2ri-21/15 — Recunoașterea valabilității actelor juridice și recunoașterea dreptului de proprietate

Instanța de fond: Curtea de Apel Comrat (instanța de insolvabilitate), Judecător – Cudrov Afanasi 2ri-21/15 25 martie 2015 municipiul Chișinău DECI ZI E Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele completului, Judecător – Svetlana Filincova Judecătorii – Maria Ghervas, Dumitru Mardari, Tamara Chișca-Doneva, Elena Covalenco Examinînd recursul declarat de către Gospodăria Țărănească „Știroi”, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Gospodăria Țărănească „Știroi” împotriva Cooperativei Agricole de Producție „Tașlîk-Agro” privind recunoașterea valabilității tranzacției și recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile, împotriva hotărîrii Curții de Apel Comrat din 31 octombrie 2014 prin care a fost respinsă cererea depusă de Gospodăria Țărănească „Știroi” a con st at at: La 02 octombrie 2014 Gospodăria Țărănească „Știroi” (în continuare GȚ „Știroi”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Cooperativei Agricole de Producție „Tașlîk-Agro” (în continuare CAP „Tașlîk-Agro”), solicitînd recunoașterea valabilității tranzacției privind achiziționarea bunurilor imobile – garaj cu suprafața de 83,5 mp, an.1973, nr. cadastral 9618113370.20; subsol cu suprafața de 44,0 mp, an.1994, șopron pentru păstrarea cerealelor cu suprafața 828,0 mp, an.1967,

nr. cadastral 9618113369,03 și recunoașterea dreptului de proprietate asupra lor. În motivarea cererii a indicat că, în baza acordului nr.1 din 30 noiembrie 2009 dintre GȚ „Știroi” a obținut dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile – garaj cu suprafața de 83,5 mp, an.1973, nr. cadastral 9618113370.20; subsol cu suprafața de 44,0 mp, an.1994, șopron pentru păstrarea cerealelor cu suprafața 828,0 mp, an.1967, nr. cadastral 9618113369,03, aflate la o distanță de circa 500 m. de satul Chiriet-Lunga. În baza acordului nr.1 din 30 noiembrie 2009 s-a convenit ca CAP „Tașlîk- Agro” să contribuie la înregistrarea bunurilor vizate în registrul bunurilor imobile.

Suplimentar, a indicat că după semnarea acordului vizat, în privința CAP „Tașlîk-Agro” a fost intentată procedura insolvabilității, motiv pentru care s-a eschivat de la obligațiile asumate în baza acordului nr.1 din 30 noiembrie 2009. 1 Pin hotărîrea Curții de Apel Comrat din 31 octombrie 2014 a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de GȚ „Știroi” împotriva CAP „Tașlîk- Agro” privind recunoașterea valabilității tranzacției și recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile, ca fiind neîntemeiată. La 28 noiembrie 2014 GȚ „Știroi” a declarat recurs împotriva hotărîrii Curții de Apel Comrat din 31 octombrie 2014, solicitînd casarea hotărârii recurate și emiterea unei noi hotărîri, prin care să fie admisă integral cererea de chemare în judecată depusă de GȚ „Știroi” împotriva CAP „Tașlîk-Agro” privind recunoașterea valabilității tranzacției și recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile.

În motivarea cererii a indicat că bunurile imobile vizate de obiectul litigiului nu fac parte din masa debitoare a CAP „Tașlîk-Agro”, deoarece au fost transmise cu drept de proprietate către GȚ „Știroi” anterior intentării procedurii de insolvabilitate. Consideră recurentul că, prin prisma art.213 Cod Civil, instanța de judecată urmează să declare valabilitatea actului juridic și anume – acordului nr.1 din 30 noiembrie 2009. La 20 februarie 2015 recurentul GȚ „Știroi” a depus cerere suplimentară la recursul declarat împotriva hotărîrii Curții de Apel Comrat din 31 octombrie 2014, indicînd că instanța eronat a aplicat art.89 al Legii insolvabilității, ori, dacă la momentul intentării procedurii de insolvabilitate un contract bilateral nu este executat în totalitate de debitor sau de cealaltă parte, administratorul/lichidatorul este în drept să îl execute în locul debitorului, ori să ceară celeilalte părți executarea lui.

A mai indicat că, administratorul insolvabilității nu refuză executarea obligațiilor, dar nu are posibilitatea să perfecteze actele în privința perfectării dreptului de proprietate. Conform art.444 Cod Procedură Civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Completul din 5 judecători poate decide invitarea unor participanţi sau reprezentanţi ai acestora pentru a se pronunţa asupra problemelor de legalitate invocate în cererea de recurs.

Studiind materialele dosarului și analizînd legalitatea deciziei recurate, în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs și prevederile Legii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de GȚ „Știroi” necesită a fi admis, din considerentele ce urmează: Conform art.445 alin.(1) lit.c1) Cod Procedură Civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drep să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, trimiţînd pricina spre rejudecare în prima instanţă doar în cazul în care a constatat încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural specificate la art.432 alin.(3) lit.d) şi f). 2 Din materialele dosarului, instanța de recurs reține că, GȚ „Știroi” a depus cerere de chemare în judecată împotriva CAP „Tașlîk-Agro”, formulând pretenții care vizează valabilitatea tranzacției dintre GȚ „Știroi” și CAP „Tașlîk-Agro” de înstrăinare/achiziționare a bunurilor imobile – garaj cu suprafața de 83,5 mp, an.1973, nr. cadastral 9618113370.20; subsol cu suprafața de 44,0 mp, an.1994, șopron pentru păstrarea cerealelor cu suprafața 828,0 mp, an.1967, nr. cadastral 9618113369,03, precum și recunoașterea dreptului de proprietate asupra lor.

Conform art.331 Cod Procedură Civilă, Judecătoriile examinează şi soluţionează în fond toate pricinile civile, dacă legea nu prevede altfel. Conform art.38 alin.(2) Cod Procedură Civilă, acţiunea împotriva unei organizaţii se intentează în instanţa de la sediul ei sau al organului ei de administraţie. Conform art.40 alin.(1) Cod Procedură Civilă, acţiunile cu privire la dreptul asupra terenurilor, subsolurilor, fîşiilor forestiere, plantaţiilor perene, resurselor acvatice izolate, asupra unor case, încăperi, construcţii, altor obiective fixate de pămînt, precum şi acţiunile în ridicare a sechestrului de pe bunuri, se intentează în instanţa de la locul aflării acestor bunuri. Dacă bunurile ce constituie obiectul acţiunii sînt situate în circumscripţia mai multor instanţe, cererea se depune în orice instanţă în a cărei rază teritorială se află o parte din bunuri.

În speță, litigiul în cauză a fost soluționat în fond de către Curtea de Apel Comrat, ca instanță de insolvabilitate. Se cere a fi precizat că, prin prisma art.5 al Legii insolvabilității nr.149 din 29.06.2012, instanța de insolvabilitate dispune de competență exclusivă la judecarea litigiilor ce țin de masa debitoare în cadrul procesului de insolvabilitate, iar pretențiile părții interesate referitor la masa debitoare, se judecă de instanța de insolvabilitate într-un proces separat. În sensul Legii suscitate, masa debitoare cuprinde toate bunurile debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, precum şi cele pe care acesta le dobîndeşte şi le recuperează pe parcursul procesului.

Respectiv, competența la examinarea pricinii în fond a Curții de Apel Comrat ca instanța de insolvabilitate, în detrimentul Judecătoriei Ceadîr-Lunga ca instanţă de fond în a cărei rază teritorială se află bunurile imobile, urma a fi determinată de existența unei tangenței dintre pretențiile GȚ „Știroi” și masa debitoare a CAP „Tașlîk-Agro”, fapt care în speță nu a fost constatat, ori însuși instanța de insolvabilitate, în hotărîrea din 31 octombrie 2014 a concluzionat că lipsesc careva documente care confirmă înregistrarea după CAP „Tașlîk-Agro” a dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile în cauză și a constatat că la momentul intentării procedurii falimentului, aceste bunuri nu erau reflectate în contabilitatea CAP „Tașlîk-Agro” și nu au fost incluse în masa debitoare (f.d.29/verso).

Aceste circumstanțe au fost și anterior invocate de către lichidatorul CAP „Tașlîk-Agro”, Elvira Coltun, în scrisoarea din 01 septembrie 2014 anexată la 3 materialele dosarului (f.d.20), unde se indică că bunurile imobile vizate nu au fost incluse în masa debitoare, fiind susținute aceste circumstanțe și în cadrul ședinței de judecată (f.d.25/verso). Însuși din conținut cererii de chemare în judecată depuse de GȚ „Știroi” la 02 octombrie 2014 reiese că bunurile imobile asupra cărora se pretinde a fi recunoscut dreptul de proprietate nu se referă la masa debitoare, fapt invocat de către recurent și în cererea de recurs.

Prin urmare, în speță nu sunt aplicabile prevederile art.5 al Legii insolvabilității nr.149 din 29.06.2012, ori în condițiile în care cu certitudine s-a stabilit că bunurile imobile – garaj cu suprafața de 83,5 mp, an.1973, nr. cadastral 9618113370.20; subsol cu suprafața de 44,0 mp, an.1994, șopron pentru păstrarea cerealelor cu suprafața 828,0 mp, an.1967, nr. cadastral 9618113369,03, nu fac parte din masa debitoare a CAP „Tașlîk-Agro”, se ajunge la concluzia că instanța de insolvabilitate nu este competentă să judece pricina civilă în cauză.

Astfel, Colegiul constată că, în speță, Curtea de Apel Comrat ca instanța de insolvabilitate greșit a aplicat prevederile art.5 al Legii insolvabilității nr.149 din 29.06.2012, a reținut și a judecat cu încălcarea competenței jurisdicționale pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Gospodăria Țărănească „Știroi” împotriva Cooperativei Agricole de Producție „Tașlîk-Agro” privind recunoașterea valabilității tranzacției și recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile, litigiul în cauză fiind de competența Judecătoriei Ceadîr- Lunga. Reieșind din cele menționate, Colegiul consideră necesar a admite recursul declarat de GȚ „Știroi” și de a casa hotărîrea Curții de Apel din 31 octombrie 2014, ca fiind adoptată ilegal, cu încălcarea competenței, fapt care impune rejudecarea pricinii în cauză de către instanța competentă – Judecătoria Ceadîr- Lunga.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.c1) Cod Procedură Civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d eci de: Se admite recursul declarat de Gospodăria Țărănească „Știroi”. Se casează hotărîrea Curții de Apel Comrat ca instanța de insolvabilitate din 31 octombrie 2014 în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Gospodăria Țărănească „Știroi” împotriva Cooperativei Agricole de Producție „Tașlîk-Agro” privind recunoașterea valabilității tranzacției și recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile și se remite pricina Judecătoriei Ceadîr-Lunga pentru examinare în fond. Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele completului, Judecător – Svetlana Filincova Judecătorii – Maria Ghervas, 4 Dumitru Mardari, Tamara Chișca-Doneva, Elena Covalenco 5