2ri-116/15 — Privind validarea popririi

Dosarul nr. 2ri-116/15 Instanţa de fond: CA Chişinău – A. Minciuna DECIZIE 25 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Tamara Chişca - Doneva, Elena Covalenco, Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinînd recursul declarat de către avocatul Ion Cerga în interesele lui Ambrosi Tudor lichidatorul Întreprinderii Mixte „Bigga Food” Societatea cu Răspundere Limitată în pricina la cererea înaintată de către Ambrosi Tudor lichidatorul Întreprinderii Mixte „Bigga Food” Societatea cu Răspundere Limitată împotriva lui Ion Rusu privind validarea popririi, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2015, prin care a fost respinsă cererea înaintată de Ambrosi Tudor lichidatorul Întreprinderii Mixte „Bigga Food” Societatea cu Răspundere Limitată privind declararea nulităţii contractului de preluare a datoriilor, s-a desfiinţat poprirea faţă de Ion Rusu, CONSTATĂ : La 03 septembrie 2014 Ambrosi Tudor lichidatorul ÎM „Bigga Food” SRL s-a adresat în instanţa de insolvabilitate cu o cerere privind validarea popririi şi încasarea de la terţul poprit Ion Rusu a datoriei în sumă de 943.861,63 lei.

În motivarea cererii Ambrosi Tudor lichidatorul ÎM „Bigga Food” SRL a indicat că în rezultatul examinării datelor evidenţei contabile s-a constatat că Ion Rusu are datorie faţă de ÎM „Bigga Food” SRL. Provenienţa datoriilor terţului poprit se datorează nerambursării în termen a datoriei ce rezultă din contractul de împrumut nr. 7 din 13 octombrie 2010. În cadrul examinării cauzei la 16 decembrie 2014 Ambrosi Tudor lichidatorul ÎM „Bigga Food” SRL a înaintat cerere de completare a cererii de validare a popririi, cu noi pretenţii, prin care a solicitat de a declara nul contractul de preluare a datoriilor 1 din 31 decembrie 2012, încheiat între Ion Rusu şi SRL „Amonte” cu acordul ÎM „Bigga Food” SRL; validarea popririi pe suma datoriei în mărime de 943.861,63 lei cu încasarea acesteia de la Ion Rusu (f.d.

32 – 34). Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2015 a fost respinsă cererea lui Ambrosi Tudor lichidatorul ÎM „Bigga Food” SRL privind declararea nulităţii contractului de preluare a datoriilor din 31 decembrie 2012 încheiat între Ion Rusu, SRL „Amonte” şi ÎM „Bigga Food” SRL. S-a desfiinţat poprirea înfiinţată de către administratorul insolvabilităţii ÎM „Bigga Food” SRL faţă de Ion Rusu (f.d. 54 - 57). La 11 februarie 2015 avocatul Ion Cerga în interesele lui Ambrosi Tudor lichidatorul ÎM „Bigga Food” SRL a declarat recurs, solicitînd casarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2015, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a cererii de validare a popririi.

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanţa de insolvabilitate nu s-a expus asupra tuturor motivelor şi temeiurilor invocate de lichidator, fiind interpretate eronat prevederile legislative. Examinînd materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul înaintat urmează a fi admis, din următoarele considerente. Conform art. 445 alin. (1) lit. c) CPC instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

În speţa, supusă analizei, se constată că prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 09 noiembrie 2013 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de ÎM „Bigga Food” SRL, ulterior prin încheierea din 21 februarie 2014 s-a iniţiat procedura de faliment. În procesul de insolvabilitate, la data de 03 septembrie 2014 Ambrosi Tudor lichidatorul ÎM „Bigga Food” SRL a înaintat cerere privind validarea popririi prin încasarea de la terţul poprit Ion Rusu suma de 943.861, 63 lei, ulterior înaintînd cerinţa privind declararea nulităţii contractului de preluare a datoriilor din 31 decembrie 2012 încheiat între Ion Rusu, SRL „Amonte” şi ÎM „Bigga Food” SRL. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2015 s-a respins cererea lui Ambrosi Tudor lichidatorul ÎM „Bigga Food” SRL privind declararea nulităţii contractului de preluare a datoriilor din 31 decembrie 2012 încheiat între Ion Rusu, SRL „Amonte” şi ÎM „Bigga Food” SRL.

S-a desfiinţat poprirea înfiinţată de către administratorul insolvabilităţii ÎM „Bigga Food” SRL faţă de Ion Rusu. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit constată că concluzia instanţei de insolvabilitate este prematură din următoarele motive. Conform art. 104 al Legii insolvabilităţii pe tot parcursul perioadei de observaţie, al procedurii de insolvabilitate, al procedurii falimentului şi/sau al procedurii de restructurare, administratorul/ lichidatorul poate introduce în instanţa de insolvabilitate acţiuni în vederea anulării actelor juridice dacă ele afectează bunurile debitorului. 2 Colegiul reiterează că instanţa de insolvabilitate dispune de competenţă exclusivă la judecarea în cadrul procesului de insolvabilitate a litigiilor ce ţin nemijlocit de masa debitoare şi a circumstanţelor relevante cauzei.

Potrivit art. 2 din Legea insolvabilităţii, noţiunea de masă debitoare semnifică – bunuri, inclusiv mijloace băneşti în numerar şi fără numerar, în monedă naţională şi în valută străină, aflate în proprietatea debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, dobîndite sau recuperate pe parcursul acestuia, cu excepţia bunurilor care potrivit legii nu sînt pasibile de executare silită. De altfel spus instanţa de insolvabilitate este instanţa care examinează nemijlocit cauza de insolvabilitate. Din actele cauzei rezultă că lichidatorul ÎM „Bigga Food” SRL a înaintat acţiunea în instanţa de insolvabilitate privind validarea popririi de la terţul poprit Rusu Ion, ulterior înaintînd cerinţa de declarare a nulităţii contractului de preluare a datoriilor din 31 decembrie 2012 încheiat între Ion Rusu, SRL „Amonte” şi ÎM „Bigga Food” SRL.

Fiecare cerere – litigiu ce ţine de masa debitoare se judecă în mod separat în procedură contencioasă în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (2) al Legii insolvabilităţii. Instanţa de insolvabilitate dispune de competenţă exclusivă la judecarea, în cadrul procesului de insolvabilitate, a litigiilor ce ţin de masa debitoare. Dacă partea interesată invocă existenţa unui litigiu de drept referitor la masa debitoare, instanţa de insolvabilitate va judeca această cauză într-un proces separat, în procedură contencioasă, conform Codului de procedură civilă. Pronunţîndu-se asupra pretenţiei privind nulitatea contractului de preluare a datoriei instanţa de insolvabilitate nu a luat în calcul că părţi ale acestui contract, este persoana fizică Ion Rusu şi persoana juridică SRL “Amonte”.

Astfel instanţa de insolvabilitate a examinat speţa data fără a fi atras în proces ca parte interestă pe SRL “Amonte”. Prin urmare o primă încălcare admisă de către insanţa de insolvabilitate şi care se impune a fi elucidată neapărat la rejudecarea pricinii vizează stabilirea componenţei participanţilor la proces conform art. 183 CPC. În conformitate cu art. 183 alin. (2) lit c) CPC, pregătirea pricinii pentru dezbaterile judiciare include şi stabilirea componenţei participanţilor la proces şi implicarea în proces a altor persoane. În acest sens, încă în faza pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare actele judecătorului vor fi îndreptate la soluţionarea problemei intervenirii în proces a coreclamanţilor, copîrîţilor, intevenienţilor.

Astfel, cu raportare la obiectul dedus judecăţii, instanţa de recurs consideră că, la examinarea prezentei pricini era necesară atragerea în proces a SRL „Amonte”, or Ambrosi Tudor lichidatorul ÎM „Bigga Food” SRL a indicat asupra vicierii contractului de preluare a unei datorii mai mari decît capitalul social al firmei şi veniturilor acestora. Instanţa de recurs reiterează că, dreptul de acces la un tribunal constituie un element inerent tuturor garanţiilor procedurale prevăzute în Convenţie (CEDO, hot. Campbell şi Fell vs. Marea Britanie din 25.02.1982). Or, din moment ce drepturile fundamentale trebuie garantate într-o manieră concretă şi reală, dar nu iluzorie şi teoretică, imposibilitatea concretă de sesizare a unei instanţe de către persoana 3 interesată constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiţie (CEDO, hot. Airey vs. Irlanda din 09.10.1979).

De asemenea la rejudecarea cauzei prin prisma art. 72 alin. (5) al Legii cu privire la societăţile cu răspudnere limitată, care obliga administratorul în exercitarea atribuţiilor sale, să manifeste diligenţă şi loialitate, instanţa de insolvabilitate urma să să dee apreciere faptului că contractul de preluare a datoriei din 31 decembrie 2012 care a fost încheiat între persoana fizică Ion Rusu şi persoanele juridice SRL „Amonte” şi ÎM „Bigga Food” SRL, a căror administrator este acelaş Ion Rusu.

Instanţa de recurs reiterează că actele juridice încheiate de către reprezentant cu terţii, în condiţiile în care între reprezentant şi reprezentat există un conflict de interese, pot fi anulate la cererea reprezentatului, atunci cînd conflictul era cunoscut sau trebuia să fie cunoscut de terţul contractant la data încheierii contractului, împrejurarea dacă terţul cocontractant trebuia să cunoască conflictul de interese dintre reprezentant şi reprezentat se va aprecia în mod obiectiv, în funcţie de atitudinea oricărei persoane diligente aflate în aceeaşi situaţie. Contractul încheiat de reprezentant cu sine însuşi, în nume propriu, este anulabil numai la cererea reprezentatului, cu excepţia cazului în care reprezentantul a fost împuternicit în mod expres în acest sens ori cuprinsul contractului nu a fost determinat în asemenea mod încît să excludă posibilitatea unui conflict de interese.

Astfel instanţa de insolvabilitate urmează să examineze cerinţa privind declararea nulităţii contractului de preluare a datoriilor din 31 decembrie 2012 încheiat între persoana fizică Ion Rusu, SRL „Amonte” şi ÎM „Bigga Food” SRL a căror administrator este tot Ion Rusu, sub aspectul prevederilor art. 218, 222, 221 Cod Civil, or potrivit principiului relativităţii efectelor actelor juridice civile, un act juridic civil produce efecte numai faţă de autorul ori autorii săi, dînd naştere la drepturi subiective şi la obligaţii numai în beneficiul, respectiv în sarcina părţilor contractante, fără a putea să profite ori să dăuneze terţilor. Sub aspectul nulităţii contractului din 31 decembrie 2012 instanţa de insolvabilitate nu a verificat motivul preluării de către SRL “Amonte” a datoriei lui Ion Rusu în ziua de 31 decembrie 2012 c cînd acesta conform dispoziţiei de plată nr. 8 (f.d.

46), a primit mijloacele băneşti de la ÎM „Bigga Food” SRL. Astfel, Colegiul menţionează că motivarea, care stă la baza deciziei trebuie să trateze separat fiecare dintre problemele punctuale ridicate de fiecare parte, cu excepţia situaţiei în care mijlocul respectiv de apărare era de natură să influienţeze definitiv soluţionarea cauzei. Potrivit art. 130 în coroborare cu art. 239 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată şi urmează să conţină, în special, circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe şi legile de care s-a călăuzit instanţa.

De asemenea, instanţa de recurs, relevă că hotărîrea instanţei de insolvabilitate trebuie să fie cît posibil de concisă. Ea poate fi întocmită liber, dar trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clară, înţeleasă de părţile implicate în litigiu şi să răspundă în mod sigur şi expres la toate cererile şi obiecţile formulate de participanţii la proces. Astfel, formulările din conţinutul hotărîrii trebuie să 4 corespundă exigenţilor de corectitudine, certitudine, concreteţe, deplinătate, claritate, consecutivitate, logică, elocvenţă, lipsă de rezerve, sobrietate, oficilitate şi pertinenţă. În aceste condiţii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit apreciază căinstanţa de judecată era obligată să analizeze atent circumstanţele cauzei, pentru a evita orice atingere adusă însăşi substanţei dreptului la un tribunal.

La rejudecarea pricinii, instanţa de insolvabilitate urmează să ţină cont de cele indicate, să verifice şi alte circumstanţe ce prezintă importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet şi obiectiv, conform exigenţelor art. 130 CPC, probele administrate pe dosar, şi în dependenţă de situaţia stabilită, în raport cu normele de drept material care reglementează relaţiile civile, să adopte o hotărîre legală şi întemeiată. În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. c) CPC Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie DECIDE: Se admite recursul declarat de avocatul Ion Cerga în interesele lui Ambrosi Tudor lichidatorul Întreprinderii Mixte „Bigga Food” Societatea cu Răspundere Limitată.

Se casează hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2015, în pricina la cererea înaintată de către Ambrosi Tudor lichidatorul Întreprinderii Mixte „Bigga Food” Societatea cu Răspundere Limitată împotriva lui Ion Rusu privind validarea popririi, cu remiterea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Tamara Chişca - Doneva Elena Covalenco Dumitru Mardari Maria Ghervas 5