- Dosarul nr.
- 2ra-341/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 25 martie 2015
- Părțile
- Maiorov Igor vs SA Ascom Grup
- Pe scurt
- Contractul individual de muncă
2ra-341/15 — Încasarea restanţelor salariale şi a penalităţii de întîrziere
Judecătoria Centru, mun. Chişinău Dosarul nr.2ra-341 /15 Judecător: V.Efros Curtea de Apel Chişinău Judecători: N.Cernat, A.Pahopol, A.Gavriliţa Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 25 martie 2015 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Galina Stratulat, Ion Druţă, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea judecînd recursurile declarate de către SA „Ascom Grup” şi Maiorov Igor, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Maiorov Igor împotriva SA „Ascom Grup” privind încasarea restanţei salariale şi a penalităţii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2014, CONSTATĂ : La 16.12.2011, reclamantul Maiorov Igor a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva SA „Ascom Grup” cu privire la încasarea restanţei salariale pe perioada anilor 2009-2011 în mărime de 40 044 dolari SUA şi compensaţia în mărime de 22 158 dolari SUA.
În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că, conform ordinului SA „Ascom Grup” privind numirea în funcţie a conducerii Gabycon Civil Works Ltd din 14.08.2008, a intrat în relaţii de muncă cu SA „Ascom Grup”, în funcţie de director comercial al companiei Gabycon Civil Works Ltd care aparţine pîrîului. În perioada 2009-2011, în contul său i-a fost calculat dar nu i-a fost achitat integral salariul în sumă de 40 044 dolari SUA. Astfel, durata întîrzierii la achitarea plăţii salariale, la momentul depunerii acţiunii era de 2 ani. Suma totală a restanţei salariale cu compensaţie bănească pentru reţinerea salariului, la data de 14.12.2011 era de 62 202 dolari SUA. Pîrîtul sub diverse motive amînă achitarea restanţei la salariu.
Susţine reclamantul că, în cadrul companiei pîrîte, nu există o comisie pentru soluţionarea litigiilor de muncă. Suplimentar, în susţinerea acţiunii a menţionat că, originalele tuturor documentelor care confirmă existenţa relaţiilor de muncă între Maiorov Igor şi SA „Ascom Grup” şi respectiv, a obligaţiunilor salariale apărute la SA „Ascom Grup” faţă de Maiorov Igor, sunt deţinute de către pîrît, care nu doreşte să le prezinte, tăinuindu-le de Inspecţia Muncii. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 28 februarie 2014, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de către Maiorov Igor. Pentru a hotărî astfel, instanăţa de fond invocat prevederile art. 45 şi 128 Codul 1 muncii, constatînd că pretenţiile înaintate de reclamant sînt lipsite de suport juridic, deoarece nu s-a constat existenta vre-unui raport juridic de muncă între Maiorov Igor şi SA „Ascom Grup”.
La 25.03.2014, Maiorov Igor a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 28 februarie 2014 cu remiterea cauzei la rejudecare. În motivarea cererii de apel, apelantul a invocat că, instanţa de fond, ignorînd prevederile art.6 CEDO, a încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil, deoarece toate demersurile înaintate de reclamant au fost respinse de către prima instanţă, inclusiv, a fost lipsit de posibilitatea de a atrage in proces persoana juridică Gabycon Civil Works LTD. A susţinut că, documentele solicitate ar confirma existenţa raportului juridic de muncă între reclamantul Maiorov Igor şi pîrîtul SA „Ascom Grup”.
Mai indică că, instanţa de fond a respins neîntemeiat anexarea la materialele cauzei a înscrisurilor care dovedesc faptul existenţei relaţiilor de muncă între apelant şi intimat. Susţine că, în perioada 2008-2011 a primit o parte din salariu prin transfer de la CASCO Petrolium Overseas LTD, necătînd la faptul că niciodată nu a figurat ca angajat al acestei companii. De fapt, salariul era primit de către apelant prin intermediul cardului bancar Rietumu Banka. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2014 s-a admis apelul declarat de către Maiorov Igor. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.
Chişinău din 28 februarie 2014 şi s-a adoptat o nouă hotărîre prin care s-a admis cererea de chemare în judecată a reclamantului, fiind dispusă încasarea de la SA „Ascom Grup” în beneficiul lui Maiorov Igor salariul neachitat pentru perioada 01.01.2010 - 25.08.2011 în sumă de 40 044 dolari SUA şi penalitatea de întîrziere în sumă de 22 158 dolari SUA, iar în total suma de 62 202 dolari SUA convertiţi în lei moldoveneşti la momentul executării deciziei. Pentru a hotărî astfel instanţa de apel conchis că activitatea companiei Petroleum Overseas Ltd şi a companiei Gabycon Ltd este strict subordonată şi controlată de SA „Ascom Grup”, iar calitatea de angajator în raport cu salariatul Maiorov Igor o deţine SA „Ascom Grup”, care i-a şi achitat salariul acestuia.
Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la 30.12.2014, SA „Ascom Grup” a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30.10.2014 cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 28.02.2014 ca fiind legală şi întemeiată. În susţinerea cererii de recurs, recurentul a invocat aplicarea eronată de către instanţa de apel a normelor de drept material, neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată şi aplicarea unei legi care nu trebuia să fie aplicată.
La 10.02.2014, Maiorov Igor la fel a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea parţială a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30.10.2014 în partea încasării de la SA „Ascom Grup” în beneficiul său a prejudiciului material sub formă de compensaţie pentru fiecare zi de întîrziere a sumei neplătite în termen şi emiterea unei noi hotărîri în această parte prin care să fie încasat prejudiciului material sub formă de compensaţie pentru fiecare zi de întîrziere a sumei neplătite în termen pentru perioada 14.01.2010 – 30.10.2014 în mărime de 65 462 dolari SUA. 2 În motivarea cererii de recurs, recurentul în cauză a invocat că plata prejudiciului material sub formă de compensaţie pentru fiecare zi de întîrziere, nu s- a dispus pentru întreaga perioadă de întîrziere.
Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursurile declarate de SA „Ascom Grup” şi Maiorov Igor au fost considerate admisibile şi transmise spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursurile declarate împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recursuri, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul declarat de SA „Ascom Grup” urmează să fie admis, iar recursul lui Maiorov Igor respins, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe.
Colegiul susţine ca fiind legală şi întemeiată soluţia dată de prima instanţă, iar soluţia dată de instanţa de apel este ilegală, deoarece decurge din aprecierea greşită a circumstanţelor cauzei şi, ca urmare, aplicarea eronată a normelor de drept material, pornind de la următoarele. Potrivit materialelor cauzei, Maiorov Igor s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SA „Ascom Grup” cu privire la încasarea restanţei la salariu pentru perioada 2009-2011 în sumă de 40 044 dolari SUA şi a compensaţiei pentru reţinerea salariului în sumă de 22 158 dolari SUA. Astfel, reclamantul a invocat faptul că, fiind angajat de către SA „Ascom Grup” în calitate de director comercial al companiei Gabycon Civil Works LTD, i-a fost calculat dar nu i-a fost achitat integral salariu pentru perioada anilor 2009-2011.
Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului din motivul lipsei existenţei raportului juridic de muncă între reclamant şi pîrît. Instanţa de apel a casat această soluţie şi a emis o soluţie nouă de admitere integrală a acţiunii, concluzionînd că prin probele anexate la dosar, a fost demonstrată că activitatea companiei Petroleum Overseas Ltd şi a companiei Gabycon Ltd este strict subordonată şi controlată de SA „Ascom Grup”, iar calitatea de angajator în raport cu salariatul Maiorov Igor o deţine SA „Ascom Grup”. Potrivit art. 128 alin. (1) Codul muncii, salariul reprezintă orice recompensă sau cîştig evaluat în bani, plătit salariatului de către angajator în temeiul contractului individual de muncă, pentru munca prestată sau care urmează a fi prestată.
Pornind de la prevederile normei legale care reglementează salariul, se evidenţiază mai multe aspecte a acestei instituţii. Astfel, recompensa bănească pentru munca prestată sau care urmează a fi prestată, trebuie să fie plătită salariatului de către angajator în temeiul contractului individual de muncă. În sensul art. 1 al Codului muncii, angajatorul este definit ca persoană juridică (unitate) sau persoană fizică care angajează salariaţi în bază de contract individual de muncă încheiat conform prevederilor prezentului cod, iar salariat – persoană fizică (bărbat sau femeie) care prestează o muncă conform unei anumite specialităţi, calificări sau într-o anumită funcţie, în schimbul unui salariu, în baza contractului individual de muncă.
Deci, din textul normei menţionate, se constată cu certitudine că raporturile juridice de muncă între angajator şi salariat sunt iniţiate doar în baza contractului 3 individual de muncă care, fiind încheiat de părţi legal şi în formă scrisă, dă naştere la drepturi şi obligaţii reciproce, printre care una din obligaţiile pricipale ale angajatorului faţă de salariat, generate din contractul individual de muncă, este şi cea de achitare integrală a salariului. Potrivit art. 45 Codul muncii, contractul individual de muncă este înţelegerea dintre salariat şi angajator, prin care salariatul se obligă să presteze o muncă într-o anumită specialitate, calificare sau funcţie, să respecte regulamentul intern al unităţii, iar angajatorul se obligă să-i asigure condiţiile de muncă prevăzute de prezentul cod, de alte acte normative ce conţin norme ale dreptului muncii, de contractul colectiv de muncă, precum şi să achite la timp şi integral salariul.
Potrivit art. 46 alin. (1) Codul muncii, părţile contractului individual de muncă sînt salariatul şi angajatorul. La caz, reclamantul Maiorov Igor pretinde încasarea restanţei salariale de la SA „Ascom Grup” în calitate de angajator al său în funcţia de director comercial la compania Gabycon Civil Works LTD. Or, după cum s-a menţionat supra, relaţiile de muncă cu o entitate anume, precum şi retribuirea muncii efectuate pentru această entitate, au la bază doar contractul individual de muncă. În sensul prevederilor art. 118 alin. (1) şi 122 alin. (1) CPC, Maiorov Igor urma să probeze temeinicia pretenţiilor sale doar prin încheierea contractului individual de muncă cu pretinsul angajator SA „Ascom Grup”.
Mai mult ca atît, legislaţia muncii reglementează expres condiţiile de retribuire a muncii, precum şi forma contractului individual de muncă, care este unicul temei legal de a recompensa munca prestată. În acest sens, concluziile instanţei de apel cum că prin multitudinea de înscrisuri anexate la materialele cauzei, a fost probat indirect că SA „Ascom Grup” este angajatorul lui Maiorov Igor, deoarece dînsul a prestat munca sa în beneficiul acestei companii, căreia îi sunt subordonate şi controlate activitatea companiilor Petroleum Overseas Ltd Gabycon Ltd, Colegiul o consideră lipsită de suport legal. Potrivit art. 58 alin. (1) Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie în formă scrisă.
Contractul individual de muncă încheiat pînă la data intrării în vigoare a prezentului cod poate fi perfectat în formă scrisă numai cu acordul părţilor. Propunerea angajatorului privind perfectarea contractului individual de muncă în formă scrisă se aduce la cunoştinţa salariatului, sub semnătură, prin ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) angajatorului. Propunerea salariatului privind perfectarea contractului individual de muncă în formă scrisă se aduce la cunoştinţa angajatorului prin depunerea şi înregistrarea cererii lui scrise. Refuzul motivat al uneia dintre părţi privind perfectarea contractului individual de muncă în formă scrisă se comunică celeilalte părţi prin răspunsul său scris în decurs de 5 zile lucrătoare.
(2) Contractul individual de muncă îşi produce efectele din ziua semnării, dacă contractul nu prevede altfel. (3) În cazul în care contractul individual de muncă nu a fost perfectat în formă scrisă, acesta este considerat a fi încheiat pe o durată nedeterminată şi îşi produce efectele din ziua în care salariatul a fost admis la muncă de către angajator sau de către o altă persoană cu funcţie de răspundere din unitate, abilitată cu angajarea personalului. Dacă salariatul dovedeşte faptul admiterii la muncă, perfectarea contractului individual de muncă în forma scrisă va fi efectuată de angajator ulterior, în mod obligatoriu. 4 (4) În cazul angajării fără respectarea formei scrise corespunzătoare, angajatorul este obligat, de asemenea, în baza procesului-verbal de control al inspectorului de muncă, să perfecteze contractul individual de muncă conform prevederilor prezentului cod.
Astfel, în toate cazurile, încheierea contractuli individual de muncă este obligatorie. În acest sens, referirea instanţei de apel la prevederile alin. (3) este eronată, deoarece şi această normă prescrie încheierea obligatoriei în formă scrisă a contarctului individual de muncă, din moment ce reclamantul consideră că a dovedit admiterea la muncă.
În consecinţă Colegiul constată că, la adoptarea deciziei recurate, instanţa de apel a încălcat normele de drept material prin interpretarea în mod eronat a legii, or, prin admiterea cerinţelor reclamantului, instanţa a ignorat lipsa existenţei raportului juridic de muncă între compania SA „Ascom Grup” şi Maiorov Igor, care, conform legii, dovada acestui fapt poate fi realizată doar printr-un contract individual de muncă destinct încheiat între părţi în formă scrisă, lipsa căruia demonstrează, pe de o parte, netemeinicia cerinţelor reclamantului Maiorov Igor faţă de pîrîtul SA „Ascom Grup”, iar pe de altă parte, constată că neexecutarea obligaţiei de achitare integrală şi la timp a salariului nu-i poate fi imputată companiei pîrîte, deoarece nu are calitatea legală de angajator, respectiv SA „Ascom Grup” nu este subiect al raportului juridic obligaţional invocat de reclamantul Maiorov Igor.
În confirmarea lipsei raporturilor juridice de muncă între Igor Maiorov şi SA „Ascom Grup”, instanţa de recurs reţine şi rezultatele controlului efectuat la pîrît de către Inspecţia Muncii (scrisoarea nr.M-2017/2050/11 din 13.01.2012), care, în rezultatul examinării petiţiei colective subsemnate şi de Maiorov Igor, a concluzionat despre imposibilitatea constatării cărorva raporturi de muncă între reclamantul Maiorov Igor şi compania SA „Ascom Grup”. În context, Colegiul constată că instanţa de apel a apreciat arbitrar acest înscris, deoarece a conchis că concluziile expuse se bazează pe o cercetare unilaterală şi superficială a actelor prezentate de administraţia SA „Ascom Grup”, care nu a avut interesul de a prezenta toate schemele de încadrare în cîmpul muncii a angajaţilor ce activează în companiile afiliate acesteia.
Or, Inspecţia Muncii cercetează doar unilateral actele referitoare la raporturile de muncă, deoarece este un organ abilitat cu funţii de supravegere şi de control, adică exercită controlul de stat asupra respectării legislaţiei muncii, deţinînd şi competenţa de constatare a faptelor ilegale, inclusiv legate de retribuirea muncii salariaţilor, şi de aplicare a sancţiunilor administrative pentru încălcarea legislaţiei în vigoare, iar superficialitatea examinării acestor acte invocată de instanţa de apel, nu a fost nici într-un fel probată sau motivată, cu atît mai mult că nu au fost aduse careva acte căre să combată aceste concluzii.
În ceea ce ţine de ordinul din 14.08.2008 privind numirea în funcţie a conducerii Gabicon Civil Works Ltd, pretins a fi temei de constatare a existenţei raporturilor juride de muncă între reclamant şi pîrît, Colegiul îl consideră lipsit de o atare forţă probantă, deoarece doar contractul individual de muncă demonstrează raporturile juridice de muncă, iar potrivit art. 65 alin. (1) Codul muncii, ordinul de angajare se emite de angajator doar în baza contractului individual de muncă negociat şi semnat de către părţi. În acelaşi timp, reieşind din faptul că contractul individual de muncă urma a fi încheiat în formă scrisă, nerespectarea formei corespunzătoare a actului juridic, face 5 să decadă partea cointeresată din dreptul de a cere, în caz de litigiu, proba cu martori pentru dovedirea încheierii actului juridic, conform prevederilor art. 211 alin. (1) CC.
Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că argumentele aduse de SA „Ascom Grup” şi- au găsit confirmare în cadrul examinării recursului. Din considerentele descrise supra, argumentele recursului declarat de Maiorov Igor, potrivit căruia instanţa de apel nu a dispus plata prejudiciului material sub formă de compensaţie pentru fiecare zi de întîrziere pentru întreaga perioadă de întîrziere, Colegiul l-e consideră neîntemeiate, iar recursul pasibil respingerii.
Ţinînd cont de faptul că prima instanţă a constatat şi a elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea fondului cauzei, corect a aplicat legea materială, adoptînd o hotărîre legală şi întemeiată, iar instanţa de apel a adoptat o hotărîre ce reiese din aprecierea eronată a circumstanţelor cauzei, ce a dus la interpretarea şi aplicarea eronată a legii materiale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de SA „Ascom Grup”, de a casa decizia instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe, iar recursul lui Maiorov Igor de a-l respinge. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) şi f) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Maiorov Igor.
Se admite recursul declarat de SA „Ascom Grup”. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2014 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 28 februarie 2014, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Maiorov Igor împotriva SA „ACOM GRUP” privind încasarea restanţei salariale şi a penalităţii de întîrziere. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă Ion Corolevschi Iuliana Oprea 6