- Dosarul nr.
- 2rac-554/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 13 mai 2015
- Părțile
- ÎSS Inmex vs SA FMC Rezina
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2rac-554/15 — Încasarea datoriei
Judecătoria Rezina Dosarul nr. 2rac-554/15 Judecător: T. Leahu Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 13 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către „F.M.C. Rezina” SA, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de ÎSS „Inmex” împotriva „F.M.C. Rezina” SA privind încasarea datoriei şi a altor plăţi, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2014, CONSTATĂ : La data de 27.05.2014, reclamanta ÎSS „Inmex” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei „FMC Rezina” SA cu privire la încasarea datoriei şi a altor plăţi.
În motivarea acţiunii, reclamanta ÎSS „Inmex” a indicat că conform contractului nr. 18 din 24 octombrie 2013, încheiat între ÎSS „Inmex” şi „FMC Rezina” SA, cu termen de valabilitate de la 01.01.2014 pînă la 31.12.2014, au efectuat lucrări de explozie, fapt ce rezultă din ultimul act de îndeplinire a lucrărilor nr.67 din 09.04.2014, precum şi din factura JJ 1652900. Potrivit pct. 15 din contractul vizat, lucrările de explozie se efectuează cu plata în avans în proporţie de 50% a serviciilor, iar suma restantă se va achita în decurs de 5 zile lucrătoare. Reieşind din actul de verificare a decontărilor reciproce dintre ÎSS „Inmex” şi „FMC Rezina” SA, la data de 30.04.2014, datoria constituia suma de 164671,49 lei, aceasta creîndu-se în urma efectuării mai multor lucrări de explozie de către ÎSS „Inmex”.
Astfel, pîrîta nu şi-a onorat obligaţiile pecuniare contractuale iar reclamanta a înaintat mai multe reclamaţii în vederea soluţionării litigiului pe cale extrajudiciară, însă fară de succes. De asemenea, ÎSS „Inmex” a relatat că pîrîta nu a achitat datoria pînă în prezent, dar există actul de decontare, semnat de către reclamantă şi pîrîtă, astfel pîrîtul semnînd acest act recunoaşte datoria de 164671,49 lei. Întru-cît a fost întîrziată achitarea salariului din vina pîrîtei, reclamanta a solicitat şi încasarea dobînzii de întîrziere în sumă de 15 800,60 lei, precum şi cheltuielile de judecată 1 conform bonurilor prezentate.
Prin hotărârea judecătoriei Rezina din 18.06.2014, a fost admisă cererea de chemare în judecată înaintată de ÎSS „Inmex” , s-a încasat de la „FMC Rezina” SA în beneficiul ÎSS „Inmex”, datoria în sumă de 164 671,49 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 15 800,60 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 5 414,14 lei, în total suma de 185 886,23 lei. Pentru a hotărî astfel, instaţa de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a tuturor probelor prezente şi a constatat că, cerinţele invocate în acţiune, se încadrează în prevederile legii. La data de 16.07.2014 „F.M.C. Rezina” SA a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă.
În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2014 s-a respins apelul declarat de către „F.M.C.
Rezina” SA şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rezina din 18 iunie 2014. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel „F.M.C.
Rezina” SA a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea parţială a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03.12.2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Rezina din 18 iunie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă cerinţa ăriivind încasarea penalităţii şi a dobînziiii de întîrziere. În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume, neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.
Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. 2 Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.
Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.
Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către „F.M.C. Rezina” SA asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către „F.M.C. Rezina” SA ca inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 3 DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către „F.M.C.
Rezina” SA, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de ÎSS „Inmex” împotriva „F.M.C. Rezina” SA privind încasarea datoriei şi a altor plăţi. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4