3ra-617/15 — Anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-617/15 prima instanţă - O.Melniciuc instanţa de apel –M.Guzun, A.Gavriliţa, I.Muruianu, ÎNCHEIERE 29 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul Caragia Veaceslav în interesele întreprinderii cu capital străin „Komfort Construct” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de întreprinderea cu capital străin „Komfort Construct” societate cu răspundere limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Chişinău privind anularea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de întreprinderea cu capital străin „Komfort Construct”, societate cu răspundere limitată şi menţinută hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 21 iulie 2014, c o n s t a t ă ; La 16 septembrie 2013 întreprinderea cu capital străin „Komfort Construct” societate cu răspundere limitată s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău prin care a solicitat anularea deciziei nr.01-9/-10-569 din 26 iunie 2013 privind refuzarea restituirii TVA pentru perioada ianuarie 2009-martie 2011, restituirea din bugetul de stat în contul întreprinderii cu capital străin „Komfort Construct” societate cu răspundere limitată a taxei pe valoarea adăugată în sumă de 622 721 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea pretenţiilor formulate a indicat că, la 24 iunie 2013 a înaintat Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău o cerere prin care a solicitat restituirea taxei pe valoarea adăugată în sumă de 622721 lei, potrivit datelor din declaraţiile TVA aferente lunilor ianuarie 2009-martie 2011. Susţine că la 31 iulie 2013 a remis o cerere suplimentară, iar la 08 august 2013 au fost informaţi că cererea depusă anterior a fost returnată pe motiv că întreprinderea cu capital străin „Komfort Construct” societate cu răspundere limitată nu este înregistrată în calitate de contribuabil al TVA, totodată în perioada fiscală în care a fost depusă cererea privind restituirea TVA-lui nu a fost prezentată 1 la organul fiscal declaraţia privind TVA, şi respectiv nu poate beneficia de restituirea TVA-lui din buget. Ulterior la 15 august 2013 a înaintat dezacordul către Inspectoratul fiscal de Stat mun.

Chişinău, însă în termenul legal de 30 zile nu a primit nici un răspuns privind rezultatul examinării pretențiilor înaintate. Mai indică că, în urma efectuări unui control a Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău la întreprinderea cu capital străin „Komfort Construct” societate cu răspundere limitată, a fost verificată perioada de activitate începînd cu 28 august 2008-31 decembrie 2011, impozitul pe venit din salariu pentru perioada 01 august 2008-31 decembrie 2011, impozitul pe venit pe salariu pentru perioada 01 ianuarie 2008-29 februarie 2012, contribuţiile de asigurare socială, primele de asigurare medicală, taxa pentru amenajarea teritoriului, taxa pentru amplasarea unităţilor comerciale pentru perioada 01 ianuarie 2008-31 decembrie 2011. În cadrul efectuări controlului s-a constatat că întreprinderea cu capital străin „Komfort Construct” societate cu răspundere limitată, la 02 august 2011, data anulării întreprinderii ca subiect al impunerii cu TVA, urma să atribuie la cheltuieli suma TVA-lui, aferentă de mijloacele fixe, materiale, datorii creditoriale conform evidenţei contabile, la procurarea cărora a fost trecută în cont TVA.

Afirmă că, potrivit rezultatelor controlului suma TVA destinată trecerii în cont TVA constituie suma de 622721 lei, conform documentelor prezentate la control, s-a stabilit că întreprinderea începînd cu anul 2008-2011 nu este plătitoare a impozitului pe venit în rate. Nu este de acord cu această afirmare deoarece pe perioada supusă controlului a efectuat livrări, care se impozitează la cota standard, iar perioada supusă verificării a achitat TVA, aferent operaţiunilor de import pentru anul 2008 în suma de 76214 lei, pentru anul 2009 suma de 2004601 lei, pentru anul 2010 suma de 1514474 lei, pentru anul 2011 suma de 90667 lei, inclusiv TVA.

Consideră că datorii creditoriale cu termenul expirat în urma verificării efectuate nu s-a stabilit la agentul economic, iar taxa pe valoare adăugată întreprinderii cu capital străin „Komfort Construct” societate cu răspundere limitată a fost înregistrată ca subiect al impunerii cu TVA la 01 octombrie 2008, potrivit prevederilor art. 113 alin.2 lit. b) Cod Fiscal. Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 21 iulie 2014 acţiunea înaintată de întreprinderea cu capital străin „Komfort Construct” societate cu răspundere limitată, s-a respins ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2015, s-a respins apelul declarat de întreprinderea cu capital străin „Komfort Construct” societate cu răspundere limitată şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 21 iulie 2014. La 17 martie 2015, avocatul Caragia Veaceslav în interesele întreprinderii cu capital străin „Komfort Construct” societate cu răspundere limitată, a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd casarea acestora şi pronunţarea unei noi decizii de admitere a pretenţiilor înaintate de întreprinderea cu capital străin „Komfort Construct”, societate cu răspundere limitată. În motivarea recursului recurentul a indicat că nu este de acord cu soluţia instanţelor investite cu judecarea fondului, o consideră nefondată, adoptată cu interpretarea eronată a circumstanţelor de drept şi de fapt. Hotărîrea primei instanţe urmează a fi casată pentru neconstatarea şi elucidarea deplină a circumstanţelor care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, 2 concluziile instanţei fiind în contradicţie cu circumstanţele pricinii, normele de drept material eronat au fost aplicate.

Instanţele investite cu judecarea fondului greşit s-au expus asupra fondului cauzei. Indică că argumentul instanţelor inferioare prin care s-a respins cererea de chemare în judecată precum că întreprinderea nu este înregistrată în calitate de plătitor TVA şi în perioada fiscală a fost depusă cerere de restituire a TVA, însă nu a fost prezentată la organul fiscal declaraţia privind TVA , nu este corectă deoarece s-a solicitat restituirea TVA pentru perioada cînd agentul economic era plătitor de TVA. Consideră că procedura şi modalitatea de depunere a cererii prealabile a fost întocmită conform anexei nr.1 a Regulamentului privind restituirea taxei pe valoare adăugată.

Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La materialele dosarului este anexată scrisoarea Curţii de Apel Chişinău (f.d.76) care atestă că decizia din 12 februarie 2015 a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 02 martie 2015, iar data confirmării recepţionării ei nu este cunoscută, astfel se denotă că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 17 martie 2015, este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către 3 instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de către avocatul Caragia Veaceslav în interesele întreprinderii cu capital străin „Komfort Construct” societate cu răspundere limitată în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios 4 administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către avocatul Caragia Veaceslav în interesele întreprinderii cu capital străin „Komfort Construct” societate cu răspundere limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 5