2rac-549/15 — Încasarea sumei

prima instanţă: C. Vîrlan dosarul nr. 2rac-549/15 instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 06 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea Comercială „Pagma” Societate cu Răspundere Limitată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Neoterm” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Pagma” cu privire la încasarea datoriei şi acţiunea reconvenţională a Societăţii cu Răspundere Limitată „Pagma” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Neoterm” cu privire la constatarea volumului şi calităţii lucrărilor efectuate, constatarea datei finalizării lucrărilor de reparaţie, obligarea de a semna actele şi încasarea sumei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2014 prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Societatea cu Răspundere Limitată „Pagma”, menţinută încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 29 octombrie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 26 decembrie 2013, prin care a fost admisă acţiunea constată: La 01 martie 2011, SRL „Neoterm” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Pagma” cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii a invocat că în baza contractului de prestări servicii nr.02-20/03 din 20 martie 2008, SRL„Pagma” s-a obligat sa efectueze lucrările de reparaţie a acoperişului imobilului din str. Calea Ieşilor 10. Pentru lucrările îndeplinite şi actele semnate bilateral achitările de societate, au avut loc în termenii şi sumele prevăzute de contract, însa pârâtul nu a îndeplinit pe deplin toate lucrările, fapt demonstrat şi dovedit prin decizia Curţii de Apel Economica din 20 mai 2009, menţinută prin decizia CSJ.

Susţine că lucrările urmau să fie efectuate în trei etape, dar au fost executate numai două etape. Având bani achitaţi în avans, pârâtul a invocat că lucrările sunt finalizate, solicitând achitarea a încă 101510,50 lei. Remarcă că nefiind de acord să achite suma, a acţionat SRL „Pagma” în judecata. Pe tot parcursul examinării au fost întreprinse încercări de a rezolva 1 situaţia, care s-au soldat cu eşec. Astfel, au fost executate lucrări în suma de 223974,10 lei, dar în realitate SRL „Pagma” a primit suma de 327572,35 lei, rămânând o datorie de 103598,25 lei, fapt oglindit în actul de verificări, pe care SRL„Pagma” refuză să-l semneze. Subliniază că a înaintat pretenţia nr. 556 din 03 ianuarie 2011, cu acordarea termenului de achitare benevolă, care nu este recunoscută de către pârât.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 572, 573, 602 alin.(2), 946 Cod civil, art. 167, 173 CPC. Solicită încasarea de la SRL „Pagma” a sumei de 103598,25 lei cu titlu de datorie, 10000 lei - servicii juridice, 3108 lei – taxa de stat. La 19 mai 2011, SRL „Pagma” a înaintat acţiunea reconvenţională împotriva SRL „Neoterm” cu privire la constatarea volumului şi calităţii lucrărilor efectuate, constatarea datei finalizării lucrărilor de reparaţie, obligarea de a semna actele şi încasarea sumei, solicitând admiterea acţiunii reconvenţionale, constatarea volumului şi calităţii lucrărilor executate de la reparaţia acoperişului de pe clădirea ce aparţine SC „Neoterm” SRL situat în mun.

Chişinău str. Calea Ieşilor, 10, în baza contractului nr. 02-20/03 şi anexelor la contract, constatarea datei de 06 iunie 2008 ca fiind data terminării lucrărilor executate la reparaţia acoperişului de pe clădirea menţionată, obligarea pârâtului să semneze actul de recepţie a lucrărilor finalizate executate în baza contractului nr. 02-20/03 cu data de 06 iunie 2008, prezentarea facturii fiscale din 06 iunie 2008 cu nr. XL 1267608 eliberată de către SRL „Pagma”, precum şi încasarea sumei de 43938, 15 lei.

Susţine că lucrările au fost începute la 31 martie 2008, deoarece beneficiarul nu a asigurat accesul la obiect conform contactului până la data de 31 martie 2008. Conform pct. 6.1.6 din contract,care prevede finalizarea lucrărilor în decurs de 60 de zile lucrătoare, respectiv data demarării lucrărilor a fost stabilită 31 martie 2008 şi urma să fie încheiate lucrările la 26 iunie 2008 La 06 iunie 2008, a finisat lucrările achiziţionate de către SRL „Neoterm” fapt care a fost manifestat prin transmiterea procesului verbal nr. 3 şi a facturii din 06 iunie 2008 cu nr. 267608 cu descrierea lucrărilor - reparaţia acoperişului în valoarea de 147536 ,40 lei. Menţionează că prima etapă a fost finalizată la data de 14 aprilie 2008 prin prezentarea facturii fiscale nr. 529514 în valoare de 70193,54 lei, care a fost acoperită de plata în avans făcută conform dispoziţiei de plată nr. 21 plata efectuată la data de 26 martie 2008, în valoare de 70000 de lei - datorie 193,54 lei.

A doua etapă a lucrărilor, afirmă că a durat până pe data de 14 mai 2008 şi finalizată prin prezentarea facturii fiscală nr. SW0527826 în valoare de 153780,56 lei. Indică că a treia etapă a lucrărilor a durat până la 06 iunie 2008 şi finalizată prin prezentarea facturii fiscale nr. XL1267608 în valoare de 147536,40 lei care a fost acoperită de plata în avans făcută conform dispoziţiei de plată nr. 48 plata efectuată la 26 mai 2008, în valoare de 50000 lei. Remarcă că din valoarea totală a lucrărilor de 147536,40 lei, a fost achitată în avans doar suma de 50000 lei, astfel, restanţa constituind 97536,4 lei, pentru a treia etapă. 2 Respectiv, datoria formată la data de 06 iunie 2008, constituia, în total 101510,50 lei.

Relatează că ulterior, această restanţă a fost stinsă parţial prin dispoziţia de plată nr. 108 din 07 august 2008, în valoare de 57572,35 lei. Astfel, la momentul de faţă, datoria neachitată constituie 43938,15 lei. Subliniază că a executat lucrările achiziţionate cu 20 de zile înainte de terminul stabilit, fapt ce se demonstrează prin răspunsul nr. 4166 parvenit la 16 iunie 2008, prin care SC „Neoterm” SRL aduce la cunoştinţă că în urma verificării actului de îndeplinire a lucrărilor de reparaţie a acoperişului obiectului amplasat pe str. Calea Ieşilor, 10 şi conform calculelor nu este de acord cu adaosurile aplicate la materialele utilizate la reparaţia acoperişului şi anume valoarea materialilor a fost ridicată cu suma de 43938,15 lei.

Prin cererea de concretizare, SRL „Pagma” a solicitat constatarea volumului şi calităţii lucrărilor executate de la reparaţia acoperişului de pe clădirea ce aparţine SC „Neoterm” SRL situat în mun. Chişinău str. Calea Ieşilor, 10, în baza contractului nr. 02-20/03 şi anexelor la contract, constatarea datei de 06 iunie 2008 ca fiind data terminării lucrărilor executate la reparaţia acoperişului de pe clădirea menţionată, obligarea pârâtului să semneze procesul – verbal nr. 3 de recepţie a lucrărilor finale executate pentru 06 iunie 2008, precum şi a procesului – verbal cu privire la constatarea îndeplinirii lucrărilor de reparaţie a acoperişului. La 26 septembrie 2013, SC „Neoterm” SRL a depus cerere de modificare a acţiunii, prin care a solicitat încasarea de la SRL „Pagma” a prejudiciului executat prin neexecutarea deplină şi executarea necalitativă a lucrărilor de reparaţie în sumă de 175444,72 lei şi a prejudiciului moral în sumă de 50000 lei.

În motivarea acţiunii a invocat că conform prevederilor pct. 6.1 din contract, antreprenorul s-a obligat să execute lucrările calitativ în corespundere cu normele tehnice şi devizul local. Iar în cazul în care nu va îndeplini sau va îndeplini necorespunzător obligaţiile contractuale, cealaltă parte va fi în drept să ceară restituirea prejudiciului cauzat. În cazul rebutului din cauza antreprenorului acesta urmează să-l corecteze. Susţine că SRL „Pagma” nu a executat lucrările pe deplin şi în termenii stabiliţi, iar lucrările executate au fost îndeplinite în modul necorespunzător şi necalitativ. Afirmă că dovadă a celor relatate, servesc concluziile expertului reflectate în raportul de expertiză.

Astfel, potrivit pct. 5 din raportul de expertiză, lucrările nu au fost executate pe deplin şi calitatea lor nu corespunde cerinţelor contractuale şi legale. Mai indică că calitatea nesatisfăcătoare a lucrărilor este probată şi prin poze care demonstrează că lucrările au fost efectuate necalitativ şi de persoane necalificate. Menţionează că în condiţiile în care beneficiarul nu a primit lucrarea, nu a semnat actul de predare – primire a lucrărilor şi două raporturi de expertiză indică la neefectuarea deplină a lucrărilor şi calitatea necorespunzătoare a serviciilor 3 acordate, antreprenorul se face pasibil în achitarea prejudiciilor cauzate ce rezultă din acestea. Susţine că în raportul de expertiză nr. 488 din 01 martie 2012, expertul a menţionat că nu i-au fost prezentate de antreprenor cartea tehnică, certificatul de conformitate şi aceasta dovedeşte că materialele folosite la reparaţie nu erau certificate şi respectiv, nu asigurau nici o garanţie a calităţii.

Mai indică că în pct. 6 din concluziile expertului, se menţionează că pe toată suprafaţa covorului hidroizolat nou al acoperişului sunt prezente umflături, denivelări, fisuri. Afirmă că în pct. 13 din concluziile expertului, se indică că dispozitivele de ventilare nu au fost instalate, respectiv, costul lor urmează a fi achitat. Subliniază că prejudiciul material cauzat prin calitatea necorespunzătoare constituie 44 % din suma contractuală. Invocă prevederile art. 1422 Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc.

Prejudiciul moral se repară indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului patrimonial. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 26 decembrie 2013 a fost admisă acţiunea, încasat de la SRL „Pagma” în beneficiul SRL „Neoterm” prejudiciul cauzat prin neexecutarea deplină şi necalitativă a lucrărilor de reparaţie, în sumă de 144131,83 lei, precum şi taxa de stat în sumă de 3108 lei, în rest, a fost respinsă acţiunea, încasată de la SRL „Pagma” în beneficiul statului taxa de stat suplimentară în sumă de 1215,95 lei. Acţiunea reconvenţională a fost respinsă, ca nefondată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2014 a fost respinsă cererea de apel declarată de SRL „Pagma”, menţinută încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău 29 octombrie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 26 decembrie 2013. La 13 martie 2015, SRL „Pagma” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, constatarea faptului că recursul a fost depus în termen, casarea integrală a deciziei contestate şi a hotărârii primei instanţe, precum şi a încheierii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 29 octombrie 2014, pronunţarea unei noi hotărâri, prin care să fie respinsă cererea de chemare în judecată, declarată de SC „Neoterm” SRL, admiterea cererii de completare a temeiului acţiunii, circumstanţelor şi extinderea pretenţiilor a acţiunii reconvenţionale, constatarea volumului şi calitatea lucrărilor executate la reparaţia acoperişului, constatarea datei de 06 iunie 2008 ca fiind data terminării lucrărilor executate la reparaţia acoperitului, obligarea SC „Neoterm” SRL să semneze procesul - verbal nr. 3 de recepţie a lucrărilor finale executate pentru data de 06 iunie 2008, precum şi a procesului-verbal cu privire la constatarea îndeplinirii lucrărilor de reparaţie a acoperişului.

În motivarea recursului a invocat că la 26 ianuarie 2015, reprezentantul întreprinderii a luat cunoştinţă cu copia deciziei contestate. 4 Susţine că conform devizului local pentru lucrările de reparaţie a acoperişului, semnat de ambele părţi, suma totală a lucrărilor efectuate constituie 398738 lei. Necătând la acest fapt, intimatul a refuzat să semneze procesul – verbal nr. 3 de recepţie a lucrărilor executate, precum şi a borderoului de resurse a lucrărilor de demolare, ce s-au estimat la suma de 147536,40 lei. Afirmă că fiind semnate procesele – verbale nr. 1 şi 2 de recepţie a lucrărilor efectuate, intimatul a recunoscut calitatea lucrărilor efectuate. Susţine că este o apreciere arbitrară constatarea faptului că pe propriul risc a efectuat a 3-a etapă a lucrărilor de reparaţie, deoarece conform prevederilor contractuale, s-a obligat să efectueze lucrări în 3 etape de reparaţie.

Intimatul a recunoscut că a 3-a etapă a lucrărilor a fost efectuată, însă nu a recunoscut suma pretinsă. La fel, consideră eronată aprecierea instanţei de apel precum că este întemeiată încheierea primei instanţe prin care a fost reluată în fond examinarea cauzei. Invocă prevederile art. 235 alin. (2) CPC, care stipulează că în cazul în care, în timpul susţinerilor orale sau după încheierea lor, consideră că trebuie clarificate noi circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii sau cercetate noi probe, instanţa dispune, printr-o încheiere, reluarea examinării pricinii în fond, susţinerilor orale, conform regulilor generale. Susţine că procura nu este un mijloc de probă care ar ţine de obiectul litigiului şi ar confirma noi circumstanţe, ci este un înscris, care atestă drepturile şi obligaţiile reprezentantului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentei, la 10 octombrie 2014, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 241), însă careva date despre recepţionarea acesteia de către recurentă, la materialele dosarului, lipsesc. Recurenta în cererea de recurs invocă că a luat cunoştinţă cu copia deciziei recurate la 26 ianuarie 2015. Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 03 martie 2015, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către 5 instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SC „Pagma” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SC „Pagma” SRL, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SC „Pagma” SRL ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea Comercială „Pagma” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 6