3ra-514/15 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-514/15 prima instanţă - V. Negru instanţa de apel - V. Pruteanu, Iu. Cimpoi, A. Minciuna ÎNCHEIERE 15 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ”Test Construct”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată ”Test Construct” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Chișinău, intervenient accesoriu Societatea Comercială ”Construct Confort” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 15 ianuarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Test Construct” și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 29 septembrie 2014. c o n s t a t ă La 18 martie 20143, SRL ”Test Construct” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Chișinău, intervenient accesoriu SC ”Construct Confort” SRL cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii, SRL ”Test Construct a indicat că la 22 ianuarie 2013, de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Chișinău a fost efectuat un control fiscal prin metoda verificării prin contrapunere, fiind întocmit Actul de control, conform căruia s-a constatat diminuarea și neachitarea taxei pe valoare adăugată aferentă bugetului în sumă de 16015,46 lei, inclusiv pentru perioada fiscală L/07/2012 în sumă de 15839,49 lei, L/08/2012 în sumă de 114,10 lei și L/09/2012 în sumă de 61,96 lei. De asemenea, s-a constatat întocmirea neconformă a declarației privind taxa pe valoare adăugată pentru perioadele fiscale L/07/2012, L/08/2012 și L/09/2012. Consideră Actul de control neîntemeiat din următoarele considerente.

În cadrul efectuării controlului la SC ”Construct Confort” SRL și consecutiv la SRL ”Test Construct”, s-au stabilit următoarele: lucrări de reparație a Căminului Cultural din s. Jora de Mijloc, raionul Orhei, au fost puse spre executare 1 subantreprenorului SC ”Construct Confort” SRL prin acordul prealabil cu SRL ”Test Construct” în calitate de antreprenor general. Lucrările solicitate au fost executate de subantreprenor calitativ și în termen.

Antreprenorul general și beneficiarul contractului de achiziții nu au avut și nu au pretenții față de SC ”Construct Confort” SRL, lucrările executate fiind predate prin procesul-verbal de recepție a lucrărilor executate pe luna iulie 2012, totodată fiind emisă factura fiscală nr. BV 0855542 din 29 iulie 2012. De asemenea, menționează că suma de 16015,46 lei aferentă procurării date a fost reflectată de către SRL ”Test Construct” la trecere în cont în declarația privind taxa pe valoare adăugată pentru perioada fiscală L/07/2012, iar documentele primare au fost prezentate în original în cadrul efectuării controlului.

Consideră că au fost respectate prevederile Anexei nr. 2 la Hotărîrea Guvernului nr. 294 din 17 martie 1998, care prevede că documente primare cu regim special se întocmesc în timpul efectuării operațiunii, iar dacă aceasta este imposibil-nemijlocit după efectuarea operațiunii sau după producerea evenimentului, sau la sfîrșitul perioadei de gestiune, ținînd cont de concordanța între venituri și cheltuieli, care conduce la constatarea concomitentă a veniturilor și cheltuielilor și constituie rezultatul nemijlocit al unora și acelorași fapte economice. În ceea ce privește faptul că la momentul controlului a perioadei lunii iulie 2012 la SC ”Construct Confort” SRL nu au fost angajați oficiali lucrătorii de specialitate nu atrage răspunderea SRL ”Test Construct”, aceasta fiind problema subantreprenorului și nu poate constata neexecutarea lucrărilor.

Totodată relatează, dacă SC ”Construct Confort” SRL nu a dus evidența contabilă în modul corespunzător, nu confirmă faptul neexecutării lucrărilor, or SRL ”Test Construct” nu este responsabilă pentru ducerea evidenței contabile și altor documente de însoțire a SC ”Construct Confort” SRL. La fel, invocă faptul că factura fiscală nu a fost anulată în mod legal de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Chișinău, fapt ce confirmă legalitatea acesteia. Prin urmare, este întemeiată trecerea în cont a sumelor taxei pe valoare adăugată, avînd la bază factura fiscală BV 0855542 din 29 iulie 2012 fără încălcări ale legislației.

La 06 februarie 2013 a fost depusă cererea prealabilă, însă prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Chișinău nr. 376/p/1 din 12 februarie 2013, s-a dispus încasarea de la SRL ”Test Construct” în beneficiul statului a taxei pe valoare adăugată aferentă bugetului diminuată în sumă de 16015 lei, penalitate pentru neachitarea taxei pe valoare adăugată în termenii stabiliți în sumă de 976 lei, amendă pentru neachitarea taxei pe valoare adăugată în sumă de 4805 lei și amendă pentru întocmirea neconformă a declarației taxei pe valoare adăugată pentru perioada fiscală l/07/2012 în sumă de 200 lei. Consideră că decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Chișinău nu este bazată pe articole actelor normative care au fost încălcate.

SRL ”Test Construct” solicită anularea deciziei Inspectoratului fiscal de Stat pe municipiul Chișinău nr. 376/p/1 din 12 februarie 2013 și anularea Actului de control din 23 ianuarie 2013. Prin încheierea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 25 septembrie 2013, 2 a fost declinată competența Judecătoriei Centru municipiul Chișinău, cauza fiind transmisă după competență la Judecătoria Rîșcani municipiul Chișinău (f.d. 62). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 decembrie 2013, a fost respins recursul declarat de SRL ”Test Construct” și menținută încheierea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 25 septembrie 2013 9f.d. 72-73). Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 29 septembrie 2014, acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 ianuarie 2015, a fost respins apelul declarat de SRL ”Test Construct” și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 29 septembrie 2014. La 24 februarie 2015, SRL ”Test Construct” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel. Recurentul SRL ”Test Construct”, în motivarea recursului a menționat că în cadrul examinării cauzei, instanța de apel eronat a aplicat prevederile legislației fiscale și anume art. art. 114, 115 Cod fiscal, care prevede că subiecții impozabili pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfășurării activității de întreprinzător, numai în cazul achitării taxei pe valoare adăugată la buget pentru lucrările executate.

Consideră că instanța de apel a aplicat imperativul normelor respective, fără a aprecia probele prezentate de către SRL ”Test Construct” și anume faptul că la dosar sunt anexate probe întru confirmarea plăților sumelor pentru lucrările executate de subantreprenorul SC ”Construct Confort” SRL, inclusiv cota taxei pe valoare adăugată și anume: factura fiscală seria BV nr. 0855542 din 29 iulie 2012, procesul-verbal de recepție a lucrărilor executate din iulie 2012, extras din contul bancar, ordinul de plată din 05 septembrie 2012 privind achitarea sumei totale pentru executarea lucrărilor de construcție, inclusiv cota taxei pe valoare adăugată. Aceste probe nu au fost contestate de intimat și prin urmare acestea prezintă temei pentru a trece în cont taxa pe valoare adăugată, fapt care nu a fost apreciat de instanța de apel.

Totodată, menționează că instanța de apel, în decizia contestată nu s-a expus în privința art. 11 al. (1) Cod fiscal, care prevede că toate îndoielile apărute la aplicarea legislației fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului. De asemenea, reiterează că după executarea lucrărilor de reparație, subantreprenorul SC ”Construct Confort” SRL este obligat să achite suma taxei pe valoare adăugată la buget, cu atît mai mult că sursele financiare au fost transferate în contul lor de către SC ”Construct Confort” SRL, ceea ce a fost confirmat în cadrul examinării cauzei prin probe, care nu au fost contestate de intimat. Prin urmare, consideră că la examinarea cauzei, instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii în fond și a aplicat greșit normele de drept material.

Intimatul Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Chișinău, prin referința depusă a solicitat de a recunoaște inadmisibil recursul declarat de SRL ”Test Construct”. Totodată, a menționat că atît prima instanță, cît și instanța de apel au examinat pricina sub toate aspectele, iar argumentele expuse de către recurent au fost verificate 3 minuțios la judecarea pricinii, din care considerente nu pot constitui temei de admitere a acestuia, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel și respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanței de apel din 15 ianuarie 2015, a fost expediată în adresa părților la 21 ianuarie 2015 (f.d.

148), astfel recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL ”Test Construct”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura 4 admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurentului de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL ”Test Construct”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ”Test Construct” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 5