3ra-595/15 — Anularea actelor administrative

dosarul nr. 3ra-595/15 prima instanţă: L. Lupaşco instanţa de apel: V. Nina, C. Eugeniu, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 30 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat, Direcţia Administrativă Fiscală Botanica şi a recursului declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de întreprinderea cu capital străin „Belsedes-Prim” societate cu răspundere limitată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, intervenient accesoriu Inspectoratul Fiscal de Stat, Direcţia Administrativă Fiscală Botanica, cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2014, prin care apelul declarat de întreprinderea cu capital străin „Belsedes-Prim” societate cu răspundere limitată a fost admis şi casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 26 martie 2014, c o n s t a t ă: La data de 29 iunie 2011, întreprinderea cu capital străin „Belsedes-Prim” societate cu răspundere limitată a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, intervenient accesoriu Inspectoratul Fiscal de Stat, Direcţia Administrativă Fiscală Botanica, cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că, la data de 02 iunie 2011, s-a adresat către pîrît cu o cerere privind excluderea ÎCS „Belsedes-Prim” SRL din lista „firmelor fantome”, însă la data de 21.06.2011, a primit răspuns în care a evitat să se expună asupra solicitării înaintate de către reclamant, solicitînd de a-i fi prezentate toate actele referitoare la activitatea întreprinderii. Menţionează, că prin atribuirea sintagmei de „firmă fantomă” a prejudiciat drepturile şi interesele reclamantului. La data de 28 noiembrie 2011, reclamantul a înaintat cerere de concretizare a pretenţiilor sale. 1 În motivarea cererii a invocat, că atribuirea noţiunii de „firmă fantomă” reclamantului este ilegală luînd în consideraţie că în privinţa ei au fost anulate Decizia de sancţionare pecuniară şi Decizia de anulare ca plătitor de TVA cu restabilirea ÎCS „Belsedes-Prim” SRL ca plătitor de TVA.

Menţionează, că la moment, activitatea reclamantului este blocată din cauza acţiunilor ilicite ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală. Cere ÎCS „Belsedes-Prim” SRL recunoaşterea refuzului Inspectoratului Fiscal Principal de Stat şi a inspectoratelor teritoriale de a exclude ÎCS „Belsedes-Prim” SRL din lista „firmelor fantome” drept ilegal, recunoaşterea ca fiind ilegală includerea şi menţinerea reclamantului în lista „firmelor fantomă”, recunoaşterea ca fiind ilegală operarea şi atribuirea sintagmei de „firmă fantomă” în raport ÎCS „Belsedes-Prim” SRL, obligarea pîrîtului şi a inspectoratelor teritoriale să excludă ÎCS „Belsedes-Prim” SRL din lista „firmelor fantomă”, cu introducerea modificărilor corespunzătoare pe site-ul www.fisc.md.

Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 26 martie 2014, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La data de 04 aprilie 2014, ÎCS „Belsedes-Prim” SRL a depus cerere de apel prin care a solicitat admiterea cererii, casarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 26.03.2014, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie admisă integral şi să fie recunoscut drept ilegal refuzul IFPS şi a inspectoratelor teritoriale de a exclude ÎCS „Belsedes-Prim” SRL din lista firmelor fantomă şi să fie obligat IFPS şi inspectoratele teritoriale să excludă ÎCS „Belsedes-Prim” SRL din lista „firmelor fantomă”. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2014, apelul declarat de ÎCS „Belsedes-Prim” SRL, a fost admis, casată hotărîrea judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 26 martie 2014 şi a obligat Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi s-a emis o nouă hotărîre sub formă de încheiere prin care procesul a fost încetat.

La data de 23 ianuarie 2015, Inspectoratul Fiscal de Stat, Direcţia Administrativă Fiscală Botanica, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi trimiterea pricinii spre rejudecare. În motivarea recursului a invocat recurentul că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind emisă cu încălcarea normelor de drept material. Susţine recurentul că intimatul s-a folosit cu rea-credinţă de drepturile sale şi a indus instanţele de judecată în eroare, or, acţiunea privind excluderea din lista întreprinderilor fantom depusă la judecătoria Botanica, urma a fi scoasă de pe rol în conformitate cu art. 267 lit. d) Cod de procedură civilă.

La data de 13 martie 2015, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi trimiterea pricinii spre rejudecare. În motivarea recursului a invocat recurentul că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind emisă cu încălcarea normelor de drept material. 2 Susţine recurentul că instanţa de apel a ignorat prevederile art.267 lit.d) Cod de procedură civilă, care stipulează că instanţa judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care litigiul dintre aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri se află în curs de judecată la aceeaşi instanţă sau la o alta, precum şi principiile de înfăptuire a justiţiei.

În acest sens, menţionează că la data de 26.05.2014 (dată la care Judecătoria Botanica a emis hotărîrea din 26.05.2014), exista hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 26.03.2014, pronunţată la cererea de chemare în judecată depusă la 29.06.2011 de ÎCS „Belsedes-Prim” SRL împotriva IFPS şi IFS pe mun.Chişinău privind excluderea contribuabilului din lista firmelor „fantom”. Relevă că la data de 18.12.2014, IFS pe mun.Chişinău, DAF Botanica a depus la Curtea Supremă de Justiţie cerere de recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău prin care a fost restituită cererea de apel depusă de organul fiscal împotriva hotărârii Judecătoriei Botanica din 26.05.2014, care la moment, se află în examinare la Curtea Supremă de Justiţie.

Complementar, susţine recurentul că intimatul s-a folosit cu rea-credinţă de drepturile sale şi a indus instanţele de judecată în eroare, or, acţiunea privind excluderea din lista întreprinderilor fantom depusă la judecătoria Botanica, urma a fi scoasă de pe rol în conformitate cu art. 267 lit. d) Cod de procedură civilă. La data de 22 aprilie 2015, Belsedes-Prim” SRL a depus referinţă la recursurile declarate de Inspectoratul Fiscal de Stat, Direcţia Administrativă Fiscală Botanica şi Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, solicitînd declararea recursurilor inadmisibile. În context, intimatul susţine că prin decizia Curţii Supreme de justiţie din 18.03.2015, anexată la referinţă, a fost respins recursul IFS DAF Botanica împotriva încheierii Curţii de apel Chişinău din 04 noiembrie 2014, astfel hotărîrea judecătoriei Botanica din 26.05.2014 a rămas irevocabilă.

Ca urmare, se susţine, decizia Curţii de apel Chişinău contestată cu recurs este legală şi întemeiată. Examinînd cererea de recurs declarată de Inspectoratul Fiscal de Stat, Direcţia Administrativă Fiscală Botanica şi cererea de recurs declarată de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile urmează a fi respinse ca inadmisibile din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate 3 eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursurilor prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererile de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurenţilor cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurenţilor, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform 4 cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991). Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat, Direcţia Administrativă Fiscală Botanica şi recursul declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat, Direcţia Administrativă Fiscală Botanica şi recursul declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 5