2ra-451/15 — Anularea hotărîrii comisiei de privatizare şi a contractului de vînzare cumpărare

Prima instanță: Judecătoria s. Buiucani mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-451/15 Judecător: D. Dulghieru Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 12 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Ion Corolevschi, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Dudnic Anatolie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dudnic Anatolie către Direcţia Privatizării Fondului de Locuinţe a Primăriei mun.

Chişinău, intervenient accesoriu Yevdochimov Igor, cu privire la anularea hotărârii comisiei de privatizare a fondului de locuinţe şi a contractului de vânzare- cumpărare, transmitere predare a locuinţei în proprietate privată, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 08 iulie 2014, prin care a fost casată integral hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 15 martie 2012, fiind emisă hotărâre nouă de respingere a acţiunii ca tardivă, c o n s t a t ă : La 02 decembrie 2010, Dudnic Anatolie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei Privatizării Fondului de Locuinţe a Primăriei mun. Chişinău, intervenient accesoriu Yevdochimov Igor, cu privire la anularea hotărârii comisiei de privatizare a fondului de locuinţe şi a contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-predare a locuinţei în proprietate privată.

În motivarea acţiuni reclamantul a indicat că în baza contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-predare a locuinţei în proprietate privată din 26 decembrie 1995, încheiat în baza hotărârii comisiei de privatizare nr. 96 din 09 noiembrie 1995, apartamentul nr. 45 din str. Hristo-Botev 191, mun. Chişinău a fost privatizat de Leontesco Irina, fiind utilizate 54 cote-părţi din bonurile patrimoniale nr. 1937102 şi nr.0006708, ce aparţine reclamantului în baza contractului de donaţie nr.5-6162 din 11 august 1995, susţinând că bonurile date au fost donate în baza unui fals contract de donaţie de fiul lui Leontesco Irina, Yevdochimov Igor. Consideră reclamantul că contractul contestat a fost înstrăinat ilegal cu folosirea bonurilor patrimoniale ce aparțineau reclamantului.

Solicita reclamantul Dudnic Anatolie instanţei de judecată declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-predare a locuinţei în proprietate privată din 26 decembrie 1995, anularea hotărârii comisiei de privatizare nr. 96 din 09 noiembrie 1995. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 15 martie 2012, acţiunea a fost admisă parţial, a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-predare a locuinţei în proprietate privată din 26 decembrie 1995, încheiat între Agenţia Teritorială Chişinău a Ministerului Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat şi Leontescu Irina, autentificat notarial de Biroul Notarial nr. 7 mun. Chişinău, notarul Volimbovscaia Zinaida.

În rest pretenţiile au fost respinse (f.d. 139-144 vol. I). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 martie 2013, a fost respins apelul declarat de către Yevdochimov Igor şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 15 martie 2012 (f.d. 32-37 vol. II). Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 18 decembrie 2013, a fost admis recursul declarat de Yevdochimov Igor, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 martie 2013 şi încheierea Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2012 cu privire la respingerea propunerii de recuzare a judecătorului Marina Anton, cu restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de apel la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată (f.d.

70-74 vol. II). După rejudecarea cauzei, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 iulie 2014, a fost admis apelul declarat de Yevdochimov Igor, casată integral hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 15 martie 2012 şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea s-a respins ca tardivă (f.d. 128-136 vol. II). Nefiind de acord cu decizia menționată, la 31 octombrie 2014, Dudnic Anatolie a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 iulie 2014 cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că decizia instanței de apel este ilegală şi neîntemeiată, nefiind constatate şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că decizia instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 04.08.2014 (f.d. 137 vol. II), cît şi faptul că la materialele cauzei nu sunt anexate careva probe ce ar confirma momentul comunicării recurentului a deciziei integrale decît invocarea acestuia că a cunoscut despre aceasta la 06.10.2014 (din cererea de recurs), recursul se consideră declarat în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Dudnic Anatolie nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Dudnic Anatolie ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Dudnic Anatolie se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă