3ra-914/23 — Anularea actulului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Anularea actulului administrativ
- Temei legal
- Recurs declarat pana la 1 septembrie 2023. Temeiurile recursului nu se incadreaza in prevederile art. 246 Cod administrativ
3ra-914/23 — Anularea actulului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Societatea cu
Răspundere Limitată „Olmosdon”,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Olmosdon”
împotriva Consiliului mun. Chișinău, terț AO „Comunitatea Evreiască din
Republica Moldova” și Agenția de Inspectare și Restaurare a Monumentelor
cu privire la anularea actelor administrative,
împotriva deciziei din 29 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-914/23
NR. PIGD 2-20098895-01-3ra-06092023)
Recursul depus până la 1 septembrie 2023. Temeiurile recursului nu se
încadrează în prevederile art.246 din Codul administrativ (în vigoare până
la 1 septembrie 2023). Dezacordul recurentului cu decizia contestată nu
constituie temei de casare a acesteia.
Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani: A. Paniș
Curtea de Apel Chișinău: A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc
28 ianuarie 2026
Textul corespunde originalului
examinând în lipsa părților recursul depus de Societatea cu
Răspundere Limitată „Olmosdon”
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 12 august 2020, Societatea cu Răspundere Limitată „Olmosdon”, a
depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun. Chișinău,
terț AO „Comunitatea Evreiască din Republica Moldova” și Agenția de
Inspectare și Restaurare a Monumentelor solicitând:
- anularea deciziei nr.10/7 din 2 iulie 2020 cu privire la stabilirea terenului aferent
hotarelor și zonei de protecție a monumentului de for public „Compoziția
sculpturală în memoria victimelor fascismului” din str. Calea Orheiului, în partea
subpunctului 2, 4, pct.2, pct.4,
- declararea nulității planului lotului anexă la decizia nr.10/7 din 2 iulie 2020 pentru
deservirea și exploatarea compoziției sculpturale „În memoria victimelor
fascismului”, declararea nulității pct.4 din decizia 10/7 din 2 iulie 2020.
În motivare acțiunii a invocat că, prin decizia nr.10/7 din 2 iulie 2020,
Consiliul municipal Chișinău a dispus stabilirea hotarelor terenului aferent
monumentului „Compoziția sculpturală „În memoria victimelor
fascismului” cu S=0,1675 ha, fără formarea bunului imobilului (cu drept de
servitute), în hotarele terenului nr. cadastral 0100413354, parțial în hotarele
terenului cu nr. cadastral 0100413330 și parțial în hotarele terenului cu nr.
cadastral 01100413047; stabilirea hotarelor zonei de protecție a
monumentului de for public, conform planului-anexă cu asigurarea accesului
și exploatării construcțiilor și infrastructurii edilitare existente, fără drept de
îngrădire. Iar la decizia nr.10/7 din 2 iulie 2020 a fost anexat planul lotului,
cu mențiunea proprietate municipală, aferent monumentului de for public.
Comunică că, decizia nr.10/7 din 2 iulie 2020 a fost primită de către
SRL ,,Olmosdon”, la 30 august 2020.
Relevă că, prin pct.2 ale deciziei nr.10/7 din 2 iulie 2020, s-au instituit
interdicții și restricții în zona de protecție monumentului de for public.
Printre interdicțiile și restricțiile s-a dispus un șir de masuri ce s-a referit la
administrarea și gestiunea proprietății ce aparține SRL ,,Olmosdon” și,
anume următoarele interdicții: a) Amplasarea construcțiilor temporare și
capitale pe terenul cu nr. cadastral 0100413046; b) Modificarea arhitecturii
construcției din cadrul imobilului cu nr. cadastral 0100413046.01 fără
acordul Consiliului național pentru Monumente.
1
Consideră că, prin includerea interdicțiilor la exercitarea dreptului de
proprietate, întreprinderii SRL ,,Olmosdon” i-a fost lezat dreptul
constituțional.
Notează că, având în vedere faptul că zona de protecție a
monumentului a fost stabilită în limitele terenurilor cu nr. cadastrale
0100413330, 0100413354, 01100413047, terenul cu nr. cadastral
0100413046 nu a fost inclus în zona de protecție a monumentului. Iar prin
urmare, interdicțiile dispuse asupra dreptului de posesiune, de folosință și de
dispoziție asupra bunului cu nr. cadastral 0100413046.01 și 0100413046,
expuse în subpunctul 2, 4 pct. 2 al actului administrativ vin în contradicție
cu prevederile legii.
Invocă că, pct.1 al deciziei nr.10/7 din 2 iulie 2020, la capitolul
stabilirii zonei de protecție a monumentului, se contrazice cu subpunctul 2),
4) pct. 2 prin care zona de protecție se extinde și include o parte din bunurile
imobile cu nr. cadastral 0100413046.01, 0100413046, ce aparțin în drept de
proprietate SRL ,,Olmosdon”. Or, conform anexei planul lotului, prin
desenul grafic în zona de protecție a monumentului s-a inclus o parte din
terenul cu nr. cadastral 0100413046, proprietatea privată ale SRL
,,Olmosdon”. Iar desenul grafic se contrazice cu pct.1 al deciziei contestate,
având în vedere că stabilirea zonei de protecție a avut loc din contul terenului
cu nr. cadastral 0100413046, pe când în același act administrativ hotarele
terenului aferent s-au stabilit în limitele hotarelor terenurilor cu nr. cadastrale
0100413330, 0100413354, 01100413047: proprietatea publică, fără a fi
inclus proprietatea privată.
Indică că, înregistrarea (dispusă prin pct. 4 a deciziei) a unui plan al
lotului ce se contrazice cu conținutul deciziei contestate și lezează dreptul de
posesiune, de folosință și de dispoziție asupra bunului nu poate fi admis. Or,
stabilirea zonei de protecție a monumentului din contul proprietății private
nu este admisă de legislația națională și internațională.
Susține reclamanta că, decizia contestată este formată și aprobată
contrar procedurii prevăzute prin alin.(3) art.2, alin.(1) art.12 din Legea
privind ocrotirea monumentelor din 22.06.1993. Or, conform normei citate
zona de protecție ale monumentului, organele de stat pentru ocrotirea
monumentelor, de comun acord cu Ministerul Construcțiilor și Dezvoltării
Regionale, Academia de Științe, întocmesc lista zonelor de protecție ale
monumentelor și o propun spre confirmare Guvernului. Iar Consiliul
municipal Chișinău nu este organ de stat și prin urmare nu poate participa la
stabilirea zonei de protecție.
Mai mult ca atât, conform alin.(3) art.2, alin. (1) art.12 din Legea
privind ocrotirea monumentelor, zona de protecție se stabilește cu
confirmarea Guvernului și doar pentru ansambluri de monumente. Iar
conform Registrului monumentelor „Compoziția sculpturală „În memoria
victimelor fascismului” nu prezintă ansamblul de monumente. Or, procedura
stabilirii zonei de protecție, prevede că Primăria municipiului Chișinău urma
2
să se adreseze prin intermediul Ministerului Arhitecturii și Construcțiilor,
Academiei de Științe și Ministerului Culturii și Turismului către Guvern
pentru a stabili zona de protecție ale monumentului în cauză. A fost evitată
această procedură, fiind asumată responsabilitatea totală de către Consiliul
municipal Chișinău.
Prin urmare, consideră reclamanta că, și la acest capitol a fost încălcată
procedura stabilirii zonei de protecție, fapt ce a urmărit scopul de reducere a
dreptului de posesiune, de folosință și de dispoziție asupra bunului SRL
,,Olmosdon”.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin încheierea din 26 ianuarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, s-a atras în proces în calitate de persoană terță Comunitatea
Evreiască din Republica Moldova.
Prin încheierea din 7 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, s-a atras în proces în calitate de persoană terță Agenția de Inspectare
și Restaurare a Monumentelor.
Prin hotărârea din 26 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea de contencios administrativ
inițiată de SRL „Olmosdon” împotriva Consiliului municipal Chișinău, terț
Comunitatea Evreiască din Republica Moldova și Agenția de Inspectare și
Restaurare a Monumentelor.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 1 noiembrie 2021, SRL ,,Olmosdon”, a depus cerere de apel
nemotivat împotriva hotărârii din 26 octombrie 2021 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Râșcani, iar la 14 februarie 2022 a depus apel motivat,
solicitând casarea hotărârii cu emiterea unei noi decizii privind admiterea
acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 29 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul declarat de către SRL ,,Olmosdon” împotriva hotărârii Judecătoriei
Chișinău, sediul Râșcani din 26 octombrie 2021.
În motivarea soluției, instanța de apel a reținut prevederile art. 2, art.
8 din Legea monumentelor de for public nr. 192 din 30.09.2011 și a
menționat că se aliniază soluției instanței de fond privind netemeinicia
acțiunii înaintate de către SRL ,,Olmosdon”, privind declararea nulității
deciziei Consiliului mun. Chișinău nr.10/7 din 2 iulie 2020 cu privire la
stabilirea terenului aferent hotarelor și zonei de protecție a monumentului de
for public „Compoziția sculpturală „În memoria victimelor fascismului” din
str. Calea Orheiului, în partea subpct. 2), 4) a pct.2, pct.4, a declarării nulității
planului lotului-anexă la decizia nr.10/7 din 2 iulie 2020 pentru deservirea și
3
exploatarea compoziției sculpturale „În memoria victimelor fascismului”,
declararea nulității pct.4 din decizia nr.10/7 din 2 iulie 2020.
A notat că, atât în ședința de judecată a instanței de fond, cât și a
instanței de apel s-a stabilit că, Extrasul din procesul-verbal al ședinței nr.13
din 13 decembrie 2019 a Consiliului Național pentru Monumente de For
Public atestă faptul că proiectul de execuție prin care s-a propus stabilirea
zonei de protecție a Compoziției sculpturale „În memoria Victimelor
Fascismului” a fost aprobat de către Consiliul în cauză și a fost aprobat de
Ministerul Educației, Culturii și Cercetării în data de 16 decembrie 2019.
Curtea de apel a respins ca neîntemeiat argumentul apelantului precum
că, nu s-a ținut cont de prevederile propoziției 2 alin. (1) art. 8 din Legea
monumentelor de for public nr. 192, care descriu situația în cauză prin faptul
că, pentru monumentele de for public care nu dispun de teren propriu, cum
ar fi plăcile comemorative, zona de protecție se stabilește începând de la
suprafața construcției pe care ele sânt amplasate, pe о rază de minimum 20
de metri.
La acest capitol, Completul judiciar a remarcat că, urmare a adoptării
deciziei a fost stabilit terenul aferent (fără formarea bunului imobil, cu drept
de servitute) și zona de protecție monumentului de for public. Terenul aferent
monumentului de for public, conform deciziei, se înregistrează cu drept de
servitute în Registrul bunurilor imobile în hotarele terenului cu cadastral
0100413354 (Pădurea-parc Calea Orheiului cu statut național de protecție),
parțial în hotarele terenului cu nr. cadastral 0100413047 proprietate
municipală și parțial în hotarele terenului cu nr. cadastral 0100413330
(proprietate municipală). Or, prin decizia Consiliului mun. Chișinău nr.10/7,
în limitele terenurilor cu nr. cadastral 0100413330, 0100413354,
01100413047, a fost stabilit terenul monumentului, dar nicidecum zona de
protecție a monumentului, or, ultima, conform prevederilor art. 8 alin. (1)
Legii nr.192/2011, se stabilește după terenul monumentului.
Mai mult ca atât a susținut că, decizia Consiliului municipal Chișinău
nr.10/7 din 2 iulie 2020 a fost supusă controlului de legalitate prin prisma
prevederilor Legii nr.436/2006 privind administrația publică locală, iar,
Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat nu a notificat autoritatea
emitentă despre ilegalitatea acestui act.
Atestă Curtea de Apel că, instanța de fond întemeiat a stabilit că,
lucrările dosarului nu au permis constatarea unui viciu deosebit de grav al
actelor contestate sau a unui alt temei expres prevăzut de Lege, care să
dicteze nulitatea actelor contestate, motiv pentru care acțiunea înaintată în
judecată de către SRL ,,Olmosdon”, este neîntemeiată.
A conchis că, prima instanța just a stabilit circumstanțele cauzei și a
aplicat normele legale, ajungând la concluzia cu privire la respingerea
acțiunii ca neîntemeiată, iar careva temei legal pentru casarea actului
judecătoresc n-a fost stabilit în instanța de apel. Or, simpla nemulțumire a
părților de soluția adoptată de instanțele inferioare, nu poate constitui motiv
4
de admitere a cererii de apel, dacă nu este invocat sau dacă din conținutul
apelului nu se întrezărește vreunul din temeiurile de apel expres prevăzute
de lege.
De asemenea a subliniat că, este neîntemeiat și argumentul apelantei
care susține că, prima instanță prin hotărârea sa nu a motivat toate normele
legale la care a făcut referire, precum și pretențiile formulate de către
reclamant, precizând că, hotărârea contestată îndeplinește exigența de a fi
motivată. În speță, considerentele hotărârii contestate în apel conțin
rezultatul unei analize judicioase a argumentelor invocate de părți cu care
instanța a fost învestită.
A respins ca fiind neîntemeiată și critica apelantei precum că, instanța
de fond nu a dat o apreciere corectă probelor acumulate, subliniind că, rolul
activ exercitat de instanță, în deslușirea corectă a raportului dintre părți, este
evident manifestat, în condițiile analizei apărărilor reclamantului exprimate
pe cale incidentală, dar, în cadrul fixat de reclamant și în limitele obiectului
dedus judecății.
Instanța de apel a concluzionat că prima instanță a examinat cauza sub
toate aspectele, stabilind cu certitudine raportul juridic litigios,
circumstanțele de fapt caracteristice raportului juridic litigios, legea
materială ce guvernează raportul juridic, creând participanților la proces,
condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor
procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părților a dreptului la un
proces echitabil, garantat și asigurat prin art.6 al Convenției Europene pentru
apărarea a Drepturilor Omului.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 3 aprilie 2023, SRL „Olmosdon” a depus cerere de recurs
nemotivat împotriva deciziei din 29 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
iar la 2 august 2023 a depus cerere de recurs motivat, solicitând casarea
integrală a hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel, rejudecarea
cauzei potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, cu admiterea integrală
a acțiunii în sensul formulat.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului a indicat că, instanța de fond și de apel nu și-
au motivat soluțiile sale, nu au dat apreciere juridică tuturor circumstanțelor
invocate de către reclamant, or, neexpunerea asupra unei cerințe, se egalează
cu faptul că nu au fost auzite părțile.
Menționează că, în lipsa unei cercetări și evaluări a argumentelor,
probelor și temeiurilor înaintate de către recurent, este evident că, decizia nr.
10/7 din 2 iulie 2020, emisă de către Consiliul municipal Chișinău este una
legală. Însă, în opinia recurentului, ignorarea cercetării și evaluării probelor
5
și temeiurilor invocate de către reclamant, evidențiază doar un viciu în
soluția instanțelor judecătorești.
Relevă că, reclamantul nu a contestat formarea zonei de protecție în
limitele terenurilor cu nr. cadastral 0100413354 (cu statut național), cu nr.
cadastral 0100413047 (cu statut municipal) și nr. cadastra l0100413330.
Reclamantul a contestat interdicțiile dispuse în partea subpunctului 2, 4 pct.
2, pct. 4 a actului administrativ asupra administrării și posesiei asupra
terenului privat cu nr. cadastral 0100413046 și imobilul cu nr. cadastral
0100413046.01, ce aparține recurentului. Instanța a descris argumentele și
temeiurile doar în partea descriptivă, fără a da o apreciere pretențiilor
invocate, fapt ce evidențiază lipsa unei examinări și examinarea insuficientă
a prezentului caz.
Faptul că, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat nu a
notificat autoritatea emitentă despre ilegalitatea acestui act, nu împiedică
reclamantul să-și apere drepturile și interesele și, nu poate fi considerat ca o
probă incontestabilă sub prisma legalității a actului administrativ în partea
subpunctul 2, 4 pct. 2, pct. 4.
Notează că, este inexplicabilă poziția instanțelor despre lipsa probelor,
având materialele cauzei și lipsa dosarului administrativ (care ar fi format la
etapa căii prejudiciare). Reclamantul a probat dreptul său de proprietate prin
actele notariale, extrasul din Registrul bunurilor imobile, iar încălcarea
dreptului de administrare prin concluzia specialistului expusă în Planul urban
extras din Portalul informațional al cadastrului bunurilor imobile, studiu
privind determinarea în teren și în planul cadastral a „hotarului zonei de
protecție a monumentului de for public” din 12 ianuarie 2021.
Subliniază că, prin pct.1 a actului administrativ se stabilește zona de
protecție în limitele terenurilor cu nr. cadastral 0100413354 (cu statut
național), cu nr. cadastral 0100413047 (cu statut municipal), cu nr. cadastral
l0100413330 (cu statut municipal), pentru că, prin subpunctul 2, 4 pct.2,
pct.4 se instituie interdicții asupra administrării și posesiei terenului privat
cu nr. cadastral 0100413046 și a imobilul cu nr. cadastral 0100413046.01.
Reclamantul, contestând subpunctul 2, 4 pct.2, și pct.4 din actul
administrativ, a pus întrebarea clară față de instanțele judiciare, este în drept
autoritatea publică de a institui interdicții în posesia și administrarea
terenului privat în afara zonei de protecție, la rândul său instanța de fond a
evitat să se expună asupra acestei pretenției.
Totodată, instanța de apel a reflectat prin decizia contestată că, este în
drept să nu dea răspunsuri la toate argumentele a reclamantului.
Consideră recurentul că instanțele judecătorești inferioare, au încălcat
dreptul reclamantului la o examinare obiectivă și chiar limitându-l în accesul
la justiție. Or, pretenția rămasă fără o apreciere și examinare, reflectă doar
că reclamantul nu a fost satisfăcut în dorința de a avea o examinare obiectivă
și suficientă.
6
Notează că, contractul de cumpărare-vânzare a bunului cu nr. cadastral
0100413046, planul lotului - anexă la decizie; extrasul din portalul
informațional al cadastrului bunurilor imobile, extrasul din Registrul
bunurilor imobile și alte documente ce confirmă dreptul de proprietate sunt
probe incontestabile a pretențiilor reclamantului.
Declarând acțiunea admisibilă, instanțele inferioare evită cercetarea
probelor prezentate și evită să se expună asupra pretenției reclamantului.
Indică că, instanțele inferioare, la fel, au ignorant că prin includerea
interdicțiilor la exercitarea dreptului de proprietate, întreprinderii SRL
„Olmosdon” i-a fost lezat un drept constituțional.
Astfel, având că zona de protecție a monumentului a fost stabilită în
limitele terenurilor cu nr. cadastral 0100413330, 0100413354,
01100413047, și odată ce terenul cu nr. cadastral 0100413046 nu a fost
inclus în zona de protecție a monumentului, prin urmare, interdicțiile dispuse
asupra dreptului de posesiune, de folosință și de dispoziție asupra bunului cu
nr. cadastral 0100413046.01 și 0100413046, expuse în subpunctul 2, 4 pct.2
a actului administrative vin în contradicție cu prevederile art. 454, 484, 489,
491, 500, 501, 536, 639, 640 Cod Civil, al.2 art.9, al. 1, 2 art. 46 din
Constituția RM, art. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a
libertăților.
Mai indică și un alt argument cu referire la inaplicarea la caz a
prevederilor art. 8 din Legea monumentelor de for public nr. 192 din
30.09.2011, odată ce dreptul de proprietate asupra terenului cu nr. cadastral
0100413046 și imobilului cu nr. cadastral 0100413046.01 a fost obținut de
către reclamant la 6 martie 2008, fără a fi instituită servitutea; acest fapt nu
permite autorității publice și instanțiilor judecătorești aplicarea acestei
norme contrar prevederilor alin. (2) art. 9, alin. (1)-(3) art. 46 din Constituția
RM, art. 453, 463, 482, 489, alin. (1) art. 491, art. 500, 501, 505, 509, alin.
(1) art. 536, art. 541, 542 CC. În acest context, consideră că instanțele
inferioare au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.
POZIȚIA INTIMATULUI ȘI A TERȚULUI
Prin referința depusă la 13 februarie 2024, terțul Agenția de Inspectare
și Restaurare a Monumentelor a solicitat respingerea cererii de recurs ca
neîntemeiată.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. XI alin.(1) și (3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023 pentru
modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex
reformei Curții Supreme de Justiție) statuează că:
„(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct. 1–9 și 11–16 și art.VII, care vor intra în
vigoare la 1 septembrie 2023. (3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până
7
la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare
la data depunerii recursului.”
Din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat
pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu
excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la
Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursul SRL „Olmosdon” a fost depus până la data intrării în
vigoare a Legii nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 1 septembrie 2023,
și anume la 3 aprilie 2023cel inițial și la 2 august 2023 cel motivat, prin
urmare va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursului.
Articolul 244 alin.(1) din Codul administrativ (în redacția legii în
vigoare până la 1 septembrie 2023) statuează că:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Articolul 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în redacția legii
în vigoare până la 1 septembrie 2023) prevede că:
(1) Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel
transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
(2) Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30
de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea
de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
Articolul 246 alin.(1) și (2) lit.a)-f) din Codul administrativ (în
redacția legii în vigoare până la 1 septembrie 2023) reglementează că:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanței de apel nu
poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus
de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului
stabilit la art. 245 alin. (1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă
după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2); f) cererea de recurs nu
corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234
alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă
de Justiție.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că Curtea de Apel Chișinău a
pronunțat dispozitivul deciziei contestate, în ședință publică, la 29 martie
2023.
8
Actele cauzei atestă că copia dispozitivului deciziei a instanței de
apel a fost notificat recurentului SRL „Olmosdon” la 4 aprilie 2023, prin
intermediul poștei electronice, fapt ce se confirmă extrasul anexat la dosar
(f.d.241, vol. I).
Totodată, din materialele dosarului rezultă că copia deciziei integrale
(motivată) a instanței de apel a fost notificată recurentului SRL „Olmosdon”
la 24 iulie 2023, prin intermediul poștei electronice, fapt ce se confirmă
extrasul anexat la dosar (f.d.244, vol. I).
Astfel, recursul inițial din 3 aprilie 2023, cât și cel motivat din 2
august 2023, au fost depus de SRL „Olmosdon”, cu respectarea prevederilor
art.245 din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la operarea
modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare 1 septembrie
2023).
Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea
/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile
menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ
exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri
concludente și serioase.
Completul Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în special”
denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același
timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs
care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință
nu pot însuși un eventual succes rezultat din admisibilitatea cererii de recurs.
În această ordine de idei, completul Curții Supreme de Justiție reține
că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului
dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile
și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne
deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile curții de apel
ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a
erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.
Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale
reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma
„motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Argumentul recurentului că instanțele ierarhic inferioare nu au
soluționat aspectul legat de instituirea de către autoritate a interdicțiilor nu
doar în zona de protecție, dar și în afara ei, fapt ce i-ar afecta dreptul de
proprietate al recurentului, nu trece filtrul admisibilității odată ce aspectele
date au fost examinate și reflectate de instanțe în conținutul actelor judiciare
9
contestate. Or, dispozițiile Consiliului municipal Chișinău expuse în decizia
nr. 10/7 din 2 iulie 2020 identifică în mod clar instituirea de interdicții și
restricții în interiorul zonei de protecție a monumentului de for public și nu
în afara ei.
De altfel, instituirea zonei de protecție a monumentelor de for public
presupune, prin însăși natura sa, stabilirea unor interdicții și limitări, potrivit
prevederilor art. 2, art. 9 alin. 1 și 3 a Legii nr. 192 din 30.09.2021 și ale art.
12 alin. 1 și 5 a Legii nr. 1530 din 22.06.1993, care prevăd că:
- zona de protecție a monumentului de for public este un spațiu cu regim special,
instituit în jurul acestuia, în scopul protejării, punerii în valoare și asigurării accesului
fizic și vizual, fiind interzise intervențiile constructive neautorizate în zona lui de
protecție.
- protejarea monumentelor de for public reprezintă un sistem de măsuri cu caracter
juridic, administrativ, financiar, științific și tehnic, care urmăresc cercetarea,
inventarierea, clasarea, evidența, conservarea, restaurarea, paza, întreținerea și punerea în
valoare a monumentelor de for public.
- edificarea sau strămutarea monumentului de for public fără aprobări legale,
intervențiile constructive neautorizate în zona lui de protecție, efectuarea neautorizată de
inscripții, înscrisuri, desene sau orice alte acțiuni care conduc la distrugerea, degradarea,
schimbarea datelor istorice ori a înfățișării monumentului de for public sînt interzise.
- în scopul protejării monumentelor menționate la art.2 alin.(1)–(3), păstrării și/sau
regenerării mediului istorico-arhitectural ori natural al acestora, asigurării integrității
percepției lor dinspre principalele direcții de acces vizual, fiecare monument dispune de
zonă de protecție. Pentru asigurarea realizării scopurilor specificate la alin.(1), pentru
zona de protecție a monumentelor se stabilesc/se instituie reglementări specifice de
amenajare, de intervenție la imobilele existente și de intervenție prin construcții noi în
această zonă.
Argumentul recurentului că instanțele au aplicat o lege care nu urma a
fi aplicată și anume Legea monumentelor de for public nr. 192 din
30.09.2011 care nu era în vigoare la data 6 martie 2008 când SRL
„Olmosdon” a obținut dreptul de proprietate asupra terenului și construcției,
nu constituie un temei de admisibilitate a recursului, or, la caz instanțele au
reținut corect principiul aplicării legii în timp, raportându-se la momentul
apariției situației juridice ce necesita reglementare, respectiv necesitatea
instituirii zonei de protecție a monumentului renovat în anul 2014.
De asemenea, Completul Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită în contextul rolului și funcției legale
a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ.
Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a
trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal
fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
10
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a
articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor
ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19
februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).
La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).
În circumstanțele menționate, Completul Curții Supreme de Justiție
ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de SRL
„Olmosdon”.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 246 din Codul
administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Societatea cu Răspundere
Limitată „Olmosdon”.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
11