2ra-988/15 — Încasarea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-988/15 Instanţa de fond: Judecătoria Centru mun. Chișinău – N. Mazur Instanţa de apel: CA Chişinău - A. Panov, M. Moraru, A. Minciună ÎNCHEIERE 22 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către Întreprinderea Mixtă Tipografia ”Tipopres” SRL în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Întreprinderea Mixtă Tipografia ”Tipopres” SRL împotriva lui Simha Vainberg, Svetlanei Vainberg, notarului public Mihail Vidrașcu privind încasarea prejudiciului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015, prin care s-a respins cererea de apel declarată de către Întreprinderea Mixtă Tipografia ”Tipopres” SRL, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 14 iulie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă, CONSTATĂ : La 06 august 2013 ÎM Tipografia ”Tipopres” SRL s-a adresat împotriva lui Simha Vainberg, Svetlanei Vainberg și notarului Mihail Vidrașcu, cu cerere de chemare în judecată, concretizată la 06 octombrie 2013, prin care a solicitat încasarea prejudiciului cauzat în mărime de 832 828,75 lei și a cheltuielilor de judecată privind achitarea taxei de stat în sumă de 24984,86 lei. În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că la 07 iulie 2013 între ÎM Tipografia ”Tipopres” SRL și Simha Vainberg, Svetlana Vainberg a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare nr. 4562 a bunului imobil- terenul pentru construcție cu nr. cadastral 0100522.548 și construcția nefinisată cu nr. cadastral 0100522.548.02, situate în mun.

Chișinău, str. Drumul Taberei 54. Contractul a fost autentificat de către notarul public Mihail Vidrașcu. La momentul încheierii contractului vînzătorii au declarat și garantat că bunurile le aparțin cu drept de proprietate, nu se află în posesiunea și folosința terților, nu sînt grevate cu ipotecă legală, nu sînt sechestrate, nu sînt aplicate interdicții asupra exercitării dreptului de proprietate și nu fac obiectul vreunui litigiu, cu excepția 1 grevării cu ipotecă convențională în folosul creditorului ipotecar BC ”Energbank” SA. În momentul înregistrării contractului de vînzare-cumpărare în registrul bunurilor imobile reclamanta a constatat că asupra terenului achiziționat este aplicată restricția sub formă de grevare cu servitute asupra S=0,0186 ha, despre care nu a fost informată.

Dreptul de servitute a fost instituit asupra țevii de canalizare, care trece diagonal pe sub terenul cu nr. cadastral 0100522.548. În opinia reclamantei restricția respectivă reprezintă prin sine un viciu esențial al bunului și constituie o piedică în vederea exercitării dreptului de proprietate în privința terenului destinat pentru construcții. Fiindcă de către vînzători și notar le-a fost ascunsă această situație, cumpărătorul a fost pus la suportarea cheltuielilor de remediere a viciului existent și anume strămutarea țevilor de pe terenul procurat, fapt nepreconizat de reclamant. Aceste cheltuieli, estimate reieșind din prețurile medii de piață la 832 828,75 lei, solicită să fie încasate în mod solidar de la pîrîți.

Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chișinău din 14 iulie 2014 acțiunea ÎM Tipografia ”Tipopres” SRL a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, ÎM Tipografia ”Tipopres” SRL la 15 iulie 2014 a declarat apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii și pronunțarea unei noi soluții de admitere a acțiunii. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2015 s-a respins apelul declarat de către ÎM Tipografia ”Tipopres” SRL, s-a menținut fără modificări hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chișinău din 14 iulie 2014. În motivarea soluției sale, instanța de apel a reținut drept neîntemeiate argumentele apelantului privind necunoașterea existenței dreptului de servitute la momentul încheierii contractului de vînzare-cumpărare, ori acest drept este înregistrat în registrul bunurilor imobile, iar dobînditorul nu poate invoca faptul necunoașterii elementelor înscrise în registrul bunurilor imobile.

Mai mult ca atît, informația din registrul bunurilor imobile este una publică, iar ÎM Tipografia ”Tipopres” SRL a avut posibilitatea reală de a se informa. În speță, culpa necunoașterii aparține cumpărătorului, or în conformitate cu art.513 Cod civil cumpărătorul trebuie să dea dovadă de diligență la momentul încheierii tranzacției și să studieze toate circumstanțele esențiale ale încheierii viitorului contract. Nefiind de acord cu soluția instanței de apel, ÎM Tipografia ”Tipopres” SRL la 30 ianuarie 2015 a depus cerere de recurs, solicitînd casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2015 și a hotărîrii judecătoriei Centru mun. Chișinău din 14 iulie 2014 cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de fond.

La 27 februarie 2015 recurentul a depus recurs suplimentar. În motivarea cererilor de recurs ÎM Tipografia ”Tipopres” SRL a invocat că instanța de apel incorect a interpretat și a aplicat normele de drept material. Refuzul instanței de apel de a admite cererea de reclamare a probelor și cererile de atragere a specialiștilor în proces nu au permis constatarea și elucidarea tuturor circumstanțelor importante pentru examinarea pricinii și reprezintă un viciu de procedură, care condiționează remiterea cauzei la rejudecare în prima instanță. Intimații Simha Vainberg și Svetlana Vainberg, prin intermediul avocatului Covaliu Gheorghe, la 16 aprilie 2015 au depus o referință, prin care au solicitat declararea recursului inadmisibil.

2 La 21 aprilie 2015 notarul public Mihail Vidrașcu a depus referință la cererea de recurs, prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 28 ianuarie 2015. Cererea de recurs, depusă la 30 ianuarie 2015, se consideră depusă în termen. Verificînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de ÎM Tipografia ”Tipopres” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Analizînd actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că ÎM ”Tipografia ”Tipopres” SRL a invocat interpretarea în mod eronat a legii de către instanţa de apel şi instanţa de fond. În speţă, Colegiul menţionează că recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. Recurentul a invocat drept temei de a remite cauza la rejudecare în instanța de fond faptul că nu a fost atras în proces beneficiarul servituții-adminsitrația publică locală și SA ”Apă-Canal”, care au un interes nemijlocit în litigiu.

În speță, instanța de recurs remarcă că dorința de a strămuta țeava aparține reclamantului, avînd acordul atît al SA ”Apă-Canal”, cît și a administrației publice locale pentru efectuarea lucrărilor. Mai mult ca atît, obiectul litigiului dintre părți îl constituie încasarea prejudiciului cauzat și nu se referă la acțiunile SA ”Apă-Canal” sau a Consiliului mun. Chișinău și Primăria mun. Chișinău. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurenţii şi respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Alin. (4) al aceluiaş articol stipulează că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa 3 judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererilor de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de ÎM Tipografia ”Tipopres” SRL împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Întreprinderea Mixtă Tipografia ”Tipopres” SRL, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Întreprinderea Mixtă Tipografia ”Tipopres” SRL împotriva lui Simha Vainberg, Svetlanei Vainberg, notarului public Mihail Vidrașcu privind încasarea prejudiciului. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 4