2ra-2472/16 — privind nulitatea contractului de donație
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- privind nulitatea contractului de donaţie
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-2472/16 — privind nulitatea contractului de donație (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 2ra-2472/16
Instanța de fond: Judecătoria Orhei – V. Cupcea
Instanța de apel: CA Chișinău – N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol
Î N C H E I E R E
19 octombrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului Svetlana Filincova,
judecători Dumitru Mardari, Maria Ghervas,
examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către
Ghenadii Tricolici în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către
Ghenadii Tricolici împotriva Marianei Tricolici, intervenient accesoriu Direcția
Asistență Socială și Protecția Familiei Orhei privind nulitatea contractului de donație,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2016,
C O N S T A T Ă :
La 28 aprilie 2015 Ghenadii Tricolici s-a adresat cu cerere de chemare în
judecată împotriva Marianei Tricolici privind nulitatea contractului de donație nr.
2718 din 07 aprilie 2015.
În motivarea cererii reclamantul a invocat că la 07 aprilie 2015 împreună cu
Mariana Tricolici au autentificat notarial un contract de donație, prin care au donat
fiicei lor minore Veronica Tricolici, casa de locuit cu nr. cadastral 646411008201 cu
suprafața de 114,2 m.p. și terenul aferent cu nr. cadastral 6464110082 cu suprafața de
0,2043 ha, ambele situate în s. Seliște, r-nul Orhei.
Ghenadii Tricolici a menționat că bunul imobil înstrăinat și anume terenul
aferent casei de locuit, i-a fost donat lui și Marianei Tricolici, de către mama lui Iulia
Tricolici la 03 iulie 2012, în baza contractului de donație nr. 7149. După ce a devenit
proprietarul bunului imobil, a inițiat construcția casei de locuit, de unul singur,
deoarece Mariana Tricolici era angajată în cîmpul muncii în Italia. Doar el cu mama
lui Iulia Tricolici au suportat cheltuieli legate de instruirea școlară, creșterea și
1
educarea fiicelor și construcția caselor. Cu atît mai mult că fiica lor Veronica
Tricolici este diagnosticată cu cox-valga displazică bilaterală și ca rezultat a suportat
patru intervenții chirurgicale.
Reclamantul a susținut că la 16 martie 2015 Mariana Tricolici a revenit în țară și
a insistat să finiseze pachetul de documente vis-à-vis de imobil, iar la 01 aprilie 2015
i-a fost eliberat procesul – verbal de recepție finală cu nr. 03. După darea în
exploatare a bunului imobil a cărui coproprietari erau ei, Mariana Tricolici a propus
să întrăineze casa de locuit cu terenul aferent, fiicei lor Veronica Tricolici, deoarece
ea este bolnavă, iar ei ca părinți continuie să locuiască acolo.
Ghenadii Tricolici consideră că Mariana Tricolici prin dol l-a dus în eroare prin
diverse mijloace dolosive, viclene pentru ca să-l determine să întraineze bunul imobil,
prin contractul de donație nr. 2718 din 07 aprilie 2015.
Reclamantul a solicitat nulitatea contractului de donație nr. 2718 din 07 aprilie
2015.
În cadrul examinării cauzei la 19 octombrie 2015 s-a dispus atragerea în proces
în calitate de intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei
(f.d. 43 verso).
Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 15 februarie 2016 s-a respins cererea de
chemare în judecată înaintată de către Ghenadii Tricolici. În motivarea soluției s-a
reținut că reclamantul Ghenadii Tricolici nu a prezentat nici o dovadă în susținerea
afirmațiilor sale precum că comportamentul dolosiv a Marianei Tricolici l-a
determinat să încheie contractul de donație, acestea rămînînd la nivel declarativ. Iar
una din condițiile de valabilitate ale actului juridic îl constituie consimțămîntul, care
în condițiile art. 199 alin. (1) Cod Civil, constituie manifestarea exteriorizată de
voință a persoanei de a încheia un act juridic și este valabil dacă provine de la o
persoană cu discernămînt, este exprimat cu intenția de a produce efecte juridice și nu
este viciat (f.d. 75, 78 - 79).
La 12 martie 2016 Ghenadii Tricolici a înaintat cerere de apel împotriva
hotărîrii Judecătoriei Orhei din 15 februarie 2016, solicitînd casarea acesteia, cu
pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral (f.d. 80 - 81).
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2016 s-a respins apelul
declarat de Ghenadii Tricolici, s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Orhei din 15
februarie 2016 (f.d. 97 - 99).
La 15 august 2016 Ghenadii Tricolici a declarat recurs împotriva deciziei
Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2016 și hotărîrii Judecătoriei Orhei din 15
februarie 2016, solicitînd casarea acestora, cu remiterea cauzei spre rejudecare în
primă instanță (f.d. 103 - 104).
În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că decizia instanței de apel
este neîntemeiată, din motiv că circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii
nu au fost constatate și elucidate pe deplin.
Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2
luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale
.
2
Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la
14 iunie 2016 și a fost expediată părților la 16 iunie 2016 (f.d. 100). Recurentul a
depus recurs la 15 august 2016 și se consideră a fi depus în termen.
La 11 octombrie 2016 Mariana Tricolici a înaintat referință la cererea de recurs
declarată de către Ghenadii Tricolici, solicitînd respingerea ca acesteia ca
inadmisibilă.
Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de
recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ ajunge la
concluzia că recursul declarat de Ghenadii Tricolici nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a
deciziei instanței de apel.
Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Recurentul în recursul său nu a făcut referire la nici o normă de drept material
sau procedural, care ar fi fost încălcată sau aplicată eronat de către instanțele de
judecată la examinarea cauzei, argumentele recurentului limitîndu-se la situația de
apreciere de către instanțele ierarhic inferioare a circumstanțelor de fapt a cauzei și a
admisibilității probelor prezentate de părțile la proces.
Dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de
recurs, determinînd cazurile concrete în prezența cărora se consideră că normele de
drept material și procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul
exercitat conform secțiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de
drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și
temeinicia în fapt.
Alin. (4) al aceluiași articol stipulează că săvîrșirea altor încălcări decît cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau
în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art.
433 CPC și anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
În legătură cu cele invocate, examinînd argumentele cererii de recurs prin
prisma normelor legale, ce reglementează relațiile dintre părți, ținînd cont de actele
anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Ghenadii Tricolici împotriva
3
deciziei instanței de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2),
(3) și (4) CPC.
În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
D I S P U N E:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ghenadii Tricolici, împotriva
deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2016, în pricina civilă la cererea de
chemare în judecată depusă de către Ghenadii Tricolici împotriva Marianei Tricolici,
intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecția a Familiei Orhei privind
nulitatea contractului de donație.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului Svetlana Filincova
judecători Dumitru Mardari
Maria Ghervas
4