile asupra bunului imobil situat în raionul Orhei comuna Ivancea satul Furceni cu nr. cadastral 6440504216, recunoaşterea dreptului de proprietate a Elenei Morari asupra imobilului menţionat, evacuarea lui Rachier Vitalie şi a membrilor familiei sale din casa de locuit cu nr. cadastral 6440504216, restituirea bunurilor donate şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 22 august 2014 s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Morari Elena împotriva lui Rachier Vitalie cu privire la rezoluţiunea contractului de donaţie nr. 12190 din 21.12.2011 încheiat între Morari Elena şi Rachier Vitalie, radierea dreptului de proprietate a lui Rachier Vitalie din Registrul bunurilor imobile cu nr. cadastral 6440504216, recunoaşterea dreptului de proprietate a Elenei Morari asupra imobilului menţionat, evacuarea lui Rachiev Vitalie şi a membrilor familiei sale din casa de locuit cu nr. cadastral 6440504216, restituirea bunurilor donate şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea soluţiei prima instanţă a constatat că, afirmaţiile Elenei Morari precum că, starea de sănătate s-a înrăutăţit începînd cu anul 2012, adică după executarea donaţiei sunt declarative or, potrivit legitimaţiei de pensionar, aceasta a ieşit la pensie în anul 2010, şi a obţinut gradul de invaliditate la 06 aprilie 2011. De asemenea, Morari Elena nu a prezentat probe care ar confirma gradul de înrăutăţire a stării sănătăţii şi necesitatea unei îngrijiri speciale, iar chestiunile cu privire la atitudinea nepăsătoare şi a tratamentului inuman faţă de dînsa au constituit obiect de examinare într-o pricină civilă soluţionată anterior şi nu pot fi dovedite din nou.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015 s-a respins apelul ca neîntemeiat şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Orhei din 22 august 2014. La data de 10 aprilie 2015 Morari Elena a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015, solicitînd scutirea de la achitarea taxei de stat la înaintarea cererii de recurs, admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea, nu a analizat şi nu a apreciat probele prezentate, iar la emiterea deciziei a fost aplicată o lege care nu trebuia să fie aplicată şi anume prevederile art. 835 din Codul civil.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. 2 (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Colegiul constată că, recursul a fost depus în termen, în condiţiile în care la materialele cauzei lipseşte avizul de primire a deciziei contestate şi nu poate fi stabilit momentul de comunicare a acestuia. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. 3 Argumentele invocate în recurs precum că, instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute or, recurentul nu a indicat care este acea lege pretinsă a fi interpretată în mod eronat de către instanţa de apel.

Alegaţiile precum că, instanţa de apel nu a analizat şi nu a apreciat probele prezentate, iar la emiterea deciziei a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi anume prevederile art. 835 din Codul civil nu pot fi reţinute deoarece instanţa de apel la soluţionarea pricinii a elucidat circumstanţele importante ale cauzei, a apreciat corect probele anexate la materialele cauzei şi a aplicat normele de drept material pertinente cauzei. Astfel, instanţa de recurs notează că, recurenta nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Morari Elena ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Morari Elena se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4