2rac-73/15 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-73/15 prima instanţă - V.Orîndaş instanţa de apel - T.Duca, A.Albu, D.Puşca ÎNCHEIERE 11 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către întreprinderea mixtă „Tirex-Petrol” societate pe acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată de întreprinderea mixtă „Tirex- Petrol” societate pe acţiuni împotriva societăţii cu răspundere limitată „Eritrans Grup” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 30 octombrie 2014, prin s-a casat integral hotărîrea judecătoriei Economice de Circumscripţie mun.

Chişinău din 19 septembrie 2011, c o n s t a t ă ; La 27 iulie 2011 întreprinderea mixtă „Tirex-Petrol” societate pe acţiuni s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Eritrans-Grup” în care a solicitat încasarea datoriei contractuală derivată din relaţiile de vînzare-cumpărare dintre părţi în mărime de 43234,30 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată. În cadrul examinării pricinii în fond întreprinderea mixtă „Tirex-Petrol” societate pe acţiuni la 06 septembrie 2011 şi-a concretizat cerinţele din acţiune, solicitînd încasarea datoriei de bază în mărime de 43234,30 lei, penalitate în mărime de 15564,35 lei, dobînda de întîrzire în mărime de 31939,56 lei, cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 7000 lei şi compensarea cheltuielilor de plata taxei de stat în mărime de 2932,14 lei.

În motivarea pretenţiilor înaintate s-a reiterat că, potrivit contractului de vînzare-cumpărare din 11 ianuarie 2010 şi a facturilor fiscale nr.0450339 din 31 noiembrie 2010, nr. 0540261 din 31 decembrie 200 întreprinderea mixtă „Tirex- Petrol” societate pe acţiuni a livrat societăţii cu răspundere limitată „Eritrans- Grup” produse petroliere în valoare de 111837,50 lei. 1 Potrivit prevederilor contractuale achitarea urma a fi efectuată în termen de 15 zile de la data livării mărfii. Totodată reieşind din punctul 18 al contractului dintre părţi, în cazul încălcării termenului de achitare a produselor petroliere, cumpărătorul s-a obligat să achite o penalitate în mărime de 0,2% din suma datoriei, pentru fiecare zi de întîrziere.

După expirarea termenului de achitare societatea cu răspundere limitată „Eritrans-Grup” s-a eschivat de la executarea obligaţiunilor contractuale. Prin hotărârea judecătoriei Economice de Circumscripţie mun. Chişinău din 19 septembrie 2011, cererea de chemare în judecată înaintată întreprinderea mixtă „Tirex-Petrol” societate pe acţiuni a fost admisă integral. S-a încasat din contul societăţii cu răspundere limitată „Eritrans-Grup” în beneficiul întreprinderii mixte „Tirex-Petrol” societate pe acţiuni suma datoriei în mărime de 43234,30 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 31939,56 lei, penalitatea în mărime de 15564,35 lei, cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 7000 lei şi taxa de stat în mărime de 2932,14 lei.

Nefiind de acord cu soluţia instanţei de apel societatea cu răspundere limitată „Eritrans-Grup” a declarat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond. În instanţa de apel întreprinderea mixtă „Tirex-Petrol” societate pe acţiuni la 29 octombrie 2013 a înaintat o cerere de majorarea a pretenţiilor prin care a solicitat încasarea dobînzii de întîrziere în mărime de 46003 lei şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 3880 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2014 s-a admis cererea de apel declarată de societatea cu răspundere limitată „Eritrans-Grup”. S-a casat integral hotărîrea judecătoriei Economice de Circumscripţie din 19 septembrie 2011 şi s-a pronunţat o nouă hotărîre prin care cererea de chemare în judecată înaintată de întreprinderea mixtă „Tirex-Petrol” societate pe acţiuni s-a respins.

La 30 decembrie 2014, societatea cu răspundere limitată „Eritrans-Grup” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 30 octombrie 2014 şi menţinerea hotărîrii judecătoriei Economice de Circumscripţie mun. Chişinău din 19 septembrie 2011. Admiterea cererii de majorarea a pretenţiilor înaintată de către reclamant în instanţa de apel. În motivarea recursului a menţionat că, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, au fost admise încălcări prevăzute de art. 432 alin.4) Cod de Procedură Civilă. Instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că contractul de vînzare- cumpărare este un contract sinalagmatic, generat de drepturi şi obligaţii corelative pentru fiecare parte contractantă.

Mai susţine că erorile comise de către instanţa de apel au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. S-a încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 alin. al Convenţiei. Consideră soluţia instanţei de apel ca fiind vădit neîntemeiată şi nefondată. Prin referinţa depusă la 02 martie 2015 avocatul societăţii cu răspundere limitată „Eritrans Grup”, Havrun Alexandru a indicat că soluţia instanţei de apel este una corectă şi obiectivă. Temeiurile indicate în cererea de recurs sunt neîntemeiate şi eronate. A pledat pentru inadmisibilitatea recursului. 2 În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit scrisorii Curţii de Apel Bălţi, decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 20 noiembrie 2014, însă nu există dovada de înştinţare legală motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 30 decembrie 2014 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă (f.d.183).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. 3 În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de către întreprinderea mixtă „Tirex-Petrol” societate pe acţiuni în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către întreprinderea mixtă „Tirex-Petrol” societate pe acţiuni se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Dumitru Mardari 4