2ra-1284/15 — Încasarea sumei

prima instanţă – I. Potînga dosarul nr. 2ra-1284/15 instanţa de apel – N. Vascan, E. Clim, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 17 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Zabotin Nicolae, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Zabotin Nicolae împotriva lui Berghe Igor cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Zabotin Nicolae şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 31 martie 2014 c o n s t a t ă La 30 iulie 2013 Zabotin Nicolae a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Berghe Igor cu privire la încasarea sumei în mărime de 1575 euro. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că este membru al Asociaţiei de Coproprietari în Condominiu nr. 55/45 şi locuieşte în ap. 33, str. Socoleni, 23. La 26 martie 2007 Hadei Eduard în numele Asociaţiei de Coproprietari în Condominiu nr. 55/45 a încheiat contractul de locaţiune nr. 31/26.03 cu Berghe Igor prin care i-a fost transmis în posesiune şi folosinţă temporară spaţiului de uz comun (proprietate comună) cu o suprafaţă de 12.6 m/p, amplasat la etajul 5, alăturat apartamentului 31 al blocului locativ menţionat.

Consideră reclamantul că contractul de locaţiune menţionat a fost încheiat cu încălcarea art. 369 alin. (1) Cod civil, care prevede că pentru actele de dispoziţie asupra bunurilor imobile proprietate comună în devălmăşie este necesar acordul scris al tuturor coproprietarilor devălmaşi.

La încheierea contractului nu s-a ţinut cont de prevederile art. 5 al Legii condominiului în fondul locativ, conform căruia proprietatea comună în condominiu include toate părţile proprietăţii aflate în folosinţă comună, terenul pe care este construit blocul (blocurile), zidurile, acoperişul, terasele, coşurile de fum, casele scărilor, holurile, subsolurile, pivniţele şi etajele tehnice, tubulaturile de gunoi, ascensoarele, utilajul şi sistemele inginereşti din interiorul sau exteriorul locuinţelor (încăperilor), care ,, deservesc mai multe locuinţe (încăperi), terenurile aferente în hotarele stabilite cu elemente de înverzire, alte obiecte destinate deservirii proprietăţii imobiliare a condominiului”.

Indică reclamantul că conform prevederilor art. 366 alin. (1) al Codului civil în cazul în care dreptul de proprietate aparţine concomitent mai multor persoane fără ca vreuna dintre ele să fie titularul unei cote-părţi ideale din bunul comun, proprietatea este comună în devălmăşie. Susţine că conform prevederilor art. 367 al Codului civil, fiecare coproprietar devălmaş are dreptul de a folosi bunul comun potrivit destinaţiei acestuia, fară a limita dreptul celorlalţi coproprietari dacă în contract nu este prevăzut altfel. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 21 iulie 2010 s-a admis cererea de chemare în judecată a procurorului înaintată în interesele reclamantului şi s-a recunsocut nul contractul de locaţiune nr. 31/26.03 din 26 martie 2007, încheiat între Hadei Eduard în numele Asociaţiei de Coproprietari în Condominiu nr. 55/45 şi Berghe Igor.

Menţionează reclamantul că cota parte ideală cu suprafaţa de 2,1 m.p., din bunul imobil comun îi aparţin. Consideră, că din suprafaţa de 12,6 m.p. a bunului comun, reclamantului îi aparţine cota ideală cu suprafaţa de 2,1 m.p. Potrivit informaţiei de la bursa imobiliară, costul de piaţă a unui metru pătrat constituie 750 euro, astfel suma totală este 1575 euro. În conformitate cu art. 572 Cod civil, temeiul executării rezidă în existenta unei obligaţii, art. 514 Cod civil prevede că obligaţiile se nasc din contract, inclusiv orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii, obligaţiile urmînd a fi executate în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit, reglementări similare fiind prescrise şi de dispoziţiile art. 512 şi 513 Cod civil.

Cere reclamantul încasarea de la Berghe Igor a sumei în mărime de 1575 euro. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 31 martie 2014 acţiunea înaintată de Zabotin Nicolae împotriva lu Berghe Igor cu privire la încasarea sumei în mărime de 1575 euro a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Zabotin Nicolae şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 31 martie 2014. La 30 martie 2015 Zabotin Nicolae a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi decizii de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, o consideră nefondată şi ilegală.

Recurentul susţine că el şi cu intimatul sunt proprietari ai apartamentelor 31 şi 33 din mun. Chişinău, str. Socoleni din asociaţia de coproprietari în condominiu nr. 55/45. În conformitate cu art. 1 din Legea condominiului nr.913 din 30 martie 2000, complex unic de bunuri imobiliarele include terenul în hotarele stabilite şi blocurile (blocul) de locuinţe, alte obiecte imobiliare amplasate pe acesta, în care o parte, constituind locuinţele, încăperile cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, se află în proprietate privată, de stat sau municipală, iar restul este proprietate comună indiviză, iar proprietatea comună în condominiu o reprezintă părţile dintr-o clădire, alte obiecte imobiliare aflate în proprietate, care nu sânt apartamente sau încăperi cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă şi care sânt destinate folosirii în comun de către toţi proprietarii din condominiu.

Asociaţia de coproprietari în condominiu este organizaţia proprietarilor care s-au asociat pentru administrarea, întreţinerea şi exploatarea în comun a complexului de bunuri imobiliare în condominiu. Menţionează recurentul că Berghe Igor cu permisiunea Asociaţiei de coproprietari în condominiul nr.55/45 a construit o încăpere la scara apartamentelor nr. 31-35 pe care o dădea închirie, încălcînd astfel recurentului dreptul la proprietate comună. Consideră recurentul că instanţa de apel eronat a apreciat faptul că bunul comun în devălmăşie nu a fost separat pe cote părţi, iar el nu a demonstrat că îi revine o anumită cotă parte din acest bun. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Zabotin Nicolae nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Zabotin Nicolae asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Zabotin Nicolae ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Zabotin Nicolae se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat