2ra-1504/15 — Privind recalcularea sumei de compensare a pagubei cauzate

Dosarul nr. 2ra-1504/15 Instanţa de fond: Judecătoria Bălţi – Iu. Sciastlivîi Instanţa de apel: CA Bălţi – T. Duca, S. Procopciuc, E. Grumeza ÎNCHEIERE 17 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către Mihail Rîjic în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Mihail Rîjic împotriva Primăriei mun.

Bălţi, Direcţia Învăţămînt, Tineret şi Sport privind recalcularea sumei de compensare a pagubei cauzate în urma accidentului de muncă, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 24 februarie 2015, prin care s-a respins cererea de apel declarată de Mihail Rîjic, s-a menţiunt hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 24 noiembrie 2014, CONSTATĂ : La 26 iunie 2014 Mihail Rîjic a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Bălţi, Direcţia Învăţămînt, Tineret şi Sport privind recalcularea sumei de compensare a pagubei cauzate în urma accidentului de muncă. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, fiind angajat în calitate de şofer la Direcţia Învăţămînt, Tineret şi Sport a Primăriei mun.

Bălţi, în anul 1991 a suferit un accident de muncă, fiind recunoscut invalid de gradul II pe un termen nelimitat cu reducerea capacităţii de muncă 74%. Ca rezultat al invalidităţii Direcţia Învăţămînt, Tineret şi Sport începînd cu 05 decembrie 1991 i-a achitat o compensaţie în calitate 1 de despăgubire pentru prejudiciul cauzat prin vătămarea integrităţii corporale reieşind din salariu mediu suma de 364,33 lei la momentul accidentului. Ulterior i s-a dispus achitarea compensaţiei pentru anul 2010 – 232,59 lei lunar cu aplicarea coeficientului 1.36969; pentru anul 2011 – 255,89 lei lunar cu aplicarea coeficientului 1.48141; pentru anul 2012 – 276,75 lei lunar cu aplicarea coeficientului 1.59217; pentru anul 2013 – 324,41 lei lunar cu aplicarea coeficientului 1.7365.

Consideră că calcularea sumei de despăgubire pentru prejudiciul cauzat integrităţii corporale în perioada anilor 2010 – 2013 s-a efectuat ilegal. La 10 decembrie 2013 a înaintat cerere prin care a solicitat achitarea sumei de 38.184,91 lei în calitate de restanţă, iar începînd cu 01 decembrie 2013 să-i fie achitat ca despăgubire cîte 1.497 lei lunar pînă la modificarea salariului mediu pe ţară. Cererea a fost admisă parţial şi s-a dispus achitarea a cîte 629,31 lei lunar, însă aceste calculări sînt efectuate incorect. Mihail Rîjic a solicitat încasarea de la Primăria mun. Bălţi, Direcţia Învăţămînt, Tineret şi Sport suma de 26.590 lei în calitate de datorie la suma achitată pentru compensarea pagubei cauzate prin pierderea capacităţii la muncă ca consecinţă a accidentului de muncă, iar de la data adoptării hotărîrii a cîte 1.297, 80 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 03 noiembrie 2014 s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de Mihail Rîjic ca neîntemeiată. În motivarea hotărîrii s-a reţinut că, suma solicitată de reclamant în calitate de datorie pentru pierderea capacităţii de muncă ca consecinţă a accidentului de muncă, nu a fost confirmată prin careva probe. Scrisoarea nr. 02-17/754 din 25 noiembrie 2013, la care a făcut trimitere reclamantul în acţiune şi pe care şi-a bazat calculele la datoria solicitată, a fost retrasă de organul emitent, iar persoana responsabilă care a semnat-o a fost sancţionată pentru furnizarea informaţiei neveridice (f.d. 50 – 55). La 06 noiembrie 2014 Mihail Rîjic a înaintat cerere de apel, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 03 noiembrie 2014, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral (f.d.

57, 62 - 64). Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 24 februarie 2015 s-a respins apelul declarat de Mihail Rîjic. S-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 03 noiembrie 2014 (f.d. 78 - 81). La 30 aprilie 2015 Mihail Rîjic a înaintat cerere de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 24 februarie 2015, solicitînd casarea acesteia, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral (f.d. 86 - 90). În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este eronată şi ilegală, deoarece nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Bălţi a fost pronunţată la 24 februarie 2015 şi a fost expediată părţilor la 11 martie 2015 (f.d. 82). Recurentul a depus recurs la 30 aprilie 2015, fiind depus în termen. Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la 2 concluzia că recursul declarat de Mihail Rîjic nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Recurentul în recursul său nu a făcut referire la nici o normă de drept material sau procedural, care ar fi fost încălcată sau aplicată eronat de către instanţele de judecată la examinarea cauzei, argumentele recurentului limitîndu-se la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei şi a admisibilităţii probelor prezentate de părţile la proces. Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Alin. (4) al aceluiaşi articol stipulează că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Totodată potrivit art. 7 al Legii nr. 278-XIV din 11 februarie 1999 privind modul de recalculare a sumei de compensare a pagubei cauzate angajaţilor în urma mutilării sau a altor vătămări ale sănătăţii în timpul exercitării obligaţiunilor de serviciu, sumele de compensare a pagubei, care au fost recalculate la 01 aprilie 1998 conform modului de recalculare în vigoare pînă la 19 iulie 1998 se plătesc pînă la 31 martie 1999 în cuantumul stabilit anterior.

Argumentul recurentului, precum că despăgubirea pentru prejudiciul cauzat a fost stabilită prin Regulile de compensare de către întreprinderi, instituţii, organizaţii a daunei pricinuite muncitorilor şi slujbaşilor prin schilodirea sau altă vătămare a sănătăţii legate de îndeplinirea îndatoririlor de muncă din 03 iulie 1984, aprobate prin hotărîrea Consiliului de Miniştri a fostei URSS şi Instrucţiunea cu privire la ordinea de aplicare a Regulilor din 13 februarie 1985, aprobate prin hotărîrea Goscomtrudului 3 şi Prezidiul VŢSPS al fostei URSS şi nu poate fi modificată ca urmare a adoptării Legii nr. 278-XIV din 11 februarie 1999, este neîntemeiat.

În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că argumentele recursului înaintat de Mihail Rîjic împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond, sînt declarative şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Mihail Rîjic împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 24 februarie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Mihail Rîjic împotriva Primăriei mun.

Bălţi, Direcţia Învăţămînt, Tineret şi Sport privind recalcularea sumei de compensare a pagubei cauzate în urma accidentului de muncă. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 4