2rc-365/15 — Încasarea sumei

prima instanţă: M. Anton dosarul nr. 2rc-365/15 DECIZIE 06 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Ivaro” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Ivaro” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Sansilvia” în proces de insolvabilitate cu privire la încasarea sumei împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2015, prin care a fost strămutată în Judecătoria Buiucani, mun.

Chişinău cererea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Ivaro” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Sansilvia”, creditorii Cornel Ţurcan, Ion Dorogoi şi Mihail Cozlitîn cu privire la încasarea sumei, pentru examinarea pricinii conform competenţei jurisdicţionale constată: La 03 decembrie 2014, SRL „Ivaro” a depus la Curtea de Apel Chişinău, o cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Sansilvia” în proces de insolvabilitate cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii a invocat că la 19 martie 2014, SRL „Ivaro” a comercializat, iar SRL „Sansilvia” a cumpărat malţ neprăjit din orz, în sumă de 220000 lei. În rezultatul tranzacţiei a fost perfectată factura fiscală BV7763910 din 19 martie 2014, în sumă de 220000 lei, semnată şi autentificată de ambele părţi.

Susţine că în aceeaşi zi, SRL „Ivaro” a comercializat, iar SRL „Sansilvia” a cumpărat malţ neprăjit din orz în sumă de 220000 lei. În rezultatul tranzacţiei a fost perfectată factura fiscală BV7763911 din 19 martie 2014, în sumă de 220000 lei, care a fost semnată şi autentificată de amele părţi. Tot la 19 martie 2014, SRL „Ivaro” a mai comercializat, iar SRL „Sansilvia” a mai cumpărat malţ neprăjit din orz în sumă de 220000,lei. În rezultatul tranzacţiei a fost perfectată factura fiscală BV7763912 şi BV7763913 din 19 martie 2014, în sumă de 220000 lei ambele, care au fost semnate şi autentificate de amele părţi. Afirmă că la 19 martie 2014 SRL „Ivaro” a comercializat, iar SRL „Sansilvia” a cumpărat utilaj pentru fabricarea berii, în sumă de 2691926,40 lei.

În rezultatul tranzacţiei a fost perfectată factura fiscală BV7763914 din 19 martie 1 2014, în sumă de 2691926,40 lei, care a fost semnată şi autentificată de amele părţi. Menţionează că la 19 martie 2014, SRL „Ivaro” a comercializat, iar SRL „Sansilvia” a cumpărat generator gheta „Palletiser”, în sumă de 75809,20 lei. În rezultatul tranzacţiei a fost perfectată factura fiscală BV7763915 din 19 martie 2014, în sumă de 75809,20 lei, care a fost semnată şi autentificată de amele părţi. Remarcă că în aceeaşi zi, SRL „Ivaro” a comercializat, iar SRL „Sansilvia” a cumpărat recipient CO2 din oţel, în sumă de 323613,60 lei. În rezultatul tranzacţiei a fost perfectată factura fiscală BV7763916 din 19 martie 2014, în sumă de 323613,60 lei, care a fost semnată şi autentificată de amele părţi.

La 19 martie 2014, SRL „Ivaro” a comercializat, iar SRL „Sansilvia” a cumpărat recipient compresor NSAIP781771, în sumă de 397278 lei. În rezultatul tranzacţiei a fost perfectată factura fiscală BV7763917 din 19 martie 2014, în sumă de 397278 lei, care a fost semnată şi autentificată de amele părţi. Relatează că în aceeaşi zi, SRL „Ivaro” a comercializat, iar SRL „Sansilvia” a cumpărat agregat gheat JETBlaster 203, în sumă de 198702 lei, fiind perfectată factura fiscală BV7763918 din 19 martie 2014, în sumă de 198702 lei, care a fost semnată şi autentificată de amele părţi, precum şi 100 KEG, în sumă de 1343844 lei, fiind perfectată factura fiscală BV7763928 din 19 martie 2014, în sumă de 1343844 lei, care a fost semnată şi autentificată de amele părţi.

Indică că tot la 19 martie 2014, SRL „Ivaro” a comercializat, iar SRL „Sansilvia” a cumpărat marfă conform facturilor fiscale BV7763927 în sumă de 376400 lei, BV7763926 în sumă de 50000 lei, BV7763925 în sumă de 116000 lei, BV7763924 în sumă de 213750 lei, BV7763923 în sumă de 390600 lei, BV7763922 în sumă de 852838,78 lei, BV7763921 în sumă de 677297,38 lei, BV7763919 în sumă de 854525 lei. Mai notează că la 02 aprilie 2014, SRL „Ivaro” a comercializat, iar SRL „Sansilvia” a cumpărat marfă conform facturilor fiscale BV7763932, în sumă de 1809600 lei. Afirmă că în rezultatul încheierii contractelor de vânzare – cumpărare, SRL „Ivaro”a comercializat marfă în sumă totală de 11929184,36 lei, iar SRL „Sansilvia” a mai cumpărat marfă în sumă de 11929184,36 lei.

Reclamantul menţionează că şi-a onorat integral obligaţiile contractuale, dovadă servind recepţionarea şi confirmarea actelor/documentelor de către debitor, care până în prezent nu a achitat plata pentru marfa procurată, nefiind înaintate pretenţii cu privire la calitatea şi cantitatea mărfii. Precizează că debitorul SRL „Sansilvia” a acumulat o datorie în mărime de 11929184,36 lei, care nu a fost achitată, iar la nenumăratele solicitări de a restitui suma datorată, au primit doar promisiuni şi fără careva rezultate. Invocă prevederile art. 5 alin. (2) al Legii insolvabilităţii, care statutează că instanţa de insolvabilitate dispune de competenţă exclusivă la judecarea, în cadrul procesului de insolvabilitate, a litigiilor ce ţin de masa debitoare.

Dacă partea interesată invocă existenţa unui litigiu de drept referitor la masa debitoare, instanţa de insolvabilitate va judeca această cauză într-un proces separat, în procedură contencioasă, conform Codului de procedură civilă. 2 Afirmă că în şedinţele anterioare, de instanţa de insolvabilitate a fost pronunţată încheierea judecătorească prin care a fost respinsă cererea lor de validare a creanţei pe motivul omiterii termenului de înaintare a creanţei stabilit. Susţine că instanţa de insolvabilitate urmează să dea o soluţie pozitivă cererilor de încasare a sumelor adresate în temeiul art. 5 alin. (2) al Legii insolvabilităţii, în cazul în care partea invocă existenţa unei creanţe ce urmează a fi examinată prin prisma articolului menţionat.

Consideră ca probată creanţa sa faţă de SRL „Sansilvia”, motiv pentru care cererea cu privire la încasarea sumei urmează a fi admisă integral.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova, art 6 §1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, Legea cu privire la avocatură, Statutul profesiei de avocat, Recomandările cu privire la cuantumul onorariilor avocaţilor şi compensarea de către instanţele de judecată a cheltuielilor de asistenţă juridică aprobate de către Consiliul Uniunii Avocaţilor, art. 2 alin. (1) al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (1) lit. a) al Legii taxei de stat, art. 9 alin. (1), art. 9 alin. (2), art. 14 alin. (1), art. 14 alin. (2), art. 512 alin (1), art. 513 al.

(1), art. 513 al. (2), art. 5 4, art. 668, art. 875, art. 886 alin. (1) Cod civil, art. 4, 5 alin. (1), 7, 8, 19 - 27, 56 - 57, 60 - 61, 82, 85 alin. (4), 87, 90, 94 alin. (1), 96 alin. (1) şi (11), 102-105, 117 alin. (1), 118 alin. (1), 122, 130, 166- 167, 186, 192, 238-239, 242, 269, 344 - 347, 350 - 352, 354 CPC, art. 5 alin. (2) al Legii insolvabilităţii, precum şi practica judiciară relevantă. Solicită admiterea cererii, emiterea unei hotărâri noi cu privire la încasarea forţată a sumei de 11929184,36 lei din contul SRL „Sansilvia”, precum şi a tuturor cheltuielilor de judecată. La 21 aprilie 2015, SRL „Sansilvia” a depus cerere de strămutare a pricinii, solicitând strămutarea pricinii înaintate de SRL „Ivaro” împotriva SRL „Sansilvia” cu privire la încasarea sumei de 11929184,36 lei pentru judecare în instanţa de drept comun după competenţa teritorială.

În motivarea cererii a indicat că pct. 2.2 - 2.4 al Hotărârii Plenului CSJ cu privire la aplicarea în practica judiciară a Legii insolvabilităţii, expres stipulează care litigii urmează a fi judecate ca litigii ce se referă la masa debitoare, în ordinea stabilită de art. 5 alin. (2) al Legii insolvabilităţii. Consideră că litigiul invocat de SRL „Ivaro” nu face parte din categoria litigiilor ce urmează a fi examinate de către instanţa de insolvabilitate, deoarece nu ţine de masa debitoare. Relatează că prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2014, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 noiembrie 2015 a fost respinsă ca tardivă cererea SRL „Ivaro” privind validarea creanţei faţă de SRL „Sansilvia” în mărime de 11929184,36 lei.

Cu referire la pct. 2.8 al Hotărârii Plenului CSJ cu privire la aplicarea în practica judiciară a Legii insolvabilităţii menţionează că alte litigii de drept, fie ca rezultat al admiterii contestaţiilor împotriva creanţelor ca rezultat al existenţei unui 3 litigiu de drept cu radierea creanţei din tabelul definitiv (art. 144 din lege), fie litigii apărute după intentarea procesului de insolvabilitate sau în alte cazuri, cu excepţia celor stabilite expres în art. 5 din lege, se judecă de alte instanţe de judecată, potrivit competenţei. Tot la 21 aprilie 2015, în cadrul şedinţei instanţei de insolvabilitate, creditorul chirografar Corneliu Ţurcanu a depus o cerere prin care a solicitat strămutarea pricinii spre judecare la Judecătoria Buiucani, mun.

Chişinău. În motivarea cererii a indicat că potrivit art. 5 alin. (2) al Legii insolvabilităţii, instanţa de insolvabilitate dispune de competenţă exclusivă la judecarea, în cadrul procesului de insolvabilitate, a litigiilor ce ţin de masa debitoare. Menţionează că din cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Ivaro” împotriva SRL „Sansilvia” în proces de insolvabilitate nu rezultă că litigiul în cauză ţine de masa debitoare. Accentuează că în sensul art. 2 al Legii insolvabilităţii, prin noţiunea de masă debitoare se subînţeleg bunuri, inclusiv mijloace băneşti în numerar şi fără numerar, în monedă naţională şi în valută străină, aflate în proprietatea debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, dobândite sau recuperate pe parcursul acestuia, cu excepţia bunurilor care, potrivit legii, nu sunt pasibile de executare silită.

Susţine că pretinsele creanţe înaintate de SRL „Ivaro” nu se încadrează în noţiunea de masă debitoare, acestea fiind obiect al cererii de validare a creanţelor. Este de opinia că litigiul dat nu ţine de competenţa instanţei de insolvabilitate şi în temeiul art. 331, art. 43 alin. (2) CPC, urmează a fi strămutat spre judecare la Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău, conform competenţei generale. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2015 a fost strămutată în Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău cererea depusă de SRL „Ivaro” împotriva SRL „Sansilvia”, creditorii Cornel Ţurcan, Ion Dorogoi şi Mihail Cozlitîn cu privire la încasarea sumei, pentru examinarea pricinii conform competenţei jurisdicţionale.

La 22 aprilie 2015, SRL „Ivaro” a declarat recurs împotriva încheierii recurate, solicitând admiterea acestuia, emiterea unei decizii prin care a casa integral încheierea contestată, cu restituirea pricinii la rejudecare. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată, considerând-o neîntemeiată. Susţine că instanţa de insolvabilitate eronat a aplicat dispoziţiile art. 43 alin. (2), lit. b) CPC, potrivit cărora instanţa strămută pricina la o altă instanţă dacă pe parcursul judecării, s-a constatat că pricina a fost reţinută spre judecare cu încălcarea normelor de competenţă jurisdicţională.

Consideră că prezentul litigiu a fost corect primit spre examinare de către instanţa de insolvabilitate, invocând în acest sens, prevederile art. 43 alin. (1) CPC, care statutează că pricina pe care instanţa a reţinut-o spre judecare, cu respectarea normelor de competenţă, se soluţionează de aceasta în fond, inclusiv în cazul devenirii ei ulterioare de competenţa unei alte instanţe. 4 În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele cauzei nu rezultă faptul expedierii în adresa părţilor a copiei încheierii recurate, prin urmare instanţa de recurs consideră recursul declarat în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de insolvabilitate din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. După cum denotă actele cauzei, prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2014 a fost admisă cererea debitorului SRL „Sansilvia” cu privire la intentarea procedurii de insolvabilitate faţă de sine şi intentată procedura de insolvabilitate în privinţa întreprinderii debitoare „Sansilvia” SRL Este cert şi faptul că la 03 decembrie 2014, SRL „Ivaro” a depus în instanţa de insolvabilitate o cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Sansilvia” în proces de insolvabilitate cu privire la încasarea sumei.

La 21 aprilie 2015, SRL „Sansilvia” a depus cerere de strămutare a pricinii, solicitând strămutarea pricinii înaintate de SRL „Ivaro” împotriva SRL „Sansilvia” cu privire la încasarea sumei de 11929184,36 lei pentru judecare în instanţa de drept comun după competenţa teritorială. La fel, creditorul chirografar Corneliu Ţurcanu a depus o cerere similară prin care a solicitat strămutarea pricinii spre judecare la Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău. Ca urmare, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2015 cererea depusă de SRL „Ivaro” împotriva SRL „Sansilvia”, creditorii Cornel Ţurcan, Ion Dorogoi şi Mihail Cozlitîn cu privire la încasarea sumei, a fost strămutată în Judecătoria Buiucani, mun.

Chişinău pentru examinarea pricinii conform competenţei jurisdicţionale. Instanţa de recurs constată că încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2015 este emisă cu respectarea prevederilor Legii insolvabilităţii, ce urmau a fi aplicate la soluţionarea chestiunii supuse examinării. Astfel, conform art. 5 alin. (2) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, instanţa de insolvabilitate dispune de competenţă exclusivă la judecarea, în cadrul procesului de insolvabilitate, a litigiilor ce ţin de masa debitoare. Dacă partea interesată invocă existenţa unui litigiu de drept referitor la masa debitoare, instanţa de insolvabilitate va judeca această cauză într-un proces separat, în procedură contencioasă, conform Codului de procedură civilă.

5 Totodată, potrivit prevederilor art. 2 din Legea menţionată, masa debitoare reprezintă bunuri, inclusiv mijloace băneşti în numerar şi fără numerar, în monedă naţională şi în valută străină, aflate în proprietatea debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, dobândite sau recuperate pe parcursul acestuia, cu excepţia bunurilor care, potrivit legii, nu sunt pasibile de executare silită. La fel şi prevederile art. 39 alin. (1) al Legii insolvabilităţii, statuează că masa debitoare cuprinde toate bunurile debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, precum şi cele pe care acesta le dobândeşte şi le recuperează pe parcursul procesului.

Având în susţinere dispoziţiile suscitate, instanţa de recurs constată ca întemeiată încheierea instanţei de insolvabilitate cu privire la strămutarea cererii Societăţii cu Răspundere Limitată „Ivaro” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Sansilvia”, creditorii Cornel Ţurcan, Ion Dorogoi şi Mihail Cozlitîn cu privire la încasarea sumei, la Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău pentru examinarea pricinii conform competenţei jurisdicţionale. Or, este incontestabil că prezentul litigiu are drept obiect încasarea sumei de 11929184,36 lei de la SRL „Sansilvia” în calitate de cumpărător, în beneficiul SRL „Ivaro” în calitate de vânzător, ce rezultă din obligaţiile juridice civile, prin urmare nu se referă la masa debitoare a SRL „Sansilvia” în proces de insolvabilitate.

Ca consecinţă, prevederile art. 5 alin. (2) din Legea insolvabilităţii nu sunt aplicabile cazului dat. În susţinerea opiniei menţionate, instanţa de recurs, relevă şi realizările practicii judiciare cu privire la aplicarea în practica judiciară a Legii insolvabilităţii, în sensul că litigiile de drept, care rezultă fie din admiterea contestaţiilor împotriva creanţelor ca rezultat al existenţei unui litigiu de drept cu radierea creanţei din tabelul definitiv (art. 144 din Lege), fie litigii apărute după intentarea procesului de insolvabilitate sau în alte cazuri, cu excepţia celor stabilite expres în art. 5 din lege, se judecă de alte instanţe de judecată, potrivit competenţei.

În conformitate cu prevederile art. 43 alin. (2) CPC, instanţa strămută pricina la o altă instanţă dacă pe parcursul judecării, s-a constatat că pricina a fost reţinută spre judecare cu încălcarea normelor de competenţă jurisdicţională; Potrivit art. 331 CPC, judecătoriile examinează şi soluţionează în fond toate pricinile civile, dacă legea nu prevede altfel. Iar conform prevederilor art. 38 alin. (2) CPC, acţiunea împotriva unei organizaţii se intentează în instanţa de la sediul ei sau al organului ei de administraţie. Cu referire la prevederile legale enunţate, instanţa de recurs constată că din materialele cauzei rezultă că sediul SRL „Sansilvia” în proces de insolvabilitate fiind stabilit la adresa str. Maria Cebotari, 67, of.

5, fapt ce rezultă din Extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice, prin urmare instanţa de insolvabilitate corect a stabilit că competentă să judece pricina în cauză este Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău. Nu constituie temei de admitere a recursului afirmaţiile invocate de către recurent în sensul că instanţa de insolvabilitate eronat a aplicat dispoziţiile art. 43 6 alin. (2), lit. b) CPC, potrivit cărora instanţa strămută pricina la o altă instanţă dacă pe parcursul judecării, s-a constatat că pricina a fost reţinută spre judecare cu încălcarea normelor de competenţă jurisdicţională. Or, constatările reţinute mai sus indubitabil indică la corectitudinea aplicării de către instanţa de insolvabilitate a dispoziţiile art. 43 alin. (2), lit. b) CPC, fiind cert că cerinţa SRL „Ivaro” nu se încadrează în litigiile expres prevăzute în art. 5 alin. (2) din Legea insolvabilităţii.

Astfel, din considerentele menţionate, având în vedere că încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2015 este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de SRL „Ivaro” şi de a menţine încheierea contestată. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Societăţii cu Răspundere Limitată „Ivaro”. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Ivaro” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Sansilvia” în proces de insolvabilitate cu privire la încasarea sumei.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 7