2rac-503/15 — Demolarea construcției

Dosarul nr.2rac-503/15 Prima instanţă: Ciocana, mun.Chișinău (jud.O.Robu) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N.Cernat, A.Gavrilița, A.Pahopol) ÎNCHEIERE 22 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte completului Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de SRL”Olmosdon” împotriva deciziei din 16 decembrie 2014 a Curţii de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare judecată înaintată de Comunitatea Evreiască din Republica Moldova împotriva SRL”Olmosdon”, intervenient Ministerul Culturii privind obligarea stopării lucrărilor de construcție c o n s t a t ă : La data de 06.02.2009 Comunitatea Evreiască din Republica Moldova a depus în instanța de judecată cerere împotriva SRL”Olmosdon” privind obligarea stopării lucrărilor de construcție.

În motivarea acțiunii s-a indicat că pîrîtul a început construcția unui centru comercial auto pe lotul de teren aferent teritoriului care constituie zonă de interes național pe care este amplasat monumentul ”Victimele Holocaust-ului”, situat pe str.Orheiului, mun.Chișinău. Menționează reclamantul că prin acțiunile sale pîrîtul a încălcat Hotărîrea Guvernului nr.1009 din 05.10.2000 privind aprobarea Regulamentului privind zonele protejate naturale și construite. A indicat reclamantul că art.5, alin.(3) al Legii privind drepturile persoanelor aparținînd minorităților naționale și la statutul juridic al organizațiilor lor, stabilește că monumentele de istorie şi cultură ale minorităţilor naţionale sînt ocrotite de stat.

Conform Hotărîrii Guvernului nr.1009 din 05.10.2000 privind aprobarea Regulamentului privind zonele protejate naturale și construite, protecția constituie ansamblu de măsuri menite să ocrotească un bun public contra unor acţiuni care pun în pericol integritatea sau existenţa acestuia şi care este necesar existenţei şi dezvoltării societăţii din punct de vedere economic, social, cultural şi ecologic.

Indică reclamantul că ansamblul de măsuri, în principiu, se rezumă la următoarele: elaborarea și aprobarea de către Parlamentul Republicii Moldova a listei monumentelor care urmează a fi ocrotite de stat; stabilirea limitelor împuternicirilor în domeniul intervenirii asupra monumentelor istorice și de cult și 1 zonelor ocrotite de stat; stabilirea distanțelor exacte dintre terenurile pe care se află monumentele naturale și zonele ocrotite de stat și terenurile aferente acestora; stabilirea obligativității acordului Ministerului ecologiei la chestiunea ce ține de proiectarea lucrărilor de construcție în apropierea zonelor date; stabilirea ordinii efectuării lucrărilor stabilind necesitatea prezentării concluziei Comisiei pentru monumente și zone de protecție de pe lîngă Ministerul Ecologiei și a concluziei Ministerului Culturi; stabilirea reglementărilor referitor la zonele de protecție.

Afirmă reclamantul că pîrîtul a încălcat sistemul normelor privind regimul de protecție a monumentelor care fac parte din tezaurul cultural al țării. La fel, a indicat reclamantul că Republica Moldova are sub ocrotire toate monumentele de importanță națională, inclusiv și monumentul ”Victimelor holocaustului”, care a fost inclus în lista monumentelor ocrotite de stat.

Conform art.3 al Hotărîrii Guvernului nr.1009 din 05.10.2000 privind aprobarea Regulamentului privind zonele protejate naturale și construite, pînă la definitivarea studiilor de fundamentare a zonelor protejate, incluse în documentațiile de urbanism şi amenajare a teritoriului, documentația pentru eliberarea certificatului de urbanism în vederea proiectării lucrărilor de construcţie, modificare sau reconstrucţie pe o rază de 100 m în localităţile urbane, 200 m în localităţile rurale şi 500 m în afara localităţilor faţă de limita exterioară a teritoriilor aferente monumentelor de nivel naţional, se va elabora în coordonare cu Ministerul Mediului şi Amenajării Teritoriului. Invocă reclamantul că din harta topografică rezultă că distanța de 100 metri stabilită prin norma citată anterior nu a fost respectată.

Indică reclamantul că capitolul VII al Hotărîrii Guvernului nr.1009 din 05.10.2000 privind aprobarea Regulamentului privind zonele protejate naturale și construite, stabilește procedura autorizării lucrărilor și intervențiilor la monumentele din zonele protejate și de protecție. Astfel, pentru autorizarea efectuării lucrărilor din preajma monumentelor și a obiectelor aflate sub ocrotirea statului și din zonele cu statut special este necesară confirmarea planului de către Comisia pentru monumente și zone de protecție a Ministerului ecologiei. Afirmă reclamantul că în cazul construcției începute de pîrît, o autorizație din partea Ministerului Ecologiei precum și a Ministerului Culturii lipsește.

Mai mult că pîrîtul nici nu s-a adresat organelor date în vederea obținerii unei autorizații. A mai menționat reclamantul că la data de 20.01.2009, în vederea soluționării amiabile a litigiului, a adresat pîrîtului o cerere solicitînd sistarea lucrărilor de construcție, la care nu a primit răspuns, iar lucrările de construcție a centrului comercial auto a continuat. Prin încheierea din data de 07.05.2009 a judecătoriei economice de circumscripție a fost confirmată tranzacția de împăcare dintre părți, iar procesul civil a fost încetat. La data de 13.03.2013 SRL”Olmosdon” a depus cerere de revizuire a încheierii din data de 07.05.2009 a judecătoriei economice de circumscripție. 2 Prin încheierea din data de 06.06.2013 a judecătoriei economice de circumscripție cererea de revizuire a fost admisă și s-a dispus examinarea cauzei în fond.

În cadrul examinării cauzei, la data de 15.07.2013, Comunitatea Evreiască din Republica Moldova și-a concretizat acțiunea și a depus în instanța de judecată cerere împotriva SRL”Olmosdon”, intervenient Ministerul Culturii privind recunoașterea ilegalității construcției și demolarea construcției. În motivarea acțiunii s-a indicat că în luna februarie 2009 Asociația Obștească ”Comunitatea evreiască din Republica Moldova” s-a adresat în judecătoria economică de circumscripție cu cerere către SRL”Olmosdon” privind interzicerea construcției complexului comercial auto pe terenul din zona de protecție de lîngă monumentul ”Victimele fascismului” situat pe str.C.Orheiului, mun.Chișinău. În cadrul examinării cauzei părțile au încheiat o tranzacție de împăcare, care a fost confirmată de instanța de judecată prin încheierea din data de 07.05.2009.

Conform condițiilor tranzacției, SRL”Olmosdon” s-a obligat de a reconstrui, a amenaja și a proteja monumentul ”Victemelor fascismului” în schimbul acordului Comunității evreiești privind construirea centrului auto ”Mercedes” din apropierea monumentului. A mai indicat reclamantul că SRL”Olmosdon” nu și-a respectat obligațiile din tranzacția de împăcare și a depus o cerere de revizuire împotriva încheierii din data de 07.05.2009 prin care a fost admisă tranzacția de împăcare. Prin încheierea din data de 06.06.2013 a judecătoriei economice de circumscripție a fost admisă cererea de revizuire și a fost casată încheierea din data de 07.05.2009 prin care a fost admisă tranzacția de împăcare, reluîndu-se examinarea cauzei în fond.

Menționează reclamantul că pîrîtul, pentru construcția centrului comercial, urma să primească avizul Comisiei pentru monumente și zona de protecție a Ministerului mediului și Ministerului Culturii. A solicitat reclamantul recunoașterea ilegalității construcției și demolarea acesteia. Prin hotărîrea din data de 10.07.2014 a judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău cererea Asociației obștești ”Comunitatea evreiască din Republica Moldova” a fost respinsă.

Prin decizia din data de 16.12.2014 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul declarat de Asociația obștească ”Comunitatea evreiască din Republica Moldova”, a fost casată integral hotărîrea din data de 10.07.2014 a judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău și încheierea din data de 06.06.2013 prin care a fost admisă cererea de revizuire asupra încheierii judecătorești din 07.05.2009 privind confirmarea tranzacției și a fost emisă o hotărîre nouă sub formă de încheiere prin care a fost respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de SRL”Olmosdon” asupra încheierii din data de 07.05.2009 a judecătoriei economice de circumscripție privind confirmarea tranzacției de împăcare în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Comunității evreiești împotriva SRL”Olmosdon”, intervenient Ministerul Culturii privind recunoașterea ilegalității construcției și demolarea complexului comercial auto.

3 La data de 12.02.2015 SRL”Olmosdon” a depus recurs împotriva deciziei din data de 16.12.2014 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului s-a indicat că AO„Comunitatea Evreiască din Republica Moldova” a iniţiat un proces civil împotriva SRL „Olmosdon” privind stoparea lucrărilor de construcţie a centrului tehnic din Calea Orheiului 36, mun.Chişinău edificat în preajma monumentului „Victimele fascizmului”. În procesul civil au fost antrenați numai AO„Comunitatea Evreiască din Republica Moldova” şi SRL„Olmosdon”, inițial Ministerul Culturii RM nu a fost atras în proces. Prin încheierea judecătoriei economice de circumscripţie din 07.05.2009, a fost confirmată tranzacţia, încheiată între reclamant şi pîrît.

În cadrul executării tranzacţiei de împăcare au apărut circumstanţe ce împiedicau realizarea actului juridic. Obligaţia cu referire la reconstrucția monumentului, schimbarea locului monumentului a fost oprită printr-un şir de acţiuni care depindeau de factorii de decizie ai Primăriei mun.Chişinău, Consiliul naţional pentru ocrotirea monumentelor istorice din cadrul Ministerului Culturii, fapt ce a determinat depunerea revizuirii pentru implicarea în procesul civil a proprietarului monumentului - Ministerului Culturii. Prin încheierea judecătoriei economice de circumscripţie Chişinău din 06.06.2013 a fost admisă cererea de revizuire şi s-a dispus atragerea în proces a Ministerului Culturii. Cauza civilă a fost remisă judecătoriei Ciocana mun.Chişinău pentru examinare în fond.

Instanţa în susţinerea soluţiei a constatat lezarea dreptului proprietarului monumentului istoric neatras în proces. Pe parcursul examinării cauzei în fond, intimatul a modificat pretenţiile iniţiale, solicitind demolarea centrului comercial din str.Calea Orheiului 20, mun.Chişinău, fapt ce duce la imposibilitatea de a se referi la pretenţiile primare examinate în cadrul tranzacţiei de împacare. Prin hotărîrea judecătoriei Ciocana, mun.Chişinău din 10.07.2014, acţiunea privind demolarea imobilului a fost respinsă integral. Intimatul a înaintat recurs împotriva încheierii judecătoriei economice de circumscripţie din 06.06.2013 şi apel împotriva hotărîrii judecătoriei Ciocana mun.Chişnău din 10.07.2014.

La cererea de apel, menționează recurentul că a depus referință în care a solicitat respingerea recursului pe motivul omiterii termenului prevăzut la art.425 CPC şi respingerea apelului asupra hotărîrii ca fiind nefondat. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16.12.2014, a fost admis apelul intimatului, a fost casată hotărîrea judecătoriei Ciocana, mun.Chişinău din 10.07.2014 și a fost respinsă cererea de revizuire depusă de către SRL„Olmosdon” împotriva încheierii judecătoriei economice de circumscripţie din 07.05.2009. Menționează recurentul că la data de 15.01.2015 a solicitat Curții de Apel Chişinău eliberarea deciziei din 16.12.2014. Cererea a fost ignorată. La data de 09.02.2015, a solicitat repetat eliberarea deciziei instanţei de apel de la judecătoria Ciocana, mun.Chişinău.

La data de 10.02.2015, a primit copia neautentificată a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16.12.2014. Afirmă recurentul că în susţinerea soluţiei, instanţa de apel a menţionat că despre proprietarul monumentului a fost cunoscut în momentul acceptării tranzacţiei 4 de împacare; că pîrîtul a omis termenul de depunere a revizuirii; că prin confirmarea tranzacţiei de împăcare nu au fost lezate drepturile statului cu referire la monumentul istoric în cauză; argumentul recurentului precum că intimatul a modificat pretenţiile, Colegiul l-a apreciat critic şi l-a respins ca nefondat. Consideră recurentul că decizia Curţii de Apel Chişinău din 16.12.2014, este nefondată. Recurentul consideră că motivarea expusă în decizia Curţii de Apel Chişinău din 16.12.2014 este una greşită.

În cadrul procesului, pînă la depunerea revizuirii, intimatul s-a manifestat ca proprietarul monumentului „Victimele fascismului”, fapt ce a dus în eroare instanţa de judecată la acceptarea tranzacţiei de împăcare. Scrisorile emise de către Ministerul Culturii la care face trimitere instanţa de apel în decizia sa, nicidecum nu constată sau stabilesc dreptul de proprietate a statului asupra monumentului în cauză: se confirmă numai dreptul ministerului la dispoziţii decisive asupra statutului şi integrităţii monumentului.

Instanţa de apel a omis că la depunerea revizuirii s-a invocat două momente esenţiale: informaţia din scrisoarea Ministerului Culturii din 20.03.2013 prin care s- a menţionat că dispunerea şi efectuarea restaurării monumentului, cercetării ştiinţifice şi proiectării în domeniul amenajării teritoriului, proiectului de amenajare a teritoriului aferent monumentului, transferului monumentului, asigurare tehnică şi expertiză, nu putea fi primită de o societate necomercială şi de un agent economic în lipsa consîmţămîntului proprietarului monumentului. Constatînd omiterea termenului de prescripţie instanţa a admis o încălcare gravă a prevederilor legislaţiei naţionale. Conform art.271 Cod civil, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond.

Intimatul nu a invocat la examinarea revizuirii că pîrîtul a omis termenul de prescripţie pentru iniţierea procedurii de revizuire, prima menţiune în acest sens fiind expusă în apel. Instanţa de apel a depăşit limitele împuternicirilor sale, investindu-se cu dreptul unui participant. Prin urmare instanţa nu a aplicat legea care trebuia fi aplicată la soluţionarea apelului - art.271 Cod civil. La fel, menționează recurentul că capitolul XXXXIX din Codul de procedură civilă nu prevede respingerea revizuirii pe motivul omiterii termenului de prescripţie din iniţiativa instanţei de apel. Ministerul Culturii nu a contestat încheierea judecătoriei economice de circumscripţie Chişinău din 06.06.2013, fapt ce denotă confirmarea violării dreptului de proprietate a statului cu referire la deranjarea monumentului „Victimele fascizmului”.

Afirmă recurentul că instanţa de fond, acceptînd o tranzacţie de împacare cu referire la integritatea unui monument istoric, a încălcat drepturile unui subiect - statului. Totodată, menționează recurentul că instanţa de apel eronat a interpretat prevederile lit.c) art.449 CPC: or, nu au fost încălcate drepturile statului, fiind acceptată o tranzacţie de împacare condiţiile căreia se răsfrîng asupra integrităţii 5 unui monument istoric, proprietatea statului. Scrisorile Ministerului Culturii nu pot fi considerate ca o poziţie certă a statului într-un proces civil fără participarea proprietarului în proces în care pretenţiile sunt îndreptate asupra integrităţii proprietăţii statului. Recurentul face referire la pct.14 a hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie RM nr.2 din 15.04.2013, care relevă faptul că obiect al probaţiunii, la examinarea cererilor de revizuire, pot fi circumstanţele importante, atît în sens material, cît şi în sens procesual.

În cazul dat, examinînd acţiunea Comunităţii evreiască din Republica Moldova cu privire la monumentul „Victimele fascizmului” fără a fi atras statul, a fost încălcat dreptul procesual al proprietarului. Conform art.10 al Legii privind ocrotirea monumentelor nr.l530-XII din 22.06.1994, ocrotirea monumentelor de către stat cuprinde prevederea şi asigurarea lucrărilor de evidenţă, studiere, punere în valoare, salvare, protejare, conservare şi restaurare: extinderea bazei materiale; folosinţa şi accesibilitatea monumentelor pentru diverse investigaţii, în procesul de instruire şi propagare. Afirmă recurentul că la data de 26.11.2013, intimatul a depus cerere privind modificarea pretenţiilor înaintate solicitînd instanţei să constate construirea complexului comercial auto din Calea Orheiului 36, mun.Chişinău ca ilegală şi să oblige de a demola Centrul tehnic din Calea Orheiului 36, mun.Chişinău.

Menționează recurentul că intimatul, de fapt, și-a schimbat esenţa acţiunii iniţiale, fapt ce duce la imposibilitatea de a se referire la pretenţiile primare examinate în cadrul tranzacţiei de împăcare, deoarece a dispărut obiectul litigiului. Instanţa de apel nu s-a expus asupra argumentelor expuse în referinţă depusă în cadrul procedurii de apel. Invocă recurentul că instanţa de apel nu s-a expus asupra omiterii termenului pentru depunerea recursului împotriva încheierii judecătoriei economice de circumscripţie Chişinău din 06.06.2013. Intimatul și- a întemeiat recursul conform prevederilor art.423-425 CPC. Conform art.425 CPC, recursul se depune în termen de 15 zile din momentul emiterii încheierii.

Şi, recurentul indică că a demonstrat prin documente că majoritatea condiţiilor stipulate în tranzacţia de împacare au fost executate. Au rămas condiţiile ce s-au referit la mutarea monumentului şi reconstruirea acestuia, dat fiind înaintarea sumelor exagerate necesare pentru realizarea tranzacţiei de împăcare. Menționează recurentul că ignorarea motivelor invocate în referinţa la cererea de apel, au dus la soluţionarea greşită a pricinii, iar aprecierea probelor de către instanţa de apel a fost arbitrară. Concluziile instanţei de apel şi erorile comise au dus la încălcarea drepturilor statului. Instanţa de apel a admis spre examinare apelul netimbrat, cel puţin la apelul motivat nu a fost anexată proba achitării taxei de stat.

Prin respingerea revizuirii şi înlăturarea statului din proces, instanţa de apel a confirmat admiterea soluţionării problemei drepturilor unei persoane care nu au fost implicate în proces. În cazul dat, prin acceptarea tranzacţiei de împăcare s-au soluţionat problemele statului fiind îngrădit accesul la justiţie.

6 Invocă recurentul ignorate de către instanţa de apel și a prevederilor art. 15 al Legea privind ocrotirea monumentelor nr.1530-XII din 22.06.1993, care stabilește că controlul asupra măsurilor de protecţie a monumentelor, soluţionarea problemelor ce ţin de măsurile respective revine Guvernului, preşedinţilor raioanelor şi primarilor; alin.(l) art. 16 al Legea privind ocrotirea monumentelor nr.l530-XII din 22.06.1993, care statuiază că în scopul evidenţei, studierii, punerii în valoare, salvării, protejării, conservării şi restaurării monumentelor pe principii ştiinţifice, organele de stat pentru ocrotirea monumentelor sînt obligate să înfiinţeze consilii ştiinţifice şi comisii, să consulte specialişti (jurişti, lucrători de muzeu, restauratori), luînd în considerare la întocmirea Registrului monumentelor, precum şi la înscrierea monumentelor în acest registru, avizele corespunzătoare.

Conform alin.(2), art.16 din Legea privind ocrotirea monumentelor nr.1530- XII din 22.06.1993, metodologiile, normativele şi reglementările din domeniul ocrotirii monumentelor, proiectele de intervenţii la monumentele de istorie, artă şi arhitectură şi în zonele lor de protecţie, în zonele construite cu statut de monument sînt aprobate conform etapelor de execuţie, schiţă de proiect şi proiect de execuţie de către Ministerul Culturii în baza avizului Consiliului Naţional al Monumentelor Istorice. Conform alin.(3), art.23 al Legii privind ocrotirea monumentelor nr.1530-XII din 22.06.1993, restaurarea prin reparaţii şi lucrări adecvate de conservare prevede mai întîi măsurile ce ar stăvili avarierea şi ruinarea, păstrarea structurilor originale ale monumentelor fară a ştirbi valoarea lor istorică, artistică sau ştiinţifică.

Conform art.24 al Legea privind ocrotirea monumentelor nr.l530-XII din 22.06.1993, lucrările de conservare şi restaurare se execută conform normelor şi prescripţiilor adoptate de Ministerul Culturii. Conform alin.(l), art.25 al Legii privind ocrotirea monumentelor nr,1530-XII din 22.06.1993, lucrările de conservare şi restaurare se execută conform documentaţiei tehnice, întocmite pe baza studiilor pluridisciplinare şi a avizului organelor de stat pentru ocrotirea monumentelor. Normele date cu certitudinea stabilesc interesul statului în problemele atinse prin tranzacţia de împacare în cauză, condiţiile căruia au fost perfectate în lipsa statului. La data de 21.04.2015, intimatul a depus referință la cererea de recurs.

Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, Completul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conțină, printre altele, esența și temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate”. Totodată, participanții la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat.

Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia 7 deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond și ar putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăsește în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în prevederile art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept, Completul menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept și din care circumstanțe aceasta rezultă.

Completul reține că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de SRL”Olmosdon” împotriva deciziei din 16 decembrie 2014 a Curţii de Apel Chișinău, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC și, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu prevederile art.art.433, lit. a), 440 CPC, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de SRL”Olmosdon” împotriva deciziei din 16 decembrie 2014 a Curţii de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte completului Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală 8