3ra-431/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: I. Cotea dosarul nr. 3ra-431/15 instanţa de apel: G. Eni, V. Movilă, N. Bondarenco ÎNCHEIERE 01 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Cuzmin împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 06 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată, cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Cahul din 16 septembrie 2014, prin care a fost admisă constată: La 11 aprilie 2014, Alexandru Cuzmin a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a invocat că la 07 ianuarie 2014, de către colaboratorii ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL, a fost întocmit actul nr. A – 17199 de depistare a încălcării clauzelor contractuale, în care a fost indicat că a fost depistat furt prin răsturnarea contorului, iar discul de la contor, în momentul controlului, nu se învârtea şi ca rezultat energia electrică nu se înregistra. Susţine că la 15 februarie 2014, i-a fost expediată factura pentru energia electrică, în cazul încălcării clauzelor contractuale, în sumă de 10484,88 lei. Afirmă că nefiind deacord cu actul menţionat, s-a adresat cu o cerere prealabilă câtre pârât, solicitând anularea acestuia, invocând că nu a umblat la contor şi nu a furat energie electrică.

La fel, a solicitat eliberarea extrasului de consum a energiei electrice de pe contul personal NLC 3074557 pentru perioada de 08 iunie 2013 până la 07 februarie 2014. Menţionează că la 11 martie 2014, prin intermediului oficiului poştal, a primit răspuns prin care i-a fost comunicat că cererea prealabilă depusă de el a fost respinsă. Invocă dezacordul cu actul de control din 07 ianuarie 2014 şi factura întocmită, din considerentul că actul a fost semnat de către soţie, care nu posedă limba rusă, ne fiindu-i tradus conţinutul acestuia. La contor şi la echipament nimeni nu a umblat, iar echipamentul de măsurare ar fi putut înclinat de către colaboratorii pârâtului până în momentul când a fost chemată soţia.

Reclamantul mai menţionează despre existenţa martorilor care pot confirma, că lucrătorii au intrat în ogradă în lipsa soţiei. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 166, 277-278 CPC, art. 25 al Legii contenciosului administrativ. Solicită suspendarea executării facturii pentru energia electrică până la soluţionarea litigiului în fond, anularea actului nr. A – 17199 din 07 ianuarie 2014 de depistare a încălcării clauzelor contractuale, anularea facturii pentru energia electrică din 13 februarie 2014 în sumă de 10484,88 lei, încasarea cheltuielilor de judecată de la pârât.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 16 septembrie 2014 a fost admisă acţiunea lui Alexandru Cuzmin, anulat actul nr. A – 17199 din 07 februarie 2014 cu privire la consumul fraudulos de energie electrică şi factura pentru energia electrică din 13 februarie 2014. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 06 noiembrie 2014 a fost respins apelul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL şi menţinută hotărârii primei instanţe. La 10 februarie 2015, ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 06 noiembrie 2014, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotări prin care să fie respinsă acţiunea lui Alexandru Cuzmin.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neântemeiată. Susţine că instanţa de judecată a dat o apreciere arbitrară probelor şi ca consecinţă, concluziile instanţei se contrazic, iar în hotărârea primei instanţe sunt indicate probe false. Afirmă că controlul efectuat la domiciliul intimatului a fost efectuat în conformitate cu prevederile p. 161 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, care indică că controlul echipamentului de măsurare şi al sigiliilor aplicate, la consumatorul casnic, se efectuează de către operatorul reţelei de distribuţie în funcţie de necesitate şi numai în prezenţa consumatorului casnic sau a reprezentantului acestuia, inclusiv a membrilor familiei care locuiesc împreună cu el, cu întocmirea actului de control în două exemplare, câte unul pentru fiecare parte.

Remarcă că controlul s-a efectuat în prezenţa şi cu acordul soţiei intimatului Elena Cuzmin. Indică că fiind verificat locul de consum NLC 3074557 din sat. Slobozia Mare, s-au constatat iregularităţi în consumul energiei electrice, iar potrivit p. 49 lit. a) şi lit. i) al Regulamentului sus menţionat consumatorul final are următoarele obligaţii pe care trebuie să le îndeplinească şi anume să utilizeze energia electrică în mod raţional, inofensiv, eficient şi fără fraude şi să păstreze intacte echipamentul de măsurare şi sigiliile aplicate, precum şi să nu intervină în utilajul reţelei electrice a operatorului de reţea, instalat pe proprietatea consumatorului final. Mai indică că motivarea instanţei precum că „audiind explicaţiile reprezentanţilor pârţilor, martorilor, studiind materialele dosarului civil...”, nu corespunde realităţii, din considerentul că martorii nu au dat explicaţii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentei, la 16 decembrie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire anexată (f. d. 63), acesta susţinând în cererea de recurs că a luat cunoştinţă de copia deciziei la 24 decembrie 2014, recepţionând-o prin intermediului oficiului poştal. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 10 februarie 2015, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî