2rac-499/15 — Restituirea tranşelor

Dosarul nr. 2rac-499/15 prima instanţă: V. Harmaniuc DECIZIE 22aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial ș i de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Valeriu Doagă Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan, Nadejda Toma examinând recursul declarat de Ministerul Mediului al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ministerul Mediului al Republicii Moldova împotriva Societăţii pe Acţiuni „Minjir Agro”, r-nul Hânceşti cu privire la restituirea tranşelor, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Economice din 04 noiembrie 2011, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă : La data de 17august 2010, Ministerul Mediului a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Minjir Agro”cu privire la restituirea primei tranşe în sumă 49.876 lei şi tranşei a doua de 39.3472 lei, transferate pentru construcţia reţelelor de apă, canalizare şi reabilitarea staţiei de epurare la fabrica de conserve SA „Minjir Agro”.

În motivarea acţiunii reclamantul, Ministerul Mediului a indicat că prin Deciziei Consiliului de Administrare a Fondului Ecologic Naţional din 09.10.2008, proces-verbal nr. 4 din 09.10.2008, SA „Minjir Agro” a fost declarată învingătoare a proiectului nr. 2555 cu tematica „Construcţia reţelelor de apă, canalizare şi reabilitarea staţiei de epurare la fabrica de conserve SA „Minjir Agro”, care a fost transmis Fondului Ecologic Naţional pentru perfectarea documentelor necesare cu transferarea la contul beneficiarului a sumei acceptate de către Consiliul de Administrare a Fondului Ecologic Naţional. La 23 februarie 2009 Ministerul Mediului a încheiat cu SA „Minjir Agro” contractul nr. 4/1955-2555 privind finanţarea proiectului nr. 2555. Conform pct. 3.2 al contractului, plata pentru realizarea proiectului urma a fi efectuată în două tranşe a câte 12.840 lei.

Prin ordinul de plată nr. 290 din 04.05.2009 Ministerului Mediului a transferat SA „Minjir Agro” prima tranşă în suma de 49.876 lei, iar ulterior executării parţiale a lucrărilor din proiect şi prezentate Ministerului prin dări de seamă pentru prima tranşă, prin ordinul de plată nr. 605 din 16.07.2009 a fost transferată a doua tranşă în sumă de 393.472 lei. Indică reclamantul că conform pct. 2.1 al contractului, beneficiarul urma să finalizeze implementarea proiectului până la data de 25.12.2009 şi să prezinte raportul final asupra executării lucrărilor. SA „Minjir Agro” nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale de executare a lucrărilor conform proiectului în termenii stabiliţi în contract.

Ministerul Mediului a încercat rezolvarea problemei pe cale amiabilă şi a solicitat de la beneficiar prezentarea raportului financiar de utilizare a resurselor financiare primite. Conform p. 6.1 a contractului menţionat, în caz de încălcare de către beneficiar a obligaţiilor prevăzute de prevederile p.5.2 a contractului, suma primită urmează a fi rambursată integral în Fondul Ecologic Naţional. SA „Minjir Agro” nu şi-a respectat obligaţia, încălcând astfel prevederile art. 572 alin. (2) a Codului Civil. Având în vedere cele expuse Ministerului Mediului a solicitat de la SA „Minjir Agro” despăgubiri şi anume restituirea integrală a sumelor transferate. Solicită Ministerul Mediului restituirea din contul SA „Minjir Agro” a primei tranşe în suma de 49.876 lei şi tranşa a doua în sumă de 393.472 lei.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Economice din 04 noiembrie 2011, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 11 februarie 2015, Ministerul Mediului a declarat recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Economice din 04 noiembrie 2011, solicitînd repunerea în termen pentru declararea recursului, admiterea recursului, casarea hotărîrii Curţii de Apel Economice din 04 noiembrie 2011, cu emiterea unei hotărîri noi prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului recurentul a invocat că de numărate ori a solicitat eliberarea hotărîrii primei instanţe pentru a o contesta cu recurs, astfel prin scrisoarea din data 05.07.2012 a solicitat eliberarea hotărîrii, ulterior prin scrisoarea 20.06.2014 a solicitat repetat eliberarea hotărîrii, demers care nu a fost satisfăcut, la 17.01.2015 a mai solicitat o dată eliberarea hotărîrii, prin urmare, solicitarea de repunere în termen este întemeiată, cu referire la art. 116 CPC.

Mai indică recurentul că instanţa a aplicat şi interpretat eronat art. 602 alin. (1) şi art. 603 Cod civil, apreciind incorect contractul încheiat între părţi. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de repunere în termen pentru declararea recursului neîntemeiat, iar recursul declarat de Ministerul Mediului urmează a fi respins ca depus tardiv şi menţinută hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Potrivit prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. În conformitate cu prevederile art. 402 CPC (în vigoare la 04 noiembrie 2011) recursul se declarară în condiţiile prezentului capitol în termen de 20 de zile de la data comunicării hotărîrii sau deciziei motivate, dacă legea nu prevede altfel. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că hotărîrea Curţii de Apel Economice a fost pronunţată la 04 noiembrie 2011. Ministerul Mediului a depus cerere de recurs la 11 februarie 2015, peste termenul legal şi anume peste aproximativ patru ani.

Colegiul reţine că recurentul a fost prezent la şedinţa de judecată din data de 04 noiembrie 2011, iar solicitarea de a primi hotărîrea motivată a fost efectuată prin scrisoare din 05.07.2012 peste 8 luni, în condiţiile în care recursul urma a fi depus în termen de 20 zile. Ca rezultat, buna-credinţă a recurentului poate fi pusă la îndoială, or,a doua solicitarea a fost efectuată peste doi ani, prin scrisoarea din data de 20.06.2014. Potrivit prevederilor art. 116 alin. (1) şi (3) Cod de procedură civilă, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Reieşind din cele menţionate Colegiul consideră neîntemeiată solicitarea recurentului de repunerea în termen de declarare a recursului. Coroborînd cele expuse Colegiul consideră necesar să indice şi jurisprudenţa CEDO. Astfel, înalta Curte a constatat violarea art. 6 § 1 CEDO din cauza duratei excesiv de lungi a procedurilor în faţa instanţelor judecătoreşti naţionale.

Curtea a reiterat că durata rezonabilă a procedurilor trebuie să fie evaluată în lumina circumstanţelor cauzei şi a următoarelor criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului şi a autorităţilor relevante şi ceea ce era important pentru reclamant De asemenea, Curtea a reiterat, că prin neaducerea vreunui motiv pentru repunerea pîrîtului în termenul de prescripţie pentru efectuarea unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil şi prin urmare, are loc violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (Ceachir c. Moldova, nr. 11712 din 15 ianuarie 2008, § 47; Popov c. Moldova (nr. 2), nr. 19960/04 din 06 decembrie 2005, § 53; Melnic c. Moldova, nr. 6923/03 din 14 noiembrie 2006, § 41- 43; Cravcenco c. Moldovei, hotărâre din 15 ianuarie 2008, § 44/).

Avînd în vedere circumstanţele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că cererea de repunere în termen pentru declararea recursului este neîntemeiată, iar recursul declarat de Ministerul Mediului al Republicii Moldova urmează a fi respins ca depus tardiv şi menţine hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge cererea de repunere în termen pentru declararea recursuluiînaintată de Ministerul Mediului al Republicii Moldova ca neîntemeiată. Se respinge recursul declarat de Ministerul Mediului al Republicii Moldova ca depus tardiv.

Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Economice din 04 noiembrie 2011, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ministerul Mediului al Republicii Moldova împotriva Societăţii pe Acţiuni „Minjir Agro”, r-nul Hânceşti cu privire la restituirea tranşelor. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Valeriu Doagă Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma