2rhc-52/15 — Recunoaşterea dreptului de proprietate şi separarea bunului din masa debitoare

dosarul nr. 2rhc-52/15 prima instanţă: Iu. Grosu, instanţa de recurs: N. Clima, Sv. Novac, T. Vieru, I. Corolevschi, O. Sternioală ÎNCHEIERE 22 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Valeriu Doagă, Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan, Nadejda Toma examinînd cererea de revizuire depusă de către reprezentantul Tatianei Diulgher, avocatul Liuba Draguţa, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Diulgher Tatiana împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Pro Leasing” în proces de insolvabilitate şi Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe Acţiuni cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate şi separarea bunului din masa debitoare, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 10 decembrie 2014, c o n s t a t ă La data de 05 iulie 2013, debitorul SRL „Pro Leasing” a înaintat cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate.

În motivarea acţiunii a indicat că se află în incapacitate de plată deoarece are datorii totale în valoare de 4 067 003,48 lei precum şi în EURO, în valoare de 1 148 237,85 Euro. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi 09 iulie 2013 cererea introductivă a fost admisă spre examinare. Prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 30 septembrie 2013 s-a constatat insolvabilitatea SRL „Pro-Leasing” şi s-a intentat procesul de insolvabilitate. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 19 decembrie 2013 s-a dispus trecerea debitorului la faliment şi dizolvarea SRL „Pro Leasing”.

La data de 07 mai 2014 Diulgher Tatiana s-a adresat în instanţa de judecată cu o cerere către SRL „Pro Leasing” în proces de insolvabilitate şi BC „Moldindconbank” SA privind separarea autoturismului Toyota Prado, stabilirea calităţii de proprietate şi ridicarea tuturor sechestrelor şi interdicţiilor aplicate şi înregistrate în Registrul tuturor sechestrelor asupra autoturismului Toyota Prado, anul producerii 2010, nr/î KAH-596 din masa debitoare a SRL „Pro Leasing”.

În motivarea cererii reclamanta Diulgher Tatiana a invocat că, la data de 29 martie 2010 între SRL „Pro Leasing” şi Volontyr Ilona a fost încheiat contractul de leasing financiar nr. 0021-2010, conform căruia SRL „Pro Leasing” a procurat şi a transmis lui Volontyr Ilona în posesie şi folosinţă temporară automobilul de model Toyota Prado, anul producerii 2010, n/î KAH - 596 , nr. caroserie JTEBX9FJ5AK000487, nr. motor 2TR0820787, iar Volontyr Ilona s-a obligat să achite plata conform graficului prevăzut de contract în sumă de 570520 lei. Indică reclamanta că la data de 25 septembrie 2012 a fost perfectat contractul de preluare a datoriei între Volontyr Ilona şi Diulgher Tatiana, prin care Diulgher Tatiana a preluat în baza contractului de leasing nr. 0021-2010 din 29 martie 2010 datoria de la Volontyr Ilona în sumă de 59.261,02 lei, valoarea rămasă spre achitare a obiectului contractului de leasing.

Tot în aceiaşi zi Diulgher Tatiana a achitat integral către SRL „Pro Leasing” datoria rămasă şi toate dobânzile în sumă de 61364,64 lei (conform cecului anexat din 25.09.2012). Totodată, conform pct.4.2.5 şi pct.4.2.6 a contractului SRL „Pro-Leasing” s-a obligat să asigure eliberarea automobilului menţionat de sub gaj, precum şi să transmită Tatianei Diulgher dreptul de proprietate, în cazul onorării în termen şi integral a obligaţiilor de plată. La 25 septembrie 2012 (cu un an înainte de expirarea termenului de plată a ratelor de leasing) Diulgher Tatiana şi-a onorat definitiv toate plăţile aferente contractului de leasing financiar nr.0021-2010 achitîndu-le înainte de termen, (fapt confirmat prin certificatul eliberat de SRL „Pro-Leasing”), însă SRL „Pro-Leasing” nu a îndeplinit obligaţia asumată prin contract privind eliberarea automobilului de sub gaj.

Conform art.321 alin.(1) Cod Civil, dreptul de proprietate este transmis dobânditorului în momentul predării bunului mobil dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Atît Legea cu privire la leasing (art. 11 al.(2) lit. a)), cît şi contractul de leasing financiar (pct.3.5) prevăd că bunul trece în proprietatea locatarului dacă au fost efectuate toate plăţile ce rezultă din obligaţiile contractuale. Susţine reclamanta că dreptul de proprietate asupra autoturismului model Toyota Prado, n/î KAH-596, a intervenit la data achitării contractului de leasing financiar 25.09.2012, iar procesul de insolvabilitate SRL „Pro-Leasing” a fost început ulterior, peste 9 luni, automobilul Toyota Prado, anul producerii 2010, n/î KAH-596, nu mai constituia proprietatea SRL ” Pro-Leasing” din data de 25 septembrie 2012 şi urmează a fi exclus din masa debitoare.

La 01 aprilie 2014 reclamanta s-a adresat la lichidatorul SRL „Pro-Leasing” A. Cazacu, cu cerere de a separa din masa bunurilor debitoare a SRL „Pro-Leasing” automobilul de model Toyota Prado, anul producerii 2010, n/î KAH-596, pe motivul transmiterii în proprietatea sa pînă la începerea procesului de insolvabilitate , însă pînă la moment, contrar legii, răspuns de la lichidatorul insolvabilităţii A. Cazacu nu a primit. Mai menţionează că, în conformitate cu pct.7 a Regulamentului cu privire la Registrul de stat al transporturilor, aprobat prin HG RM nr.1047 din 08.11.1999, (MO din 12.11.1999), Registrul transporturilor are drept scop acumularea şi actualizarea informaţiei despre fiecare vehicul (agregat), despre dreptul de proprietate şi alte drepturi patrimoniale asupra acestora(...).

În Registrul de stat al transporturilor se efectuează doar evidenta proprietarilor şi titularilor de drept asupra mijlocului de transport prin înmatriculare, însă dreptul de proprietate asupra mijlocului de transport nu apare din momentul înmatriculării în Registrul transporturilor, dar conform art. 321 al. 1 CC, apare la dobânditor din momentul predării bunului mobil. Prin urmare, reclamanta consideră că, existenta la moment în Registrul transporturilor a înregistrării automobilului model Toyota Prado, n/î KAH-596, după SRL „Pro-Leasing” nu confirmă proprietatea ultimului asupra acestui bun mobil, deoarece dreptul de proprietate a trecut la Tatiana Diulgher conform contractului de leasing la momentul achitării integrale a contractului.

Conform art. 48 al. 1, al. 3 a Legii insolvabilităţii, persoana care, în baza unui drept real sau personal, poate demonstra că bunul nu poate fi inclus în masa debitoare nu este creditor chirografar. În acest caz, persoana înaintează administratorului insolvabilităţii/lichidatorului o cerere de separare a bunului din masa debitoare sau de partajare a patrimoniului din proprietatea comună deţinută împreună cu debitorul. În caz de refuz al administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, instanţa de insolvabilitate, la cererea persoanei interesate, va stabili bunurile supuse separării sau partajării, calitatea de proprietar sau de coproprietar (...). În conformitate cu art. 5 al. 2 al Legii insolvabilităţii, instanţa de insolvabilitate dispune de competenţă exclusivă la judecarea, în cadrul procesului de insolvabilitate, a litigiilor ce ţin de masa debitoare.

Dacă partea interesată invocă existenta unui litigiu de drept referitor la masa debitoare, instanţa de insolvabilitate va judeca această cauză într-un proces separat, în procedură contencioasă, conform Codului de procedură civilă. Din confirmările de înregistrare a gajului nr. 143987 din 17.08.2010, nr. 151958 din 02.02.2011, nr. 154644 din 22.03.2011 urmează, că asupra autoturismului de model Toyota Prado, anul producerii 2010, n/î KAH-596, procurat conform contractului din 20.03.2010 nr.0021-2010, de către SRL „Pro-Leasing” a fost instituit gajul în beneficiul creditorului gajist BC „Moldindconbank” SA evaluat de părţi la suma de 59261 lei 02 bani în scopul garantării executării obligaţiilor ce revin debitorului SRL „Pro-Leasing” din mai multe contracte de credit.

Prin pct.8 a confirmării de înregistrare a gajului nr. 143987 din 17.08.2010, a fost interzisă instituirea gajului următor asupra bunului gajat. În pofida acestei interdicţii la data de 02.02.2011 şi la data de 22.03.2011 de acelaşi notar, între aceleaşi pârţi a fost din nou înregistrate cu nr. 151958 şi nr. 154644 gajul asupra aceluiaşi automobil în scopul asigurării rambursării unor altor credite obţinute de către SRL ”Pro-Leasing” de la BC ”Moldindconbank”SA pentru alte scopuri decît procurarea autoturismului de model Toyota Prado n/î KAH-596. Astfel, gajul instituit asupra autoturismului de model Toyota Prado n/î KAH- 596, înregistrat de notarul C. Nicolăescu la data de 02.02.2011 şi la data de 22.03.2011 este nul şi nu are efect de drept.

Conform pct.4.1.5 a contractului de leasing financiar nr.0021-2010 pîrîtul SRL ”Pro-Leasing” a fost în drept să gajeze obiectul leasingului şi toate drepturile sale ce rezultă din prezentul contract de leasing în favoarea creditorului gajist BC ”Moldindconbank”SA numai în limitele contractului de leasing încheiat cu T. Diulgher şi evaluat de părţi la suma de 59261 lei 02 bani în scopul garantării executării obligaţiilor. Conform pct.4.2.5 a contractului de leasing financiar nr.0021-2010 încheiat între T. Diulgher şi SRL ”Pro-Leasing”, în caz de executare integrală şi în termen a obligaţiilor de către Locatar inclusiv achitarea tuturor plăţilor prevăzute de prezentul contract să asigure radierea gajului asupra bunului din registrul bunurilor, în cazul în care bunul este gajat, obligaţie care SRL ”Pro-Leasing” nu şi-a îndeplinit-o.

Conform pct.4.2.6 a contractului de leasing financiar nr.0021-2010 încheiat între T. Diulgher şi SRL ”Pro-Leasing”, în caz de executare integrală şi în termen a obligaţiilor de către Locatar inclusiv achitarea tuturor plăţilor prevăzute în prezentul contract, să semneze cu Locatarul Actul de predare în proprietate a Bunului, nici această obligaţie nu a fost îndeplinită. Consideră reclamanta că, obiectul leasingului a fost grevat cu gaj în faţa băncii în scopul asigurării rambursării mijloacelor băneşti obţinute cu titlul de credit bancar anume în partea şi în valoarea necesară pentru procurarea automobilului de model Toyota Prado n/î KAH-596, şi acordării acestuia în leasing reclamantului T. Diulgher conform contractului de leasing nr.0021-2010.

Mai consideră că, în conformitate cu prevederile art. 9 al. 3, art. 11 al.2, lit. a), art. 13 al. 1 lit. e) al Legii cu privire la leasing, pct. 5.1.4. ale contractului de leasing T. Diulgher în calitate de „locatar” în momentul achitării anticipat a ratelor de leasing a obţinut dreptul de proprietate în privinţa automobilului KAH-596. Or, SRL „Pro- Leasing” în virtutea raporturilor contractuale de leasing a achiziţionat automobilul menţionat la cererea „locatarului” pentru să-i asigure posesia şi folosinţa temporară a bunului achiziţionat, contra plăţii ratelor de leasing, iar la expirarea contractului urmând să respecte opţiunea „Locatarului” de a obţine dreptul de proprietate asupra bunului, întinderea dreptului de proprietate a SRL ”Pro Leasing” fiind condiţionată de momentul achitării integrale de către „Locatar” a obligaţiilor de plată conform contractului de leasing financiar.

Astfel, susţine că, existenta dreptului de proprietate a SRL „Pro-Leasing în privinţa automobilului KAH-596 este condiţionat de realizarea condiţiei-achitarea totală a ratelor de leasing. Mai invocă reclamanta că, la momentul înregistrării gajului în favoarea BC „Moldindconbank” SA, data de 23.03.2011 dreptul de proprietate a SRL „Pro- Leasing” în privinţa automobilului de model Toyota Prado, anul producerii 2010, n/î KAH-596, nr. caroserie JTEBX9FJ5AK000487, nr. motor 2TR0820787, era afectat de modalităţi. Obţinerea dreptului de proprietate asupra automobilului s-a realizat la cererea „locatarului” (T. Diulgher) în scopul transmiterii în leasing, motiv din care alegerea nu putea avea loc în lipsa raporturilor de leasing, implicând în acest sens imposibilitatea identificării obiectului contractului de gaj al bunului viitor.

În acest sens, în conformitate cu prevederile art.557 al.9 CC, gajul înregistrat în privinţa automobilului KAH-596 în vederea garantării executării obligaţiilor SRL „Pro Leasing” faţă de BC „Moldindconbank” este afectat de aceleaşi modalităţi, urmând a fi stins concomitent cu încetarea dreptului de proprietate a SRL „Pro Leasing” în privinţa obiectului contractului de leasing. Consideră că, din momentul achitării integrale a ratelor de leasing - 25.09.2012, SRL „Pro Leasing” a pierdut dreptul de proprietate în privinţa autoturismului KAH-596, motiv din care grevare cu gaj a dreptului sau de proprietate nu poate subzista ulterior stingerii dreptului de proprietate în privinţa bunului gajat - obiect al contractului de leasing financiar, iar SRL „Pro Leasing” în conformitate cu prevederile art. 456 al.2 CC, nu a fost în drept de a greva cu gaj drepturile terţilor în vederea asigurării propriilor obligaţii.

SRL „Pro Leasing” a fost în drept să greveze cu gaj doar propriul drept de proprietate, existenta căruia conform contractului de leasing financiar este condiţionată de survenirea unui eveniment de care depinde stingerea dreptului de proprietate. Or, SRL „Pro Leasing” în temeiul contractului de leasing financiar nu a fost împuternicit de a greva cu gaj dreptul de proprietate a „Locatarului” - T. Diulgher. Susţine că, gajul instituit în privinţa automobilului KAH-596 de către SRL „Pro-Leasing” este afectat de modalităţi, motiv pentru care din momentul survenirii evenimentului de care depinde întinderea (sau stingerea) dreptului de proprietate în privinţa bunului gajat ( achitarea integrală a ratelor de leasing), constituind momentul încetării dreptului de proprietate a SRL „Pro Leasing” are drept efect nulitatea gajului.

În conformitate cu prevederile art. 456 CC, SRL „Pro Leasing” în calitate de „locator” în cadrul raporturilor contractuale de leasing nu dispune de prerogativa de a greva cu gaj dreptul de proprietate a „locatarului”, obţinut în condiţiile contractului de leasing, gajul instituit cu excedarea împuternicirilor SRL „Pro Leasing” fiind lovit de nulitate în conformitate cu prevederile art. 220 CC, din momentul survenirii evenimentului care constituie temei de încetare a dreptului de proprietate - achitarea integrală a ratelor de leasing.

Solicită Tatiana Dulgher separarea autoturismului Toyota Prado, anul producerii 2010, n/î KAH-596 din masa debitoare a SRL ”Pro Leasing”; stabilirea calităţii de proprietate a lui Diulgher Tatiana asupra autoturismului Toyota Prado, n/î KAH-596; ridicarea tuturor sechestrelor şi interdicţiilor aplicate şi înregistrate în Registrul de Stat al transporturilor, asupra autoturismului Toyota Prado n/î KAH-596 (conform al.8 lit.d) a Hotărîrii din 30 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bălţi privind intentarea procesului de insolvabilitate); încetarea tuturor gajurilor instituite asupra autoturismului Toyota Prado n/î KAH - 596 înregistrate în registrul gajului bunurilor mobile în folosul BC „Moldindconbank” SA; radierea informaţiei din registrul gajului bunurilor mobile cu privire la grevarea cu gaj în beneficiul BC „Moldindconbank” SA a autoturismului Toyota Prado n/î - 596. Prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 21 octombrie 2014, acţiunea a fost admisă, s-a recunoscut dreptul de proprietate a lui Diulgher Tatiana asupra automobilului Toyota Prado, anul producerii 2010,nr./î KAH 596, nr. caroseriei JTEBX9FJ5K000487; s-a separat din bunurile SPL „Pro Leasing” în proces de insolvabilitate , cu drept de proprietate a lui Diulgher Tatiana, automobilul Toyota Prado, anul producerii 2010, nr./î KAH 596, nr. caroseriei JTEBX9FJ5K000487;

s-a anulat sechestrele aplicate de alte instanţe de judecată sau de alte organe abilitate şi sechestrele aplicate de instanţa de insolvabilitate asupra bunului separat. La 03 noiembrie 2014, BC „Moldindconbank” SA a declarat recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Bălţi din 21 octombrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii Curţii de Apel Bălţi din 21 octombrie 2014 şi emiterea unei hotărîri noi prin care acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 10 decembrie 2014, s-a admis recursul declarat de Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe Acţiuni.

S-a casat hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 21 octombrie 2014, şi s-a emis o hotărâre nouă prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de către Diulgher Tatiana împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Pro Leasing” în proces de insolvabilitate şi Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe Acţiuni cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate şi separarea bunului din masa debitoare.

La data de 10 martie 2015, reprezentantul Tatianei Diulgher, avocatul Liuba Draguţa, a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 10 decembrie 2014, solicitînd admiterea revizuirii, casarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 10 decembrie 2014 cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 21 octombrie 2014. În motivarea cererii, revizuentul a indicat că, consideră că decizia menţionată urmează a fi revizuită, deoarece examinând pricina civilă instanţa de recurs nu a ţinut cont de faptul că la 25 septembrie 2012 Diulgher Tatiana a preluat datoria de la Volontyr Ilona şi în. baza contractului de leasing 0021-2010 din 29 martie 2010 Diulgher Tatiana urmă si achite SRL „Pro-Leasing” datoria în sumă de 59.261,02 lei, valoarea rămasă spre achitare a obiectului contractului de leasing.

Tot în aceiaşi zi Diulgher Tatiana a achitat integral către SRL ”Pro- Leasing” datoria rămasă şi toate dobînzile în sumă totală de 61364,64 lei (conform cecului anexat din 25.09.2012). Mai mult precizează recurenta că la expirarea termenului contractului de leasing locatarii nu au mai avut care-va datorii faţa de SRL”Pro-Leasing”, deoarece au efectuat toate plăţile ce rezultă din obligaţiunile contractuale, şi astfel bunurile litigioase urmează să treacă în proprietatea lor, iar faptul că Diulgher Tatiana a achitat integral ratele de leasing financiar se confirmă prin copia cecului din 25.09.2012, cît şi prin certificatul eliberat la 09.03.2015 de către lichidatorul SRL”Pro-Leasing”, care nu a putut fi obţinut de la pîrît pe parcursul judecării pricinii civile anterior.

Indică revizuentul că cererea de revizuire se încadrează în prevederile art. 449 lit. b) CPC, deoarece au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că cererea de revizuire depusă de către reprezentantul Tatianei Diulgher, avocatul Liuba Draguţa, urmează să fie admisă, de a casa decizia Curţii Supreme de Justiţie din 10 decembrie 2014 şi de a reţine pricina civilă în instanţa de recurs pentru rejudecarea recursului declarat de către Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe Acţiuni, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. b) şi alin. (6) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite încheiere de admitere a cererii de revizuire şi de casare a hotărîrii sau deciziei supuse revizuirii. În cazul în care o hotărîre examinată anterior în apel şi în recurs a fost supusă revizuirii, pricina se trimite, după admiterea cererii de revizuire, la rejudecare în apel, în recurs sau în prima instanţă, după caz. În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă.

Ca temei de revizuire revizuentul Dulghier Tatiana a invocat prevederile art. 449 lit. b) CPC, care statuează că revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Întru susţinerea cerinţelor sale revizuentul a anexat la cererea de revizuire copiile deciziilor Curţii Supreme de Justiţie din 29 octombrie 2014 şi 10 decembrie 2014 ş.a. prin care, în cauze similare celei examinate s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra automobilelor, procurate în aceleaşi condiţii în leasing.

Verificînd argumentul invocat prin prisma prevederilor art. 449 CPC, Colegiul constată că în situaţii similare examinate de Curtea Supremă de Justiţie au fost adoptate soluţii contrare celei adoptate în speţa dată. În circumstanţele descrise se atestă că încheierea revizuită contravine practicii existente, cît şi principiului unificării practicii judiciare. Curtea Supremă de Justiţie este obligată prin lege să desfăşoare o jurisprudenţă unitară şi nu poate să facă o jurisprudenţă contrată pe cazuri de aplicare analogică a legislaţiei. În acest sens Colegiul reiterează cazul Beian vs România examinat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căruia desfăşurarea unei jurisprudenţe contrare pe cazuri analogice constituie de la sine încălcarea principiului siguranţei publice şi încălcarea art. 6 din Convenţie, privind dreptul la un proces echitabil.

Potrivit aceleiaşi hotărâri, rolul unei instanţe supreme este de a reglementa contradicţiile din jurisprudenţa naţională şi de a elimina divergenţele de jurisprudenţă pentru evitarea consecinţelor inerente ale practicii judiciare. În asemenea împrejurări şi întru evitarea admiterii unei încălcări a dispoziţiilor statuate la art. 6§1 din Convenţia Europeană, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite cererea de revizuire, de a casa decizia instanţei de recurs şi de a reţine prezenta pricină civilă în instanţa de recurs pentru rejudecarea recursului declarat. În conformitate cu art. art. 269-270, art. 449 lit. b), art. 453 alin. (1) lit. b) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Se admite cererea de revizuire depusă de către reprezentantul Tatianei Diulgher, avocatul Liuba Draguţa.

Se casează decizia Curţii Supreme de Justiţie din 10 decembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Diulgher Tatiana împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Pro Leasing” în proces de insolvabilitate şi Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe Acţiuni cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate şi separarea bunului din masa debitoare. Se reţine, pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Diulgher Tatiana împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Pro Leasing” în proces de insolvabilitate şi Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe Acţiuni cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate şi separarea bunului din masa debitoare, în Curtea Supremă de Justiţie pentru rejudecarea recursului declarat de Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe Acţiuni.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Valeriu Doagă Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma