3ra-322/15 — Contestarea actului administrativ

Judecătoria Centru Dosarul nr. 3ra-322/15 Mun. Chişinău Judecător: A. Catană Curtea de Apel Chişinău Judecători: V. Pruteanu, A. Minciuna, Iu. Cimpoi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 11 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ursu Sava, Ursu Alexandru şi Ursu Radu, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ursu Sava, Ursu Alexandru şi Ursu Radu împotriva Consiliului municipal Chişinău, intervenienţi accesorii Ursu Nicolae şi Ursu Silvia privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014, CONSTATĂ : La 06 septembrie 2013 Sava Ursu, Alexandru Ursu şi Radu Ursu au depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun.

Chişinău cu privire la contestarea în parte a actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamanţii Sava Ursu, Alexandru Ursu şi Radu Ursu au indicat că la 22 iulie 2013 au luat cunoştinţă cu decizia Consiliul municipal Chişinău nr. 5/35-9 din 17 septembrie 2012 cu privire la atribuirea în proprietate privată a unui lot de pămînt din str. Cişmele, 12/1 lui Ursu Nicolae. Consideră că decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 5/35-9 din 17 septembrie 2012 este ilegală din motiv că le lezează dreptul cu privire la folosirea proprietăţii private. Astfel, au menţionat că nu sînt de acord cu decizia Consiliului municipal Chişinău nr.5/35-9 din 17 septembrie 2012 prin care au fost stabilite hotarele lotului de pământ pentru imobilul aflat pe str. Cişmele, 12/1 al cărui proprietar este Ursu Nicolae.

Menţionează reclamanţii că, hotarele imobilului ce-i aparţine lui Ursu Nicolae, sînt amplasate pe construcţiile accesorii ale imobilului din str. Cişmele 12, care la moment aparţin cu drept de proprietate lui Ursu Sava. Ca urmare Ursu Sava nu poate să pătrundă în hambarul-sarai, unde îşi ţine uneltele pentru grădină şi alte bunuri, precum şi nici nu poate să pătrundă pe suprafaţa beciului pentru a avea grijă de acesta ca un bun proprietar. Totodată, au mai indicat că potrivit deciziei nr.5/35-9 din 17 septembrie 2012, 1 anexele casei de locuit precum şi o parte a peretelui bucătăriei de vară s-au pomenit a fi pe terenul proprietarului adiacent Ursu Nicolae. Susţin reclamanţii că, nu sunt de acord cu modificarea suprafeţei lotului imobilului din str. Cişmele 12, întrucît modificarea efectuată lasă în afara hotarelor o parte din bunurile accesorii a imobilului din str. Cişmele 12, şi anume beciul,bucătăria de vară şi şura.

Au solicitat reclamanţii Sava Ursu, Alexandru Ursu şi Radu Ursu anularea punctelor nr. 1, 2, 3, 4, a deciziei Consiliului mun. Chişinău nr. 5/35 din 17 septembrie 2012. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 15 iulie 2014 acţiunea a fost respinsă ca fiind tardivă. Pentru a hotărî astfel, instaţa de fond s-a bazat pe totalitatea probelor prezente şi a constatat omiterea termenului de prescripţie în contestarea actului administrativ. La data de 08 august 2014, Sava Ursu, Alexandru Ursu si Radu Ursu au declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

În motivarea apelului au indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014 s-a respins apelul declarat de către Sava Ursu, Alexandru Ursu si Radu Ursu şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 15 iulie 2014. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Sava Ursu, Alexandru Ursu si Radu Ursu au declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond cu remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel. În motivarea cererii de recurs, recurenţii au reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume, neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 2 Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurenţii indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurenţilor la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurenţii şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurenţi nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Ursu Sava, Ursu Alexandru şi Ursu Radu asemenea aspecte nu se regăsesc. 3 Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ursu Sava, Ursu Alexandru şi Ursu Radu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ursu Sava, Ursu Alexandru şi Ursu Radu, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ursu Sava, Ursu Alexandru şi Ursu Radu împotriva Consiliului municipal Chişinău, intervenienţi accesorii Ursu Nicolae şi Ursu Silvia privind contestarea actului administrativ. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4