2ra-1018/15 — Desfacerea căsătoriei

Dosarul nr.2ra-1018/15 prima instanţă: O. Melniciuc instanţa de apel: V. Pruteanu, I. Cimpoi, A. Minciuna ÎNCHEIERE 13 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală şi Petru Moraru examinând admisibilitatea recursului declarat de către Fridman Irina prin intermediul reprezentantului său, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Fridman David împotriva Irinei Fridman cu privire la desfacerea căsătoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 22 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Fridman Irina, cu menținerea hotărîrii primei instanțe, c o n s t a t ă: La 19 septembrie 2013, Fridman David a depus cerere de chemare în judecată împotriva Irinei Fridman cu privire la desfacerea căsătoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că la 01 octombrie 1998 a încheiat căsătoria cu Irina Fridman, care a fost înscrisă în Registrul de stare civilă sub nr.705. În perioada căsătoriei, în anul 1998 s-a născut copilul Daniel, dar în ultima perioadă de timp atmosfera în familie s-a tensionat, comportamentul pîrîtei s-a schimbat, a devenit extrem de subiectivă și pretenţioasă. Pîrîta îl ofensează, îi reproşează veniturile modeste şi în general modul de asigurare materială a familiei, insistă să emigreze în străinătate, în Europa şi în acest scop îl provoacă la diverse acţiuni. Menționează că contradicţiile dintre reclamant şi pîrît se manifestă din ce în ce mai acut, iar situaţia descrisă mai sus îl deranjează şi îl dezechilibrează, el nefiind în stare să se ocupe de activităţi, fiind supus unor depresii și au apărut probleme cu sănătatea.

Consideră Fridman David că căsătoria nu poate fi menţinută și nu doreşte acordarea unui termen de împăcare. Avînd în vedere faptul că fiul comun al lor, Daniel, este mai mult ataşat de mama, consideră posibil ca domiciliul acestuia să fie stabilit la domiciliul mamei sale, iar el se obligă să asigure benevol material necesităţile fiului în continuare. Totodată Fridman David nu pretinde la partajarea averii. Solicită Fridman David desfacerea căsătoriei încheiate între Fridman David şi Fridman Irina la 01 octombrie 1998 trecută în registrul de stare civilă sub nr.705. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 09 octombrie 2013, a fost admisă acțiunea depusă de către Fridman David.

Căsătoria încheiată între Fridman Irina și Fridman David, înregistrată la 01 octombrie 1998 de către Oficiul Stării Civile sectorul Botanica mun. Chișinău și trecută în Registrul actelor de Stare Civilă sub nr. 705, a fost desfăcută. 1 Copilul minor, Fridman Daniel născut la 05 octombrie 1998 a fost apreciat la educarea și întreținerea mamei cu cine s-a stabilit și locul lui de domiciliu. La înregistrarea desfacerii căsătoriei a fost încasată de la Fridman David taxa de stat în mărime de 1000 % din salariul minim în beneficiul statului. Fridman Irina a fost eliberată de la plata taxei de stat (f.d.15, 37-38). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 decembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Fridman Irina și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 09 octombrie 2013 fără modificări (f.d.89-91). La 20 februarie 2015, Fridman Irina prin intermediul reprezentantului său a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, solicitînd casarea actelor judecătorești emise de către instanțele inferioare cu remiterea pricinii la rejudecare în prima instanță. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei de drept citate, recursul declarat de către Fridman Irina prin intermediul reprezentantului său, la 20 februarie 2015, este depus în termen. În motivarea recursului Fridman Irina prin intermediul reprezentantului său a invocat că instanţele ierarhic inferioare au examinat pricina superficial, fiind încălcate normele de drept material și procedural, iar în concluzie au fost emise decizii ilegale.

Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, în limitele invocate în cererea de recurs depusă de Fridman Irina prin intermediul reprezentantului său, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul respectiv, urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 24 martie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

Până la examinarea pricinii, Fridman David nu a depus referinţă la cererea de recurs declarată, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră 2 că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Fridman Irina în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Fridman Irina, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Fridman Irina se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru judecătorii Oleg Sternioală Petru Moraru 3