2rc-290/15 — Încasarea datoriei

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2rc-290/15 Judecători: M. Guzun, A. Nogai, A. Doga Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 29 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Î.S. „Vibropribor”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Primăriei or. Vadul lui Vodă împotriva Î.S. „Vibropribor” privind încasarea sumei, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015, prin care nu s-a dat curs cererii de apel şi s-a acordat termen apelantului pentru lichidarea neajunsurilor, CONSTATĂ : Primăria or.

Vadul lui Vodă la data de 27.05.2014 s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva Î.S. „Vibropribor” solicitînd încasarea datoriei de la pîrît în folosul reclamantului în mărime de 87 595 lei. La data de 01.12.2014, reprezentantul reclamnatului a depus cerere de concretizare a pretenţiilor acţiunii, prin care a solicitat încasarea sumei de 48 085 lei, sub formă de datorie şi 8 751 lei sub formă de penalitate. Prin hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 01 decembrie 2014 acţiunea a fost admisă, s-a dispus încasarea din contul pîrîtului în beneficiul reclamantei a sumei de 56 836 lei şi taxa de stat în sumă de 1 705,08 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la data de 23.12.2014 Î.S.

„Vibropribor” a declarat apel. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015, nu s-a dat curs cererii de apel, fiind comunicat apelantului despre necesitatea prezentării dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 1 278,81 lei şi a apelului motivat pînă la 24.03.2015, ora 14:00. Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 10 martie 2015, Î.S. „Vibropribor” a contestat-o cu recurs, solicitînd restabilirea termenului expirat de depunere a recursului (în legătură cu luarea cunoştinţei cu încheierea instanţei de apel la 27.02.2015), admiterea recursului cu casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 11.02.2015 în partea ce ţine de prezentarea apelului motivat şi trimiterea cauzei la rejudecare.

În susţinerea recursului Î.S. „Vibropribor” a invocat ilegalitatea încheierii contestate deoarece instanţa de apel a invocat prevederile lit. d) şi l), art. 365 CPC, precum că în cererea de apel urmau să fie indicate motivele de fapt, de drept şi probele întru susţinerea apelului, însă consideră recurentul că, asemenea indicaţii 1 s-ar referi la persoana care a avut posibilitatea să participe în proces în prima instanţă şi ca urmare să utilizeze toate drepturile sale, însă recurentul nu a fost înştiinţat despre locul, data şi ora şedinţei de judecată, astfel fiind lipsit de posibilitatea apărării drepturilor şi intereselor sale legale în instanţa de fond. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor referitoare la temeiul de a nu da curs cererii de apel – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată. Potrivit materialelor cauzei, la 23.12.2014 Î.S.

„Vibropribor” a înaintat cerere de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Grigoriopol din 01.12.2014, nefiind de acord cu hotărărea dată deoarece nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată, ca urmare se consideră lezat în drepturile sale procedurale prevăzute de art. 56 CPC, inclusiv a fost privat de dreptul de a înainta referinţă şi probe necesare pe pricină în conformitate cu prevederile alin. (1), art. 186 CPC.

În conformitate cu art. 364 alin. (1) CPC, cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărîre se atacă, sub sancţiunea nulităţii, cu plata taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii, iar în conformitate cu art. 368 alin. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. Astfel, instanţa de apel, prin încheierea din 11 februarie 2015 nu a dat curs cererii de apel depuse de Î.S. „Vibropribor”, fiindu-i acordat un termen pînă la 24.03.2015, ora 14:00 pentru prezentarea apelului motivat şi a dovezii de plată a taxei de stat în sumă de 1 278,81 lei.

Pornind de la prevederile normelor de drept menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel corect nu a dat curs cererii de apel, or, apelantul nu s-a conformat dispoziţiilor legale ce reglementează procedura de contestare cu apel. Astfel, în cauza SRL Tudor-Comerţ vs.Moldova, Curtea a reiterat că articolul 6 §1 nu garantează dreptul la apel asupra unei hotărîri de primă instanţă. Cu toate acestea, atunci cînd dreptul intern prevede un drept la apel, atunci procedura respectivă va fi examinată ca o extensiune a procesului de judecată şi, prin urmare, va constitui un drept garantat de articolul 6 din Convenţie. Curtea a constatat că, în situaţia în care legislaţia procesuală permite declararea apelului împotriva hotărîrilor instanţelor de fond, instanţa de apel este în drept să limiteze dreptul la apel doar dacă constată că apelul respectiv nu corespunde legislaţiei în vigoare.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. 2 De altfel, instanţa europeană a relatat în practica sa constantă că, dreptul la o instanţă nu este absolut. În această privinţa, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu exclude niciodată ipoteză că interesele unei bune administrări a justiţiei pot să justifice impunerea unei restricţii de natură financiară în accesul unei persoane la o instanţă (Tolstoy –Miloslavsky vs. Regatul Unit), dar această restricţie se impune a fi una justificată, generată de situaţia celui ce recurge la calea de atac, dar şi conformă normelor care guvernează accesul la justiţie.

Referitor la cererea recurentului de a casa încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11.02.2015 în partea ce ţine de prezentarea apelului motivat, Colegiul menţionează că conform prevederilor art. 365 lit. d) şi lit. e) CPC în cererea de apel se indică motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul şi probele invocate în susţinerea lui iar instanţa de apel corect a constatat absenţa motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea de apel şi probele invocate în susţinerea lui. Totodată, Colegiul menţionează că afirmaţia recurentului precum că nu a fost înştiinţat despre locul, data şi ora şedinţei de judecată, fiind astfel lipsit de posibilitatea apărării drepturilor şi intereselor sale legale, este neîntemeiată, deoarece din materialele cauzei rezultă că recurentul nu s-a prezentat, şi nici nu a argumentat absenţa sa, fiind înştiinţat în modul stabilit de lege, ceea ce se confirmă prin citaţia anexată la materialele cauzei (f.d.

26). În acest context, Colegiul conchide că argumentele invocate de recurentul Î.S. „Vibropribor” nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate, motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca neîntemeiat cu menţinerea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge cererea de recurs declarată de Î.S. „Vibropribor”. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015 în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Primăriei or. Vadul lui Vodă împotriva Î.S. „Vibropribor” privind încasarea sumei.

Decizia este irevocabilă din momentul adoptării. Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 3