3rh-23/15 — Contestarea actului administrativ

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr.3rh-23/15 Judecător: Tamara Pelin Curtea Supremă de Justiţie Judecători: V.Doagă, N.Clima, Iu.Şumcov, I.Corolevschi, Iu.Oprea Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 29 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Galina Stratulat, Ion Druţă, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea examinînd cererea de revizuire înaintată de Cojocari Victor, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Cojocari Victor împotriva Consiliului municipal Chişinău privind obligarea de a acorda un lot de pămînt pentru construcţia casei individuale de locuit, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2013, CONSTATĂ : La 27 aprilie 2012, Cojocari Victor a depus în instanţa de contencios administrativ a Curţii de Apel Chişinău cererea de chemare în judecată împotriva Consiliul municipal Chişinău privind obligarea pîrîtului de a acorda reclamantului un lot de pămînt pentru construcţia casei individuale de locuit.

În motivarea acţiunii, reclamantul Cojocari Victor a indicat, că 1992 a participat la acţiunile militare pentru apărarea integrităţii şi independenţei Republicii Moldova. Reclamantul a notat că, conform prevederilor art. 7 alin. (l) din Legea cu privire la veterani, veteranii de război se consideră persoanele care au participat la acţiunile de luptă în cel de-al doilea război mondial, la acţiunile de luptă desfăşurate pe teritoriul altor state şi la acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei Republicii Moldova sau care au asigurat unităţile militare ale armatei active în zonele în care s-au desfăşurat acţiunile de luptă, precum şi persoanele care şi-au îndeplinit serviciul militar sau au lucrat în spatele frontului în anii celui de-al doilea război mondial şi au fost decorate cu ordine sau medalii ale fostei URSS pentru serviciu ireproşabil şi muncă plină de abnegaţie în anii celui de-al doilea război mondial.

Cojocari Victor a susţinut că calitatea de veteran se confirmă prin Legitimaţia nr. 28144 din 10 ianuarie 2005 eliberată de Departamentul Administartiv-Militar al Ministerului Apărării şi certificatul 1/2-90 din 06.03.2012 eliberat de SIS al RM. Astfel, referindu-se la calitatea de veteran de război, şi luînd în consideraţie faptul că are o familie formată din 4 persoane, şi nu este asigurat cu spaţiu locativ, la 12 martie 2012, acesta s-a adresat cu o scrisoare Consiliului municipal Chişinău, prin care a solicitat, în temeiul art. 13 a Legii cu privire la veterani nr. 190 din 8 mai 2003 şi HG nr. 520 din 05 august 1992, să-i fie atribuit un teren de pămînt pentru 1 construcţia casei individuale de locuit.

La 27 martie 2012 a primit răspuns, prin care Consiliul mun. Chişinău i-a refuzat să-i atribuie un teren de pămînt pentru construcţia casei individuale. Cojocari Victor a indicat că nu este de acord cu refuzul Consiliului mun. Chişinău, considerîndu-l ilegal. Motivînd această teză, reclamantul a menţionat că, potrivit prevederilor art. 13 lit. (d) al Legii cu privire la veterani, protecţia socială a veteranilor presupune realizarea unui sistem de măsuri pentru crearea condiţiilor care le-ar asigura bunăstarea economică prin procurarea, construirea şi întreţinerea locuinţelor.

Articolul 20 alin. (1) al aceleiaşi legi prevede că, în conformitate cu legislaţia în vigoare, autorităţile administraţiei publice locale au dreptul să stabilească, din contul mijloacelor unităţilor administrativ-teritoriale respective, în limita posibilităţilor, facilităţi suplimentare pentru veterani, iar punctul 11 al HG nr. 520 din 05 august 1992 prevede că, se recomandă administraţiei publice locale să repartizeze, în limita posibilităţilor sectoare de teren pentru construcţia particulară. Mai menţionează reclamantul că, potrivit pct. 16 alin. (1) din Regulamentul cu privire la modul de acordare a încăperilor de locuit aprobat prin Hotărîrea Sovietului Suprem al RSSM nr. 405 din 25 noiembrie 1987, se consideră că au nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor de locuit persoanele care dispun pentru fiecare membru al familiei de 6 (şase) şi mai puţini metri pătraţi de spaţiu locativ.

Articolul 42 din Codul cu privire la locuinţe al RSS Moldoveneşti, prevede că norma spaţiului locativ se stabileşte în mărime de 9 (noua) metri pătraţi pentru fiecare persoană. În această ordine de idei s-a notat că, reclamantul nu a participat la privatizarea cărorva bunuri imobile şi nu dispune de spaţiu locativ şi nu a beneficiat din partea autorităţilor publice locale sau centrale de careva bonuri imobiliare. La 01 octombrie 2012, Curtea de Apel Chişinău prin hotărîrea adoptată a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată a reclamantului Cojocari Victor împotriva Consiliului municipal Chişinău, privind obligarea de a acorda reclamantului un lot de pămînt pentru construcţia casei individuale de locuit.

La 22 noiembrie 2012, Cojocari Victor a depus cerere de recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2012, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărîrii instanţei de fond şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a cererii privind obligarea Consiliului mun. Chişinău de a acorda lui Cojocari Victor un lot de pămînt pentru construcţia casei individuale. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2013, recursul declarat de Cojocari Victor a fost respins şi menţinută hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2012. La 02.10.2013, Cojocari Victor a înaintat cerere de revizuire a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2013, solicitînd admiterea acesteia, casarea deciziei revizuite şi emiterea unei noi soluţii de admitere a acţiunii.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 02 aprilie 2014, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Cojocari Victor. La 12.08.2014, Cojocari Victor a înaintat repetat cerere de revizuire a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2013, solicitînd admiterea acesteia şi casarea deciziei revizuite, reţinerea şi examinarea pricinii în ordine de recurs cu admiterea acţiunii şi atribuirea unui lot de pămînt. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 03 decembrie 2014, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Cojocari Victor. La 02.02.2015, Cojocari Victor a depus cerere de revizuire a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2013, solictînd admiterea cererii de revizuire, 2 casarea integrală a deciziei instanţei de recurs, reexaminarea cererii de recurs şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a invocat temeiul prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, menţionînd drept circumstanţe noi unele decizii şi hotărîri ale instanţelor de judecată din perioada anilor 2009-2013 prin care au fost examinate cazuri similare celui în care se află revizuientul în speţă de atribuire a terenurilor de pămînt pentru construcţii. Cojocari Victor consideră că aceste înscrisuri (hotărîri judecătoreşti) reflectă faptul că au existat persoane, dintre care unele cu acelaşi statut, cărora după judecarea cauzei le-au fost repartizate terenuri de pămînt pentru construcţia caselor individuale de locuit. Examinînd motivele invocate de revizuent, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit ajunge la concluzia că cererea de revizuire urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, pornind de la următoarele.

În conformitate cu lit. a) alin. (1) art. 453 CPC al RM, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa poate emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate şi sunt probate circumstanţe, fapte ori evenimente, prevăzute de lege ca temeiuri, care sunt esenţiale pentru relaţiile în litigiu şi de natură să influienţeze soluţia adoptată. Drept temeiuri pentru revizuirea unei hotărîri irevocabile, de către legislator sunt definite cele conţinute în art. 449 CPC şi ele sunt indicate exhaustiv. Pornind de la aceste cerinţe, Colegiul relevă că revizuirea unei hotărîri date de către instanţă este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea irevocabilă a hotărîrii, intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449 CPC.

În acelaşi timp, acest temei trebuie să vizeze situaţia de fapt, care a fost obiectul examinării în instanţa de fond, dat fiind că instanţa de recurs verifică corectitudinea aplicării şi interpretării de către prima instanţă a normelor de drept material şi procesual, în limitele materialelor din dosar şi în limitele recursului declarat. Or, nu poate fi revizuită o hotărîre care elucidează o anumită situaţie de fapt, asupra căreia s-a pronunţat instanţa de fond, prin prisma unui temei care caracterizează o altă situaţie. Din textul cererii de revizuire, înaintate la 02.02.2015, Colegiul civil, comercial şi de contencos administrativ lărgit constată că revizuentul solicită revizuirea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2013, invocînd ca temei lit. b) a art. 449 CPC.

Astfel, potrivit normei invocate, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Colegiul reţine că, pentru a redeschide procesul pe temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, este important ca circumstanţele sau faptele date, existente obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, să fie confirmate în faţa instanţei prin prezentarea unor probe concludente.

Legea, art. 449 lit. b) CPC, vorbeşte despre circumstanţe (fapte) necunoscute anterior petiţionarului, dar întrucît examinarea fondului cauzei prezumă că instanţa a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, este evident că o condiţie esenţială pentru admiterea revizuirii 3 este că şi instanţei nu i-au fost şi nu au putut fi cunoscute aceste circumstanţe (fapte). Pentru acest motiv de revizuire esenţial este ca revizuentul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire.

Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Astfel, ca o condiţie esenţială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele (faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, ele urmînd a fi diferenţiate de faptele noi apărute după pronunţarea hotărîrii. Faptele noi apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acţiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire.

Circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi circumstanţe conduc după sine la apariţia, modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părţile în litigiu şi deci sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei. În acelaşi timp, revizuentul trebuie să probeze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, decade sau lipseşte revizuentul de posibilitatea invocării unui atare temei.

La caz, Colegiul conchide că revizuentul nu a probat nici într-un fel prezenţa acestui temei de revizuire. În speţă, afirmaţiile revizuentului cum că prin unele decizii şi hotărîri ale instanţelor de judecată din perioada anilor 2009-2013, au fost examinate cazuri similare celui în care se află revizuentul şi le-au fost repartizate terenuri de pămînt pentru construcţia caselor individuale de locuit, ţin de fondul cauzei. Or, la adoptarea deciziei a cărei revizuire se solicită, instanţa de recurs nu a supus aprecierii fondul cauzei, ci a respins recursul ca fiind depus tardiv, limitîndu- se doar la aprecierea circumstanţelor ce vizează termenul de atac cu recurs şi respectarea acestuia de către recurent.

Prin urmare, revizuentul urma să prezinte circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii, ce vizează anume aspectul suspus aprecierii de către instanţa de recurs – termenul de declarare a recursului. În acelaşi timp, Colegiul constată că cererea de revizuire depusă de Cojocari Victor la 02.02.2015, este o reproducere exactă a cererii de revizuire depuse de acesta la 12.08.2014 (f.d. 86-94, vol. I). Potrivit prevederilor art. 451 alin. (4) CPC, nu se admite depunerea repetată a cererii de revizuire în aceleaşi temeiuri. În acest sens, instanţa de revizuire constată că revizuentul Cojocari Victor a depus repetat cererea de revizuire, deoarece a invocat aceleaşi temeiuri - existenţa unor decizii şi hotărîri ale instanţelor de judecată din perioada anilor 2009-2013, prin care au fost examinate cazuri similare celui în care se află revizuentul şi le-au fost repartizate terenuri de pămînt pentru construcţia caselor individuale de locuit.

Astfel, Colegiul constată că revizuentul nu a prezentat alte înscrisuri care să corespundă caracteristicilor cerute de norma de drept indicată. 4 În consecinţă, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ conchide că circumstanţele invocate de revizuent drept temei de revizuire, nu se încadrează în cele exhaustiv prevăzute la art. 449 CPC. Prin cererea – obiectul prezentei şedinţe, revizuentul nu a prezentat nici unul din temeiurile conţinute în norma indicată. Colegiul reiterează că, posibilitatea reiniţierii procesului de judecată urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenţiei, care declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante.

Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci cînd instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (Brumărescu v. Romania, Roşca v. Moldova). Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătoreşti. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare.

O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (Roşca v. Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova). Din considerentele menţionate Colegiu consideră că prezenta cerere de revizuire nu poate fi admisă. Astfel, Colegiul conchide că cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, or retractarea neîntemeiată a unei hotărîri judecătoreşti irevocabile produce efecte grave pentru părţi, întrucît se încalcă principiul stabilităţii raporturilor juridice, fiindcă unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale.

De aceea, legea ( art. 449 CPC) admite revizuirea numai în cazuri strict determinate. În baza celor expuse şi în conformitate cu art. 449, 451-453 din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Cojocari Victor împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2013, în pricina civilă la acţiunea lui Cojocari Victor împotriva Consiliului municipal Chişinău privind obligarea de a acorda un lot de pămînt pentru construcţia casei individuale de locuit. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă Ion Corolevschi Iuliana Oprea 5