- Dosarul nr.
- 3ra-862/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 17 iunie 2015
- Părțile
- SRL Maximal-Profit vs Casa Naţională de Asigurări Sociale
- Pe scurt
- Temeiurile inadmisibilităţii recursului
3ra-862/15 — Contestarea actului administrativ
prima instanţă: O.Gangal dosarul nr. 3ra-862/15 instanţa de apel: N.Cernat, L.Bulgac, A.Pahopol ÎNCHEIERE 17 iunie 2015 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Ion Druţă, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale a R. Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Maximal-Profit” către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Rezina cu privire la anularea actului de control şi a prescripţiei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 martie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Maximal-Profit”, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Rezina din 02 iunie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere parţială a acţiunii, c o n s t a t ă La 28 mai 2014, SRL „Maximal-Profit” a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Casei Teritorială de Asigurări Sociale Rezina, solicitând anularea actului de control nr.13 din 20.03.2014 şi a prescripţiei nr.531 din 20.03.2014 cu privire la înlăturarea încălcărilor depistate.
În motivarea acţiunei a indicat că, la 20.03.2014 Casa Teritorială de Asigurări Sociale Rezina a efectuat un control planificat la SRL „Maximal-Profit” cu privire la verificarea corectitudinei stabilirii şi plăţii indemnizaţiilor pentru incapacitatea temporală de muncă. În urma controlului a fost întocmit actul nr. 13 din 20.03.2014, unde este indicat că au fost încălcate prevederile pct. 14 al Regulamentului „Cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitatea temporală de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale”, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr.108 din 03.02.2005. Ca urmare, conform certificatului medical pe numele lui Cristina Dubari nu a fost acceptată suma de 9840 lei, conform certificatului medical pe numele Eudochiei Pîslari nu a fost acceptată suma de 12548,13 lei.
Potrivit art.32 alin (1) al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitatea temporală de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale suma totală de 22388,13 lei urmează a fi restituită de către angajator bugetului asigurărilor sociale de stat. Pentru anul 2013 s-a calculat majorarea de întîrziere în sumă de 4473,68 lei. În baza actului de control a fost emisă prescripţia nr.531 din 20 martie 2014 cu privire la înlăturarea încălcărilor depistate. Consideră actul de control nr.13 din 20.03.2014 şi prescripţia nr.531 din 20.03.2014 cu privire la înlăturarea încălcărilor depistate ca fiind ilegale, întrucît au fost respectate prevederile Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitatea temporală de muncă şi alte prestaţii de asigurări solciale şi art. (2) al Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2013 la calcularea indemnizaţiilor pentru persoanele menţionate.
Reclamantul solicită anularea Actului de control nr.13 din 20.03.2014 şi a prescripţiei nr.531 din 20.03.2014 cu privire la înlăturarea încălcărilor depistate, ca fiind ilegale. Prin hotărîrea Judecătoriei Rezina 11.08.2014 a fost respinsă acţiunea. Ne fiind de acord cu soluţia primei instanţe, la data de 10.09.2014, SRL „Maximal Profit” a declarat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 martie 2015 a fost admis apelul declarat de SRL „Maximal Profit”, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Rezina din 02 iunie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri prin care s-a admis parţial acţiunea.
S-a anulat ca ilegală în fond prescriţia Casei Teritorială de Asigurări Sociale Rezina nr. 531 din 20.03.2014 emisă în privinţa SRL „Maximal-Profit”. S-a încetat procesul la cererea SRL „Maximal-Profit” în partea contestării actului de control nr.13 din 20.03.2014, întocmit de Casa Teritorială de Asigurări Sociale Rezina în privinţa SRL „Maximal-Profit”. La emiterea deciziei instanţa de apel a reţinut că, angajatele SRL „Maximal Profit”, Cristina Dudari şi Eudochia Pîslari, nu au avut stagiul minim de cotizare, or acesta a fost mai mic de 3 luni de zile, astfel că au fost emise actele indicate supra. Totodată, potrivit poziţiei organului emitent, se invocă încălcarea prevederilor pct. 14 lit. b) din Regulamentul „Cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitatea temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale”, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr.108 din 03.02.2005.
Potrivit pct. 14 din Regulamentul sus indicat „Cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitatea temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale”, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr.108 din 03.02.2005, pentru persoanele încadrate în mai multe unităţi, indemnizaţiile prevăzute la pct. 12 şi pct. 37 lit. a) din prezentul Regulament se stabilesc, dacă asiguratul prin declaraţie pe propria răspundere (anexa nr. 5 la prezentul Regulament) confirmă în scris pierderea integrală a venitului asigurat în perioada concediului medical la toate unităţile în care desfăşoară activităţi. Declaraţia se depune odată cu certificatul de concediu medical şi certificatul de 2 confirmare a venitului asigurat obţinut la alte unităţi.
Astfel, instanţa de apel a reţinut că situaţiei descrise supra, nu pot fi aplicate prevederile pct. 14 din Regulamentul vizat, or, norma citată se referă la alte situaţii şi nicidecum la dreptul la indemnizaţie, în dependenţă de stagiul de cotizare. Pe cale de consecinţă, încadrarea juridică a fost efectuată incorect şi implicit atrage nulitatea actului contestat. Totodată, conform art. 3 din Legea contenciosului administrativ, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane.
Potrivit pct. 14 din Hotărîrea Plenului CSJ cu privire la practica aplicării de către instanţele de contencios administrativ a unor prevederi ale Legii contenciosului administrativ, nr.10 din 30.10.2009, se atenţionează că procesele verbale şi actele (rapoartele) întocmite în baza controlului efectuat constituie acte preparatorii, care pot fi contestate în instanţă de contencios administrativ concomitent cu decizia autorităţii publice, însă, în cazul în care prin aceste acte se aplică sancţiuni pecuniare aferente taxelor şi impozitelor, actele menţionate pot fi contestate în ordinea contenciosului administrativ. Aşadar, instanţa de apel a invocat că, SRL „Maximal Profit” contestă atît actul de control nr. 13 din 20.03.2014, cît şi prescripţia nr. 531 din 20.03.2014.
Avînd în vedere faptul că, actul de control nu reprezintă în sine un act administrativ, instanţa de apel a considerat că, instanţa de fond eronat a examinat cerinţele în privinţa acestuia, or, urma să dispună încetarea examinăm cauzei, în această parte, conform art. 265 lit. a) CPC al RM, deoarece actul de control nu poate fi contestat. Din cele expuse supra, se evidenţiază că actul administrativ, prescripţia nr. 531 din 20.03.2014 vine în contradicţie cu norma prevăzută de Regulamentul aplicabil ei, astfel că încadrarea eronată a situaţiei în prevederile legale confirmă temeiurile de anulare a actului. Astfel, în această parte urmează a fi emisă o hotărîre nouă privind admiterea cererii de chemare în judecată cu anularea actului.
Referitor la pretenţia de contestare a actului de control nr. 13 din 20.03.2014, instanţa de apel a ajuns la concluzia că urmează a fi încetată procedura, deoarece actul administrativ nu poate fi contestat. La 30 aprilie 2015, în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) CPC, Casa Naţională de Asigurări Sociale a R. Moldova a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii instanţei de fond. În motivarea recursului se invocă că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material. 3 Mai invocă că, instanţa de apel eronat a aplicat prevederile din Hotărîrea Guvernului nr.108 din 03.02.2005 care nu are nici o tangenţă cu cauza dată şi respectiv se aplică cu totul în alte cazuri.
La fel eronat se indică că actul de control nu reprezintă un act administrativ şi nu poate fi contestat. Conform Legii Nr. 131 din 08.06.2013 cu privire la controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător art. 30 alin.(1) expres prevede că persoana supusă controlului este să conteste în instanţa de judecată sau la organul de control actul controlului de aplicare a sancţiunilor stabilite în temeiul rezultatelor controlului, de prelungire a termenului de control şi/sau prescripţia emisă în temeiul de control, aliniatul (2) al aceluiaşi articol expres prevede că contestaţia depusă se examinează în termenele stabilite de Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.
În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale a R. Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.
Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale a R. Moldova, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.
Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei 4 recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.
Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale a R. Moldova ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale a R. Moldova, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Druţă Iurie Bejenaru 5