2ra-699/15 — Încasarea sumei

prima instanţă: N. Caisîn dosarul nr. 2ra-699/15 instanţa de apel: A. Gheorghieş, S. Melnic, A. Garbuz ÎNCHEIERE 08 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea Comercială „Constructorul” Societate pe Acţiuni în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Constructorul” Societate pe Acţiuni împotriva lui Petru Dranga cu privire la încasarea datoriei pentru consumul de energie electrică împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 19 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea Comercială „Constructorul” Societate pe Acţiuni şi menţinută hotărârea Judecătoriei Bălţi din 19 iulie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 14 mai 2009, SC „Constructorul” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Petru Dranga cu privire la încasarea datoriei pentru consumul de energie electrică.

În motivarea acţiunii a invocat că pârâtului i se furniza energie electrică în baza contractului nr. 3 din 24 aprilie 2007 cu privire la furnizarea energiei, iar pentru determinarea volumului energiei electrice consumate, a fost instalat contorul de tip CA4 – и 678 nr. 025872, cu indicarea a cinci cifre. Susţine că datele de contor erau culese lunar, de către colaboratorul lor, însă eronat, luându-se în consideraţie doar patru cifre, iar pârâtul achita serviciile prestate, lunar, conform facturii eliberate.

Afirmă că la 04 februarie 2009, în rezultatul controlului efectuat, s-a constatat că datele de pe contor se oglindeau eronat, ca consecinţă a fost întocmit un act cu privire la indicaţiile contorului, iar la 25 februarie 2009, pârâtul a fost informat despre necesitatea de a achita datoria de 34444,82 lei, refuzând să achite prin scrisoarea din 31 martie 2009. Remarcă că la 02 aprilie 2009, a eliberat factura fiscală pentru achitarea energiei electrice utilizate în mărime de 862 kW pentru perioada de 19 ianuarie 2009 – 19 februarie 2009, în sumă de 1241,28 lei, reieşind din indicaţiile contorului din cinci cifre, pârâtul însă şi de această dată a refuzat să achite. 1 Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 166-168 CPC şi a Regulamentului cu privire la furnizarea şi utilizarea energiei electrice.

Solicită admiterea cererii, încasarea de la pârât în beneficiul său a datoriei în sumă de 34762,82 lei, precum şi 1033,34 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 19 noiembrie 2009, a fost respinsă acţiunea SC „Constructorul” SA. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 iunie 2010 a fost respinsă cererea de apel depusă de SC „Constructorul” SA, cu menţinerea hotărârii primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 23 martie 2011 a fost admis recursul declarat de SC „Constructorul” SA, casată decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, cu restituirea pricinii la rejudecare la Judecătoria Bălţi, în alt complet de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Bălţi din 01 decembrie 2011 au fost atraşi Victor Streleţchi şi SA „Red - Nord” în calitate de intervenienţi accesorii în procedura de examinare a acţiunii SC „Constructorul” SA împotriva lui Petru Dranga.

Prin încheierea Judecătoriei Bălţi din 26 decembrie 2011 a fost scoasă de pe rol acţiunea SC „Constructorul” SA, explicat reclamantului că este în drept să adreseze o nouă cerere. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 10 aprilie 2012 a fost admis recursul declarat de SC „Constructorul” SA, casată încheierea Judecătoriei Bălţi din 26 decembrie 2011, trimisă pricina la rejudecare în aceeaşi instanţă şi complet de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 19 iulie 2013 a fost respinsă acţiunea SC „Constructorul” SA. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 19 noiembrie 2014 a fost respins apelul declarat de SC „Constructorul” SA şi menţinută hotărârea primei instanţe, încasat de la SC „Constructorul” SA în beneficiul lui Petru Dranga cheltuieli de judecată în mărime de 3191,40 lei.

La 13 ianuarie 2015, prin intermediul Oficiului poştal, SC „Constructorul” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând neîntemeiate şi lipsite de temei juridic argumentele invocate de instanţa de apel şi de prima instanţă ca temei de respingere a acţiunii. Susţine că prin actul din 04 februarie 2009, intimatul recunoaşte faptul cauzării unui prejudiciu real şi a datoriei pentru consumul real de energie electrică, consumat pentru repararea automobilelor. Afirmă că instanţa de judecată eronat a interpretat legea, considerând că în litigiul dat nu pot fi aplicate prevederile Regulamentului cu privire la furnizarea şi utilizarea energiei electrice fiind examinat prin prisma prevederilor Codului civil.

Menţionează că nu poate fi reţinut ca temei de respingere a acţiunii, din considerentul că la momentul cauzării prejudiciului, era în vigoare Regulamentul sus menţionat şi care în p. 8.13 indică că intimatul este obligat să achite suma recalculată. Invocă prevederile art. 1398 alin. (2) Cod civil, care stipulează că prejudiciul cauzat prin fapte ilicite sau fără vinovăţie se repară numai în cazurile expres 2 prevăzute de lege, fiind situaţia în cauză, care este expres prevăzută în regulamentul menţionat anterior. Indică că art. 514 Cod civil, la care face referire instanţa de judecată prevede că obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii, s-a constatat că obligaţiile, în litigiul dat, se nasc din contractul nr. 3 din 25 aprilie 2007, încheiat de părţi.

Mai invocă dezacordul cu argumentul instanţei precum că nu este în drept să ceară achitarea unei plăţi, cauzată de eroarea de facturare, dacă aceasta a fost depistată după o perioadă de timp, ce depăşeşte termenul de prescripţie, considerând- ul neîntemeiat, din considerentul că contractul fiind încheiat la 25 aprilie 2007, furnizarea energiei electrice a început din acel moment şi a continuat până la depistarea erorii de facturare, faptul livrării este constatat, iar intimatul recunoaşte faptul consumului de energie electrică. Remarcă că a depus cererea de chemare în judecată la 14 mai 2009, iar potrivit prevederilor art. 267 alin. (1) Cod civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţa de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani, dar şi p. 8.16 din Regulament, prevede acelaşi termen de prescripţie, care a fost respectat.

Mai invocă şi dezacordul său cu argumentul instanţei potrivit cărora instanţa consideră că nu au fost prezentate careva probe care ar dovedi faptul că suma pretinsă de la intimat, a fost achitată furnizorului SA „Red - Nord”, or achită energia electrică în baza datelor unui contor unic, unde a fost inclus şi volumul energiei electrice consumate de către intimat. Remarcă că la materialele dosarului a fost anexat Certificatul nr. 123/18 din 12 mai 2009, prin care este demonstrată existenţa datoriei pentru perioada de 19 ianuarie 2007 – 16 ianuarie 2009. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentei, la 08 decembrie 2014, fapt confirmat prin scrisorea de însoţire anexată (f. d. 127), fiind recepţionată de către recurent la 09 decembrie 2014 (f. d. 129). Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 15 ianuarie 2015, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a 3 fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Societatea Comercială „Constructorul” Societate pe Acţiuni nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Societatea Comercială „Constructorul” Societate pe Acţiuni, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Societatea Comercială „Constructorul” Societate pe Acţiuni ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea Comercială „Constructorul” Societate pe Acţiuni se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Oleg Sternioală 4