2ra-338/15 — Repararea prejudiciului material

prima instanță: I. Ţonov dosarul 2ra-338/15 instanța de apel: L. Popova, A. Panov, M. Moraru ÎNCHEIERE 25 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii – Dumitru Mardari, Maria Ghervas examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Apărării, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ministerul Apărării către Pozneacov Adrian privind încasarea despăgubirii de asigurare în ordine de regres, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Ministerul Apărării şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 29 iulie 2014, c o n s t a t ă: La 13 decembrie 2013, Ministerul Apărării a depus cerere de chemare în judecată către Pozneacov Adrian privind încasarea despăgubirii de asigurare în ordine de regres.

Reclamantul în motivarea acţiunii a indicat că Pozneacov Adrian a fost încorporat în serviciul militar în termen, în cadrul Brigăzii 3 Infanterie Motorizată „Dacia”, dislocată în or. Cahul. Ulterior, la 21 septembrie 2011, Pozneacov Adrian se afla în serviciul de gardă în calitate de santinelă la postul nr. 2, la paza depozitului pentru păstrarea muniţiilor şi armamentului al brigăzii.

Astfel, aflîndu-se la postul indicat, Pozneacov Adrian cu arma pistolul-mitralieră de model AKM seria AEF nr. 4877 şi două încărcătoare a cîte 30 de cartuşe fiecare, calibrul 7, 62 mm, în timpul discuţiei de gen personal cu caporalul de schimb, soldatul Harin Vadim, încălcînd regulile de mînuire a armei şi manipulare a muniţiilor, a cuplat fără necesitate unul din încărcătoarele repartizate în care se aflau 30 de cartuşe de luptă, a îndreptat pistolul-mitralieră în direcţia caporalului de schimb, soldatul Harin Vadim, care se afla la o distanţă aproximativă de 2 metri, a scos siguranţa, şi din neatenţie proprie, a apăsat pe trăgaci, moment în care s-a produs împuşcătura, în urma căreia Harin Vadim a decedat în spitalul raional Cahul.

Reclamantul Ministerul Apărării mai indică că prin acţiunile sale Pozneacov Adrian a încălcat prevederile art. 26 lit. c) şi i) a Legii cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22 iulie 2005; pct. 15, pct. 23 şi pct. 27 din Regulamentul serviciului interior al Forţelor Armate, aprobat prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 2323-IV din 03 septembrie 2009; art. 3 a Regulamentului disciplinei militare, aprobat prin Legea nr. 52 din 02 martie 2007, conform cărora militarii se obligă să respecte jurămîntul militar şi prevederile regulamentelor militare, să execute necondiţionat, întocmai şi la timp ordinele comandanţilor (şefilor), fiind responsabili de modul în care îndeplinesc misiunile ce le sînt încredinţate şi să respecte regulile securităţii personale la manipularea şi întreţinerea mijloacelor tehnice şi a armamentului, precum şi la realizarea altor activităţi în timpul îndeplinirii serviciului militar.

Astfel, prin sentinţa Judecătoriei Cahul din 12 decembrie 2011, Pozneacov Adrian a fost recunoscut vinovat în savîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 373 alin. (2) lit. b) Cod Penal, stabilindu-i pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani cu ispăşirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Reclamantul invocă că familiei lui Harin Vadim, decedat în timpul îndeplinirii obligaţiilor serviciului militar, conform Regulamentului cu privire la modul de efectuare a asigurării obligatorii de stat a militarilor şi cetăţenilor care trec pregătirea militară, i s-a achitat suma de asigurare în mărime de 348 288 lei din fondul Ministerul Apărării.

Reclamantul consideră că Pozneacov Adrian în calitate de persoană responsabilă n-a întreprins măsurile necesare pentru a exclude cazurile de traumatism, precum şi a încălcat grosolan prevederile legale, cauzînd decesul lui Harin Vadim, astfel acţiunile/inacţiunile acestuia întrunesc toate condiţiile pentru atragerea răspunderii civile delictuale. Respectiv, invocă reclamantul că în conformitate cu art. 1415 alin. (1) Cod Civil, Ministerul Apărării reparînd prejudiciul cauzat de Pozneacov Adrian, a dobîndit dreptul la acţiune în regres împotriva ultimului. Reclamantul Ministerul Apărării solicită încasarea de la Pozneacov Adrian a sumei de 348288 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 29 iulie 2014, cererea de chemare în judecată depusă de Ministerul Apărării către Pozneacov Adriana, fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Ministerul Apărării şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 29 iulie 2014. La 15 decembrie 2014, Ministerul Apărării a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2014 şi emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admisă cererea de chemare în judecată depusă de Ministerul Apărării, În motivarea cererii de recurs, recurentul Ministerul Apărării a indicat că consideră decizia instanţei de apel neîntemeiată, deoarece a fost emisă cu interpretarea eronată a legii şi a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

La 18 februarie 2015, Pozneacov Adrian a depus referinţă la recursul declarat de către Ministerul Apărării, solicitînd respingerea recursului ca inadmisibil. Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Apărării, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat Ministerul Apărării, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenţii nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate. Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Apărării ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Ministerul Apărării. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Dumitru Mardari Maria Ghervas