3ra-660/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Braşoveanu dosarul nr. 3ra-660/15 instanţa de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol ÎNCHEIERE 24 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Primarul General al municipiului Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Oficiului Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015, prin care au fost respinse ambele apeluri declarate de Consiliului municipal Chişinău şi Societatea Comercială „Conduct Linia” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 27 iunie 2014, prin care a fost admisă acţiunea constată: La 22 februarie 2013, Oficiului Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chişinău, intervenient accesoriu SC „Conduct Linia” SRL cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a invocat că prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 7/27-33 din 29 noiembrie 2012 cu privire la darea în arendă a unui lot de pământ din str. Otovasca, 1/1, mun. Chişinău, SC „Conduct Linia” SRL a primit în arendă, suplimentar terenul privat, pe o perioadă de cinci ani, lotul de pământ cu suprafaţa de 0,0254 ha, pentru deservirea obiectivului privat şi anume centru de deservire tehnică a automobilelor cu încăperi de oficii.

Susţine reclamantul că în conformitate cu art. 64 din Legea privind administraţia publică locală, efectuând controlul de legalitate a deciziei menţionate, a stabilit că aceasta a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legislaţiei în vigoare. Afirmă că prin notificarea cu nr. 21-1204/OT din 11 ianuarie 2013, a 4 solicitat anularea deciziei nr. 7/27-33 din 29 noiembrie 2012, în termen de 30 zile. 1 Menţionează că prin scrisoarea de răspuns înregistrată cu numărul 01/1-06-209 din 28 ianuarie 2013, parvenită în adresa OT Chişinău al Cancelariei de Stat, la 30 ianuarie 2013, Direcţia generală arhitectură, urbanism şi relaţii funciare a Consiliului municipal Chişinău a informat că materialele cu privire la examinarea acesteia vor fi înaintate la una din şedinţele apropiate ale Consiliului municipal Chişinău.

Cu referire la prevederile art. 15 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, după examinarea notificării, organul emitent (în cazul dat – Consiliul municipal Chişinău), urma să efectueze una dintre acţiunile prevăzute de lege: să respingă cererea sau să o admită şi, după caz, să revoce sau să modifice actul administrativ, iar în corespundere cu prevederile art. 68 alin. (3) din Legea privind administraţia publică locală, în termen de 30 de zile de la data primirii notificării, autoritatea locală emitentă trebuie să modifice sau să abroge actul contestat, reclamantul consideră că Consiliul municipal Chişinău urma să respingă cererea sau să o admită şi, după caz, să revoce sau să modifice actul administrativ, iar în termen de 30 de zile de la data primirii notificării, autoritatea locală emitentă trebuie să modifice sau să abroge actul contestat.

Invocă prevederile art. 2 alin. (7) din Legea privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor, care stipulează că concesionarea, arendarea şi locaţiunea terenurilor se fac prin licitaţie publică. Pot fi încheiate contracte directe doar cu proprietarii construcţiilor amplasate legal pe teren până la intrarea în vigoare a prezentei legi. Contractul de locaţiune va cuprinde în mod obligatoriu clauze care să asigure exploatarea terenului în locaţiune potrivit specificului acestuia. Susţine că conform art. 4 alin. (9) din Legea privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului, vânzarea-cumpărarea terenurilor proprietate publică utilizate în procesul tehnologic, aferente obiectivelor privatizate sau supuse privatizării, aferente obiectivelor private, precum şi celor aferente construcţiilor nefinalizate, se efectuează la preţul normativ al pământului.

Terenul care, după parametri şi amplasare, nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător se vinde prin concurs sau la licitaţie deţinătorilor de terenuri adiacente. În cazul în care există un singur deţinător de teren adiacent, vânzarea- cumpărarea terenului care nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător se efectuează la preţul normativ al pământului. Această prevedere se aplică şi relaţiilor de arendă a unor astfel de terenuri. Celelalte terenuri se vând prin concurs sau la licitaţie, cu excepţiile prevăzute de lege.

Consideră că sectorul de teren cu suprafaţa de 0,0254 ha poate fi format ca bun imobil separat, deoarece întruneşte condiţiile principale de formare a bunurilor imobile, prevăzute la art. 7 din Legea cu privire la formarea bunurilor imobile care prevede că la formarea bunurilor imobile se vor respecta următoarele condiţii principale şi anume: bunurile formate să corespundă destinaţiei iniţiale, să fie respectate normele de apărare împotriva incendiilor, normele sanitare, ecologice, urbanistice ori schimbarea destinaţiei să se facă în cadrul procedurii de formare sau până la iniţierea ei, să nu se formeze un bun imobil care nu va putea 2 fi utilizat constant conform destinaţiei sau ale cărui condiţii de utilizare vor fi înrăutăţite, bunul imobil format să fie asigurat cu drum de acces ori să fie posibilă instituirea servituţii de trecere, să fie posibilă asigurarea, după necesitate, a terenurilor destinate construcţiei cu conducte de apă, cu canalizare etc., încăperea izolată ce se formează să fie asigurată cu intrare separată, bunurile imobile să fie formate ca bunuri separate în fiecare unitate administrativ-teritorială dacă hotarele terenului ce se formează se intersectează cu hotarele diferitelor unităţi administrativ-teritoriale, configuraţia,

dimensiunile şi alţi indici ai bunului imobil ce se formează să fie conforme cerinţelor planului sau regimului stabilit dacă acest bun se formează pe un teritoriu unde există plan urbanistic al localităţii sau dacă este stabilit un regim special de folosinţă a terenului sau a construcţiei, să se ţină cont, la formarea bunurilor imobile cu destinaţie agricolă, de normele agrotehnice, de alte norme şi reguli prevăzute de legislaţie pentru această categorie de terenuri, proiectarea hotarelor terenurilor destinate construcţiilor, forma şi dimensiunile lor să fie conforme normelor stabilite în legislaţia cu privire la urbanism, persoana interesată în formarea construcţiei, apartamentului, încăperii izolate ce implică lucrări pentru care, în conformitate cu legislaţia, se cere autorizaţie de construire să obţină o astfel de autorizaţie şi să depună o copie de pe ea la oficiul cadastral teritorial.

Nu se permite formarea de construcţii neautorizate. Susţine că lotul de pământ menţionat, corespunde prevederilor din pct. 92 şi 93 din Regulamentul general de urbanism, care expres prevede că sunt considerate construibile loturile care respectă cumulativ următoarele condiţii şi anume front la stradă de minimum 8 m pentru clădiri înşiruite şi de minimum 12 m pentru clădiri izolate sau căpiate, suprafaţa minimă a parcelei de 150 m.p. pentru clădiri înşiruite şi, respectiv, de minimum 200 m.p. pentru clădiri amplasate izolat sau cuplate, adâncime mai mare sau cel puţin egală cu lungimea parcelei.

Remarcă că în conformitate cu art. 14 alin. (2) lit. d) din Legea privind administraţia publică locală, consiliile locale decid vânzarea, privatizarea, concesionarea sau darea în arendă ori în locaţiune a bunurilor domeniului privat al satului (comunei), oraşului municipiului), după caz, în condiţiile legii, iar potrivit art. 77 alin. (3) şi (5) din Legea nominalizată, prevede că bunurile domeniului privat al unităţii administrativ - teritoriale pot fi înstrăinate, date în administrare, în arendă ori în locaţiune, în condiţiile legii. înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă ori în locaţiune a bunurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale se fac prin licitaţie publică, organizată în condiţiile legii.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. art. 68 din Legea privind administraţia publică locală, art. 3 alin. (l) lit. a), 5 lit. b), 17 alin. (2), 21 alin. (l), 26 alin. (l) lit. a) din Legea contenciosului administrativ, art. 166, 167, 174, 277, 278 CPC. Solicită admiterea acţiunii, anularea deciziei Consiliului municipal Chişinău nr. 7/27-33 din 29 noiembrie 2012. 3 La 06 iunie 2013, OT Chişinău al Cancelariei de Stat a depus o cerere suplimentară, prin care a solicitat admiterea acesteia, anularea deciziei Consiliului municipal Chişinău nr. 7/27-33 din 29 noiembrie 2012 şi a contractului de arendă nr. 6038/2012 din 12 decembrie 2012, încheiat între Primăria mun. Chişinău şi SC „Conduct Linia” SRL.

În motivarea acţiunii a invocat că anularea actului administrativ iniţial atrage după sine şi anularea actului juridic subsecvent, care în cazul dat este contractul de arendă înregistrat cu nr. 6038/2012 din 12 decembrie 2012. Susţine că potrivit datelor din Registrul bunurilor imobile, lotul de pământ cu suprafaţa de 0,0254 ha a fost înregistrat cu nr. cadastral 0100303242, la 25 martie 2013. Consideră că înscrierea în Registrul bunurilor imobile, confirmă posibilitatea formării bunului imobil independent şi anume teren cu suprafaţa de 0,0254 ha. Invocă prevederile art. 219 alin. (2) Cod civil, care statuează că fiecare parte trebuie să restituie tot ceea ce a primit în baza actului juridic nul, iar în cazul imposibilităţii de restituire, este obligată să plătească contravaloarea prestaţiei.

La fel, invocă şi conţinutul art. 220 alin. (1) Cod civil, care stipulează că actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sunt nule dacă legea nu prevede altfel. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 27 iunie 2014 a fost admisă acţiunea, anulată decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 7/27-33 din 29 noiembrie 2012 „ Cu privire la darea în arendă a unui lot de pământ din str. Otovasca, 1/1, mun. Chişinău, Societăţii Comerciale „Conduct Linia” Societate cu Răspundere Limitată” şi contractul de arendă nr. 6038/2012 din 12 decembrie 2012 încheiat între Primăria municipiului Chişinău şi SC „Conduct Linia” SRL. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015 au fost respinse apelurile declarate de Consiliul municipal Chişinău şi Societatea Comercială „Conduct Linia” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 27 aprilie 2015, Primarul General al municipiului Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia casarea hotărârii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel, cu pronunţarea unei noi hotărâri, prin care să fie respinse cerinţele înaintate integral. În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că temei al declarării apelului serveşte încălcarea esenţială şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi a normelor de drept procedural. Consideră că concluziile primei instanţe, expuse în hotărâre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, or potrivit art. 239 CPC hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată.

Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. 4 Menţionează că potrivit prevederilor art. 26 al Legii contenciosului administrativ, actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care: a) este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii, b) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenţei, c) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite. Afirmă că decizia contestată de către intimat este legală, deoarece a fost emisă de un organ competent, conform legislaţiei în vigoare, în temeiul art. 9, 11, 20 şi 45 Cod funciar, Legea privind preţul normativ şi modul de vânzare- cumpărare a pământului şi cu respectarea procedurii stabilite.

Indică că terenurile din intravilanul municipiului conform art. 42 Cod funciar, constituie proprietate municipală, iar conform art. 9 Consiliul municipal Chişinău are competenţa de a repartiza terenuri, conform legislaţiei în vigoare. La baza emiterii deciziei contestate au stat actele şi cererea depusă de către beneficiar.

Remarcă că nu poate fi reţinut motivul invocat de intimat cu privire la încălcarea art. 9 alin. (2) al Legii privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, deoarece actele emise respectă întocmai prevederile acestor acte, de asemenea, referirea la încălcarea prevederilor art. 77 alin. (3),(5) al Legii privind administraţia publică locală, care prevede darea în arendă ori în locaţiune a bunurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale se fac prin licitaţie publică, pe motiv că, terenul menţionat mai sus a fost transmis în arendă pentru reconstrucţia cu extindere a obiectivului comercial privat.

Consideră eronate argumentele cu privire la încălcarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 136 din 10 februarie 2009 prin care a fost aprobat Regulamentul cu privire la licitaţiile cu strigare şi cu reducere, deoarece numai proprietarul adiacent este direct interesat şi are drept preferenţial la obţinerea arenzii, iar intervenientul este persoana care deţine lotul de teren şi imobilul învecinat cu terenul atribuit. Remarcă că la adoptarea deciziei contestate s-a ţinut cont anume de actele normative la care face trimitere intimatul şi anume: în cazul în care, după parametri şi amplasare, pot fi formate ca bunuri imobile de sine stătătoare, terenurile menţionate se transmit în proprietate persoanelor în drept ori se înstrăinează în alt mod conform legislaţiei.

Legea cu privire la formarea bunurilor imobile nr. 354 din 28.10.2004 la art.7, stipulează expres condiţiile de formare a bunului imobil, şi anume la formarea bunurilor imobile se vor respecta următoarele condiţii principale: bunurile formate să corespundă destinaţiei iniţiale, să fie respectate normele de apărare împotriva incendiilor, normele sanitare, ecologice, urbanistice ori schimbarea destinaţiei să se facă, în cadrul procedurii de formare sau până la iniţierea ei, să nu se formeze un bun imobil care nu va putea fi utilizat constant conform destinaţiei sau ale cărui condiţii de utilizare vor fi înrăutăţite, bunul imobil format să fie asigurat cu drum de acces ori să fie posibilă instituirea servituţii de trecere, să fie posibilă asigurarea, după necesitate, a terenurilor destinate construcţiei cu conducte de apă, cu canalizare 5 etc., încăperea izolată ce se formează să fie asigurată cu intrare separată, bunurile imobile să fie formate ca bunuri separate în fiecare unitate administrativ - teritorială dacă hotarele terenului ce se formează se intersectează cu hotarele diferitelor unităţi administrativ-teritoriale, configuraţia, dimensiunile şi alţi indici ai bunului imobil ce se formează să fie conforme cerinţelor planului sau regimului stabilit,

dacă acest bun se formează pe un teritoriu unde există plan urbanistic al localităţii sau dacă este stabilit un regim special de folosinţă a terenului sau a construcţiei, să se ţină cont, la formarea bunurilor imobile cu destinaţie agricolă, de normele agrotehnice, de alte norme şi reguli prevăzute de legislaţie pentru această categorie de terenuri, proiectarea hotarelor terenurilor destinate construcţiilor, forma şi dimensiunile lor să fie conforme normelor stabilite în legislaţia cu privire la urbanism. Indică că nerespectarea unei condiţii menţionate atrage după sine imposibilitatea formării bunului imobil, iar prevederi similare sunt stipulate şi la pct. 19 din Hotărârea Guvernului nr. 61 din 29 ianuarie 1999, prin care a fost aprobat Regulamentul cu privire la formarea bunurilor imobile.

Menţionează că şi pct. 92 din Hotărârea de Guvern nr. 5 din 05 ianuarie 1998 cu privire la aprobarea Regulamentului general de urbanism, prevede că la formarea bunurilor imobile individuale urinează să se respecte cumulativ următoarele condiţii: a) front la stradă de minimum 8 m pentru clădiri înşiruite şi de minimum 12 m pentru clădiri izolate sau cuplate, b) suprafaţa minimă a parcelei de 150 mp pentru clădiri înşiruite şi respectiv, de minimum 200 mp pentru clădiri amplasate izolat sau cuplate, cu condiţia ca soluţiile tehnice şi arhitecturale să asigure respectarea normativelor tehnice,c) adâncime mai mare sau cel puţin egală cu lungimea parcelei. Afirmă că lotul în cauză are parametrii de 9 m x 26 m, astfel, la emiterea deciziei s-a respectat anume condiţiile impuse mai sus de actele normative, deci lotul de teren a fost atribuit în arendă pentru reconstrucţia cu extindere a obiectivului comercial privat.

De asemenea, prin decizia CMC în seama beneficiarului a fost pusă şi amenajarea stradală de uz public pe terenul adiacent, fără îngrădirea lui. Cât priveşte cerinţa înaintată de Oficiul Teritorial Chişinău privind anularea contractului de arendă cu nr. 6038/2012 din 12 decembrie 2012, o consideră de asemenea neîntemeiată şi pasibilă respingerii, deoarece la baza contractului de arendă stă decizia Consiliului municipal Chişinău cu nr. 7/27-33 din 29 noiembrie 2012 „cu privire la darea în arendă a unui lot de pământ din str. Otovasca, 1/1 Societăţii comerciale SRL „Conduct - Linia”. Iar orice drept dobândit în baza unui act administrativ, urmează a fi perfectat conform legislaţiei în vigoare, adică contract intre emitent şi beneficiar, care ulterior este înregistrat la OCT pentru a fi opozabil terţilor.

La 11 mai 2015, OT Chişinău al Cancelariei de Stat a depus referinţă la recurs, solicitând respingerea acestuia ca fiind inadmisibil. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 17 iunie 2015 a fost considerat inadmisibil recursul declarat de SC „Conduct Linia” SRL. 6 În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz, se constată că recursul declarat de SC „Conduct Linia” SRL la 18 martie 2015 împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015 este în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Primarul General al municipiului Chişinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 7 1991), pe când în recursul declarat de Primarul General al municipiului Chişinău, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Primarul General al municipiului Chişinău ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Primarul General al municipiului Chişinău se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 8