GENC AND OTHERS v. AZERBAIJAN

CINTIMEA DECIZIE A SECȚIUNEI: Cererea nr. 71032/12 Sadullah Eren GENC și alții împotriva Azerbaidjanului (a se vedea tabelul anexat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 21 ianuarie 2021 în calitate de comitet compus din: Ganna Yudkivska, Președintele, Ivana Jelić, Arnfinn Bårdsen, judecători și Liv Tigerstedt, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 13 Octombrie 2012, având în vedere decizia de a notifica guvernului turc dreptul lor de a interveni în cadrul procedurii în ceea ce privește plângerile reclamanților (art. 36 § 1 din Convenția și art. 44 § 1 din Regulamentul de procedură), din care ei nu s-au depus, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Lista reclamanților este stabilită în tabelul adăugat. Reclamanții au fost reprezentați de dl R. Mustafazade, un avocat cu sediul în Azerbaidjan. Denumirile reclamanților în temeiul articolului 5 (declară arestarea și detenția ilegale în depășire a timpului permis în temeiul legislației interne), art. 6 (declarați încălcarea dreptului lor la un proces echitabil, având în vedere faptul că autoritățile interne nu le-au furnizat un interpret și un avocat) și art. 9 din convenție (declarat interferența ilegală a autorităților interne cu dreptul la libertate de religie) au fost comunicate guvernului azerigian („Guvernul”). HOTĂRÂREA Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor prezentate de aceste plângeri și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: 1. Guvernul Republicii Azerbaidjanului dorește prin prezenta să exprime – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea faptului că a existat o încălcare a drepturilor reclamanților garantate în temeiul Convenției. 2. Guvernul este pregătit să plătească fiecare solicitant, suma de 4000 EUR (patru) Mii de euro) în total, pentru orice prejudiciu material și prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. Această sumă este eliberată de orice impozit care poate fi aplicabil și se plătește în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de izbucnire a Curții în temeiul articolului 37 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea perioadei menționate mai sus, dobânzile simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. (3) Având în vedere mai sus, Guvernul ar sugera că circumstanțele prezentelor cauze permit Curții să ajungă la concluzia că există „un alt motiv”, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, justificând încetarea examinării cererii și că, în plus, nu există motive de caracter general, astfel cum se definește la art. 37 § 1 în amendă În consecință, Guvernul invită Curtea să excludă cererea din lista de cazuri. Prin scrisoarea din 12 august 2020, reclamanții au indicat că nu au fost satisfăcuți cu termenii declarației unilaterale, susținând în principal că suma compensației prevăzute în declarația unilaterală a guvernului este redusă și nu corespondent cu plângerile pe care le-au suferit. Curtea observă că art. 37 alineatul (1) litera (c) îi permite să tragă un caz din lista sa în cazul în care: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii.” Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia) Hotărârea (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 77, CEDO 2003-VI). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la interferența autorităților interne cu reuniunile religioase desfășurate în sedii private (de exemplu, Kuznetsov și alții c. Rusia , nr. 184/02 , §§ 52-75, 11 ianuarie 2007, și Krupko și alții c. Rusia , nr. 26587/07, §§ 47-57, 26 iunie 2014). Observarea admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propusă – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; hotărăște să scoată cererea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 11 februarie 2021. {signature_p_2} Liv Tigerstedt Ganna Yudkivska Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Solicitarea depunere de plângeri în temeiul articolelor 5, 6 și 9 din Convenția Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Anul nașterii Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamanților, în cazul în care orice cuantum acordat pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 71032/12 13/10/2012 (3 solicitanți) Sadullah Eren GENC 1982 Tugrul KİRAZ 1992 Saım SAMUR 1987 15/07/2020 13/08/2020 4000 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamanților.

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 71032/12

Sadullah Eren GENC and Others

against Azerbaijan

(see appended table)

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 21

January 2021 as a Committee composed of:

Ganna Yudkivska,

President,

Ivana Jelić,

Arnfinn Bårdsen,

judges,

and Liv Tigerstedt,

Acting Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 13

October 2012,

Having regard to the decision to give notice to the Turkish Government of their right to intervene in the proceedings in respect of the applicants’ complaints (Article

36 §

1 of the Convention and Rule 44 § 1 of the Rules of Court), of which they did not avail themselves,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The list of applicants is set out in the appended table.

The applicants were represented by Mr R. Mustafazade, a lawyer based in Azerbaijan.

The applicants’ complaints under Article 5 (alleged unlawful arrest and detention in excess of time permitted under the domestic legislation), Article 6 (alleged infringement of their right to a fair trial on account of the failure of the domestic authorities to provide them with an interpreter and a lawyer) and Article 9 of the Convention (alleged unlawful interference of domestic authorities with their right to freedom of religion) were communicated to the Azerbaijani Government (“the Government”).

THE LAW

The Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by these complaints. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

thousand euros) in total, for any pecuniary damage and non-pecuniary damage as well as costs and expenses incurred before the Court. This sum shall be free of any tax that may be applicable and shall be payable within three months from the date of the notification of the striking-out judgment of the Court pursuant to Article 37 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned period, simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

in fine

, which would require the further examination of the case by virtue of that provision. Accordingly, the Government invite the Court to strike the application out of its list of cases.

By a letter of 12 August 2020, the applicants indicated that they were not satisfied with the terms of the unilateral declaration mainly arguing that the amount of compensation provided in the Government’s unilateral declaration was low and not correspondent to the grievances that they had suffered.

The Court observes that Article

37 §

1

(c) enables it to strike a case out of its list if:

“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application.”

Thus, it may strike out applications under Article

37 §

1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the case to be continued (see, in particular, the

Tahsin Acar v.

Turkey

judgment (preliminary objections) [GC], no.

26307/95, §§

75

‑

77, ECHR 2003-VI).

The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the domestic authorities’ interference with religious meetings held on private premises (see, for example,

Kuznetsov and Others v. Russia

, no. 184/02, §§ 52-75, 11 January 2007, and

Krupko and Others v.

Russia

, no. 26587/07, §§ 47-57, 26 June 2014).

Noting the admissions contained in the Government’s declaration as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1 (c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application may be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention (

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4 March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article

37 §

1

(c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 11 February 2021.

{signature_p_2}

Liv Tigerstedt

Ganna Yudkivska

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Articles 5, 6 and 9 of the Convention

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Date of receipt of Government’s declaration

Date of receipt of applicants’ comments, if any

Amount awarded for pecuniary and non

‑

pecuniary damage and costs and expenses per applicant

(in euros)

[1]

71032/12

13/10/2012

(3 applicants)

Sadullah Eren GENC

1982

Tugrul KİRAZ

1992

Saım SAMUR

1987

15/07/2020

13/08/2020

4,000

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.