2rh-96/15 — Declararea nulităţii contractului de donaţie a casei de locit cu condiţia întreţinerii pe viaţă

prima instanţă: N. Corochii dosarul nr. 2rh-96/15 instanţa de apel: A. Negru, I. Secrieru, V. Manev instanţa de recurs: Gh. Gorun, I. Corolevschi, T. Lazăr ÎNCHEIERE 25 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea, Galina Stratulat Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând cererea de revizuire depusă de către Valentina Tudor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Gîra (Tudor) împotriva lui Dumitru Gancescu cu privire la declararea nulităţii contractului de donaţie a casei de locuit cu condiţia întreţinerii pe viaţă, împotriva deciziei Curţii de Apel a Republicii Moldova din 11 ianuarie 2000, prin care a fost respins recursul declarat de către Valentina Gîra şi menţinută decizia Tribunalului Bălţi din 04 noiembrie 1999, c o n s t a t ă: La 27 ianuarie 1993, Valentina Gîra (Tudor) a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Dumitru Gancescu cu privire la declararea nulităţii contractului de donaţie a casei de locuit cu condiţia întreţinerii pe viaţă.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că în anul 1942, a fost înfiată de către Alexei Tudor şi Liubovi Tudor. Menţionează că în anul 1946, părinţii săi au cumpărat o casă de locuit veche, iar în anul 1966, în locul acesteia au construit o altă casă de locuit. Susţine că o perioadă de timp, ea a locuit împreună cu fiica sa pe str.Matrosova,2, or. Edineţ, iar în anul 1985, ea a trecut cu traiul la părinţii săi, unde a locuit pînă la decesul tatălui său, Alexei Tudor. Afirmă că în această perioadă, ea a lucrat în colhoz şi de aceea consideră că ea este membru al gospodăriei de colhoznic. Invocă că la 27 octombrie 1989, a decedat mama sa, Liubovi Tudor, iar pârâtul împreună cu soţia sa au început să o alunge din casa de locuit a părinţilor săi şi ea a fost nevoită din cauza certurilor să părăsească periodic casa de locuit.

Mai invocă că la 01 septembrie 1992, a decedat tatăl său, Alexei Tudor, iar pârâtul împreună cu familia sa s-au instalat cu traiul în casa de locuit a părinţilor săi. Menţionează că în prezent, ea nu locuieşte în casa de locuit a părinţilor săi, deoarece pârâtul îi creează obstacole. Susţine că la 08 iulie 1992, între tatăl său şi pârât a fost încheiat contractul de donaţie a casei de locuit cu condiţia întreţinerii pe viaţă. Consideră că contractul menţionat este ilegal, deoarece a fost încheiat fără acordul său. Prin urmare, solicită recunoaşterea nulităţii contractului de donaţie a casei de locuit cu condiţia întreţinerii pe viaţă încheiat între Alexei Tudor şi Dumitru Gancescu la 08 iulie 1992. Prin decizia Judecătoriei populare a raionului Donduşeni din 14 septembrie 1993 a fost încetat procesul.

Prin decizia Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 29 octombrie 1993 a fost anulată decizia Judecătoriei populare a raionului Donduşeni din 14 septembrie 1993 şi a fost trimis dosarul spre examinare în fond în aceeaşi judecătorie populară. Prin decizia Judecătoriei populare a raionului Donduşeni din 09 iunie 1994 nu a fost dat curs acţiunii. Prin decizia Judecătoriei Supreme a RM din 9 iulie 1994 a fost anulată decizia Judecătoriei populare a raionului Donduşeni din 09 iunie 1994 şi a fost trimis dosarul spre examinare în fond în aceeaşi judecată. Prin decizia Judecătoriei populare a raionului Donduşeni din 08 decembrie 1994 nu a fost dat curs acţiunii. Prin decizia Judecătoriei Supreme a RM din 10 februarie 1995 a fost anulată decizia Judecătoriei populare a raionului Donduşeni din 08 decembrie 1994 şi a fost trimis dosarul în Judecătoria raionului Edineţ pentru examinare în fond.

Prin hotărârea Judecătoriei raionului Edineţ din 27 noiembrie 1995 a fost respinsă acţiunea. Prin decizia Judecătoriei Supreme a RM din 22 decembrie 1995 a fost ridicat dosarul de la examinare în instanţa de recurs şi trimis în judecătorie pentru a emite o hotărâre suplimentară. Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei raionului Edineţ din 28 februarie 1996 a fost încasată de la Valentina Gîra în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 1283 lei. Prin decizia Judecătoriei raionului Edineţ din 28 februarie 1996 nu a fost dat curs recursului declarat de către Valentina Gîra, acordându-i un termen de 10 zile din momentul primirii deciziei pentru a achita taxa de stat în sumă de 1283 lei pentru judecarea pricinii în fond şi 642 lei pentru depunerea recursului.

Prin decizia Tribunalului Bălţi din 04 noiembrie 1997 au fost respinse cererea de repunere în termen şi cererea de apel depuse de către Valentina Gîra şi a fost menţinută decizia Judecătoriei raionului Edineţ din 28 februarie 1996. Prin decizia Curţii de Apel a RM din 16 aprilie 1998 a fost admis recursul declarat de către Valentina Gîra, casată decizia Tribunalului Bălţi din 04 noiembrie 1997 şi trimisă pricina spre judecarea cererii de repunere în termen a recursului depusă de către Valentina Gîra în ordine de recurs în Tribunalul mun. Bălţi. Prin decizia Tribunalului de circumscripţie Bălţi din 16 iunie 1998 a fost respinsă cererea Valentinei Gîra de repunere în termen a recursului ca depus după expirarea termenului de atac.

Prin decizia Judecătoriei raionul Edineţ din 16 martie 1999 a fost respinsă cererea de revizuire depusă de către Valentina Gîra. Prin decizia Tribunalului de circumscripţie Bălţi din 04 noiembrie 1999 a fost respins apelul declarat de către Valentina Gîra şi menţinută decizia Judecătoriei raionului Edineţ din 16 martie 1999. Prin decizia Curţii de Apel a RM din 11 ianuarie 2000 a fost respins recursul declarat de către Valentina Gîra ca inadmisibil şi menţinută decizia Tribunalului Bălţi din 04 noiembrie 1999. La 12 februarie 2015, Valentina Tudor a depus o cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitând repunerea în termen şi admiterea acesteia, casarea deciziei de recurs şi dispunerea rejudecării recursului.

Revizuienta Valentina Tudor, în motivarea cererii de revizuire, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de recurs. Menţionează că pînă la sfîrşitul anului 2013, ea nu a cunoscut că există contractul de donaţie a casei de locuit cu condiţia întreţinerii pe viaţă încheiat între Alexei Tudor şi Dumitru Gancescu la 08 iulie 1992. Susţine că Alexei Tudor nu putea să semneze contractul enunţat, deoarece el peste o lună a decedat, fiind grav bolnav. Afirmă că Alexei Tudor este tatăl său. Pînă la decesul tatălui său, ea a locuit împreună cu el şi a avut grijă de el. Invocă că înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, ea a invocat că Alexei Tudor, la momentul încheierii contractului enunţat, nu era în stare să conştientizeze acţiunile sale, el era foarte bolnav, iar Dumitru Gancescu s-a folosit de acest moment, pe ascuns l-a dus pe Alexei Tudor la notar şi prin înşelăciune l-a convins să semneze contractul.

Mai invocă că tatăl său nu putea să înstrăineze casa de locuit fără acordul său, deoarece ea, de asemenea, era membru al gospodăriei colhoznice. Menţionează că conform art. 124 din Codul civil (în redacţia Legii din 26 decembrie 1964), bunurile gospodăriei de colhoznic aparţin membrilor ei cu drept de proprietate în devălmăşie (articolul 114 din prezentul Cod). Gospodăria de colhoznic poate avea în proprietate o gospodărie auxiliară pe lotul de lîngă casă, pe care îl are în folosinţă, o casă de locuit, vite productive, păsări şi inventar agricol mărunt, potrivit statutului colhozului. În afară de aceasta, gospodăriei de colhoznic îi aparţin veniturile din muncă ale membrilor ei, provenite din participarea lor la gospodăria obştească a colhozului, sau alte bunuri predate de aceştia în proprietatea gospodăriei de colhoznic, precum şi obiectele de uz casnic şi de consum personal, dobîndite cu mijloace comune.

Susţine că conform art. 127 din Codul civil (în redacţia Legii din 26 decembrie 1964), Cota-parte ce revine unui membru al gospodăriei de colhoznic din bunurile ei, va fi stabilită în următoarele cazuri: 1) cînd el iese din componenţa gospodăriei de colhoznic fără a forma o nouă gospodărie (separare); 2) cînd dintr-o singură gospodărie de colhoznic se formează două sau mai multe gospodării (împărţire); 3) cînd membrul gospodăriei de colhoznic este urmărit pentru obligaţiile sale personale. Cota-parte a oricărui membru al gospodăriei se stabileşte pe baza principiului, potrivit căruia toţi membrii gospodăriei, inclusiv minorii şi cei incapabili de muncă, au cote-părţi egale. Cota-parte a unui membru capabil de muncă al gospodăriei în bunurile ei poate fi micşorată, dacă el a fost puţin timp membru al gospodăriei sau a participat foarte puţin prin munca sau mijloacele sale la ducerea gospodăriei.

Afirmă că Codul civil (în redacţia Legii din 26 decembrie 1964) nu prevederea încheierea contractului de donaţie cu condiţia întreţinerii pe viaţă. Consideră că chiar dacă tatăl său a dorit înstrăinarea lui Dumitru Gancescu a casei de locuit, notarul urma să încheie un contract de înstrăinare a casei de locuit cu condiţia întreţinerii pe viaţă, dar nu contract de donaţie. De asemenea, consideră că un astfel de contract urma să fie încheiat doar după efectuarea separării bunurilor din gospodăria colhoznică. În conformitate cu art. 452 alin. alin. (1) şi (3) Codul de procedură civilă, instanţa examinează cererea de revizuire în şedinţă publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată.

Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii de revizuire. Articolul 452 alin. (3) Codul de procedură civilă, care prevede comunicarea participanţilor la proces a locului, datei şi orei şedinţei de judecată, nu a fost modificat. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Conform art. 6 alin. (7) din Legea nr.780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceeaşi forţă juridică apare un conflict de norme ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior.

Coroborând prevederile art. 452 alin. (1) CPC cu art. 444 CPC, care este modificat printr-o Lege posterioară ce promovează soluţii diferite privitor la citarea şi participarea părţilor în instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie examinează cererea de revizuire în lipsa participanţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente. În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC şi anexându-se probele ce le confirmă. Din dispoziţiile legale sus-arătate urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că revizuienta Valentina Tudor în cererea de revizuire nu a invocat nici unul din temeiurile prevăzute în art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii. Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că admiterea cererii de revizuire ar contravine şi principiului securităţii raporturilor juridice, care presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat şi ar constitui o violare a art.6 §1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că în cererea de revizuire nu este indicat nici unul din temeiurile prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Valentina Toma împotriva deciziei Curţii de Apel a Republicii Moldova din 11 ianuarie 2000 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Gîra (Tudor) împotriva lui Dumitru Gancescu cu privire la declararea nulităţii contractului de donaţie a casei de locuit cu condiţia întreţinerii pe viaţă. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Galina Stratulat Ion Druţă Ion Corolevschi