3ra-700/15 — Privind contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-700/15 prima instanţă: V. Brașoveanu instanţa de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița ÎNCHEIERE 27 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală şi Ion Druță examinând admisibilitatea recursului declarat de către Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Novac Marin împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea ordinului de concediere, repunerea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată și încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne și menținută hotărîrea primei instanțe, c o n s t a t ă: La 19 martie 2014, Novac Marin a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea ordinului de concediere, repunerea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată și încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii Novac Marin a invocat că a activat în funcţia de şef-adjunct al Inspectoratului de Poliție Drochia a Inspectoratului General de Poliţie a Ministerului Afacerilor Interne, iar prin ordinul nr. 112-ef. din 18 februarie 2014 a fost sancţionat disciplinar cu concedierea din poliţie. Drept temei pentru aplicarea sancţiunii, angajatorul a menționat că dînsul a verificat arma în baza de date, care prezintă obiectul infracţiunii pe cauza penală intentată în baza art. 186 alin. (2) Cod penal, fără a anunţa organul care a depus fişa de evidenţă a obiectului marcat, iar ca temei juridic pîrîtul a invocat prevederile art. 47 alin. (1) lit. k) din Legea cu privire la activitatea poliţiei şi statutul polițistului.

Consideră Novac Marin că ordinul contestat este emis contrar prevederilor legislaţiei în vigoare, urmînd a fi anulat pe motiv că, în conformitate cu art. 55 al Legii cu privire la Poliţie şi statutul poliţistului, sancţiunile disciplinare se aplică prin ordinul angajatorului, numai după efectuarea anchetei de serviciu privitor la abaterea disciplinară. De asemenea, conform alin. (4) al aceluiași articol, polițistul în privința căruia se desfăşoară ancheta de serviciu are dreptul să cunoască integral materialele anchetei, să solicite şi/sau să prezinte probe în apărare. Susține Novac Marin că nu i s-a comunicat despre finalizarea anchetei de serviciu, iar ca urmare nu a avut posibilitatea de a face cunoştinţă cu materialele anchetei de serviciu, pentru a-şi putea exercita dreptul său la apărare.

Invocă că, în corespundere cu prevederile art. 210 din Codul muncii, ordinul de sancționare produce efecte din momentul comunicării acestuia salariatului. Prin urmare, sancţiunea se consideră aplicată din momentul comunicării ordinului de aplicare a sancţiunii salariatului. Totodată, în corespundere cu prevederile art. 209 Codul muncii, sancţiunea disciplinară se aplică, de regulă, imediat după constatarea abaterii disciplinare, dar nu mai tîrziu de o lună din ziua constatării ei. De asemenea, conform aceluiași articol, sancțiunea disciplinară nu poate fi aplicată după expirarea a 6 luni din ziua comiterii abaterii disciplinare. Susține Novac Marin că cazul pretins de comitere a abaterii disciplinare a avut loc în luna decembrie 2012, iar sancţiunea a fost aplicată la 19 februarie 2014, adică după expirarea a doi ani din momentul pretinsei comiteri a faptei.

Solicită Novac Marin anularea ordinului Inspectoratului General de Poliţie nr. 112- ef. din 18 februarie 2014, potrivit căruia a fost sancţionat disciplinar cu „concedierea din poliţie”, încasarea în folosul său a salariului şi toate plăţile adiacente acestuia pentru perioada lipsei forţate de la serviciu, a sumei echivalente a unui salariu lunar în calitate de daună morală cauzate pentru sancţionarea nelegitimă, a cheltuielilor suportate pentru serviciile avocatului în vederea reprezentării în instanţa de judecată. La 18 aprilie 2014 Novac Marin a înaintat cerere de modificare a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat şi restabilirea lui în funcţia deţinută anterior de şef- adjunct al IP Drochia al Inspectoratului General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne (f.d.37-38).

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 06 mai 2014 a fost admisă acțiunea depusă de către Novac Marin. S-a anulat ordinul Inspectoratului General al Poliţiei nr. 112-ef. din 18 februarie 2014, potrivit căruia Novac Marin a fost sancţionat disciplinar cu concedierea din poliţie. A fost repus Novac Marin în funcţia de şef-adjunct al IP Drochia a Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al RM începînd cu 18 februarie 2014. S-a încasat de la Inspectoratul General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al RM în folosul lui Novac Martin salariul pentru perioada lipsei forţate de la serviciu de la 18 februarie 2014 pînă la 06 mai 2014 în mărime de 15 168 lei şi suma echivalentă a unui salariu lunar în mărime de 5 814 lei cu titlu de daună morală (f.d.66, 70-73).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2015, a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al RM și menținută hotărîrea primei instanțe fără modificări (f.d. 93-100). La 27 martie 2015, Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al RM a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2015, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă acțiunea ca fiind nefondată. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

La 09 februarie 2015, Curtea de Apel a expediat în adresa participanților procesului copia deciziei emise (f.d.101). La materialele pricinii nu este dovada recepționării deciziei instanței de apel de către recurent, pe cînd ultimul în cererea de recurs a invocat că decizia contestată a recepționat-o la 17 februarie 2015. Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat la 27 martie 2015, este depus în termen. În motivarea recursului Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al RM a invocat că instanţele ierarhic inferioare eronat au aplicat normele de drept material.

Verificînd legalitatea deciziei contestate, în limitele invocate în cererea de recurs depusă de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul, urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 16 aprilie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

Până la examinarea pricinii, Novac Marin nu a depus referinţă la cererea de recurs declarată, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al RM în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al RM, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al RM se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru judecătorii Oleg Sternioală Ion Druță