2rac-172/18 — încasarea cheltuielilor de judecată suportate in alt litigiu, repararea prejudiciului material, încasarea datoriei

2rac-172/18 — încasarea cheltuielilor de judecată suportate in alt litigiu, repararea prejudiciului material, încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău dosarul nr. 2rac-172/18

Judecător: Olesea Țurcan

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N.Vascan, Vl.Clima, E.Palanciuc

D E C I Z I E

20 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

Având în componența sa:

Președintele ședinței, judecător: Oleg Sternioală

judecători: Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

Dumitru Visternicean

examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

,,Eritrans Grup”, prin intermediul reprezentantului, avocatul Alexandru Havrun,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către

Societatea cu Răspundere Limitată ,,Eritrans Grup” împotriva Întreprinderii

Mixte ,,Tirex – Petrol” Societate pe Acțiuni privind încasarea cheltuielilor de

judecată și repararea prejudiciului material și,

la acțiunea reconvențională depusă de către Întreprinderea Mixtă ,,Tirex

– Petrol” Societate pe Acțiuni împotriva Societății cu Răspundere Limitată

,,Eritrans Grup” privind încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2017,

c o n s t a t ă :

La 16 septembrie 2015, Societatea cu Răspundere Limitată ,,Eritrans

Grup” (în continuare SRL ,,Eritrans Grup”) a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Întreprinderii Mixte ,,Tirex – Petrol” Societate pe Acțiuni (în

continuare ÎM ,,Tirex – Petrol” SA) privind încasarea cheltuielilor de judecată

și repararea prejudiciului material.

În motivarea cererii de chemare în judecată SRL ,,Eritrans Grup” a

comunicat că într-un alt litigiu, prin hotărârea Judecătoriei Economice de

Circumscripție mun. Chișinău din 19 septembrie 2011, a fost admisă cererea de

chemare în judecată înaintată de către ÎM ,,Tirex – Petrol” SA împotriva SRL

,,Eritrans Grup” privind încasarea datoriei, fiind dispusă încasarea din contul

ultimei în beneficiul primei a datoriei în sumă de 43234,30 lei, dobânzii de

întîrziere în sumă de 31939,56 lei, penalității în sumă de 15564,35 lei,

cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 7000 lei și a taxei de stat în sumă

de 2932,14 lei.

1

A indicat SRL ,,Eritrans Grup” că nefiind de acord cu soluția instanței de

fond a declarat apel și prin decizia Curții de Apel Bălți din 30 octombrie 2014,

a fost admisă cererea de apel, casată integral hotărîrea Judecătoriei Economice

de Circumscripție din 19 septembrie 2011 și pronunțată o nouă hotărîre, prin

care cererea de chemare în judecată înaintată de ÎM „Tirex-Petrol” SA a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 11

martie 2015, recursul declarat de către ÎM ,,Tirex – Petrol” SA a fost considerat

inadmisibil.

A relatat că în procesul judecării cauzei enunțate a suportat cheltuieli de

judecată în sumă totală de 10 719,11 lei, exprimate prin plata pentru efectuarea

expertizei, acordarea asistenței juridice și a taxei de stat achitate la depunerea

apelului.

Solicitarea adresată pârâtei de a restitui în mod extrajudiciar suma

menționată nu s-a soldat cu succes, motiv pentru care a fost depusă prezenta

cerere de chemare în judecată, solicitând încasarea din contul ÎM „Tirex-Petrol”

SA în beneficiul său a cheltuielilor de judecată în sumă de 10 719,11 lei,

suportate în legătură cu examinarea litigiului anterior, încasarea prejudiciului

cauzat ca rezultat al aplicării măsurilor de asigurare a acțiunii prin punerea

sechestrului pe suma de 43234,30 lei reieșind din faptul că societatea a fost

privată de posibilitatea de a o folosi în activitatea economică a întreprinderii pe

parcursul examinării cauzei sus-indicate intentate la cererea pârâtei. La fel, s-a

solicitat și dobânda legală de întîrziere calculată în conformitate cu dispozițiile

art. 619 Cod civil, pentru perioada 21 octombrie 2011 – 17 martie 2015 în sumă

de 14 397,90 lei.

Pe parcursul examinării cauzei, până la începerea dezbaterilor judiciare,

la 04 noiembrie 2015 ÎM ,,Tirex – Petrol” SA a depus o acțiune reconvențională

împotriva SRL ,,Eritrans Grup” privind încasarea datoriei, iar prin încheierea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 03 februarie 2016, cererea

reconvențională vizată a fost primită spre examinare pentru a fi judecată odată

cu acțiunea inițială înaintată de către SRL ,,Eritrans Grup”.

În motivarea acțiunii reconvenționale, ÎM ,,Tirex – Petrol” SA a indicat

că pe parcursul anului 2010 i-a livrat SRL ,,Eritrans Grup” produse petroliere în

sumă totală de 1 007 338,05 lei.

Din considerentul că pârâta achita produsele petroliere cu întîrziere, pe

parcursul anului 2010 s-a format o datorie în sumă de 51 030 lei, ceea ce în

opinia sa se confirmă prin facturile fiscale: nr.UW 0352727 din 14 ianuarie

2010; nr.UW 0352741 din 28 ianuarie 2010, nr.SU 3078547 din 31 ianuarie

2010, nr.SU 3076222 din 28 februarie 2010, nr.SU 3078843 din 31 martie 2010,

nr.SU 3080577 din 30 aprilie 2010, nr.UW 0417584 din 07 mai 2010, nr.UW

0417597 din 11.05.2010, nr. UW0418986 din 19.05.2010, nr.UW 0418899 din

18.06.2010, nr. UW 0418919 din 28 iunie 2010, nr. SU3604673 din 30 iunie

2010, nr. SU3605210 din 31 iulie 2010, nr.BP 0024759 din 31 august 2010, nr.

BP 0298585 din 30 septembrie 2010, nr. BP 0448703 din 31 octombrie 2010.

A menționat că în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă a depus

în adresa SRL ,,Eritrans Grup” reclamația nr. 06 din 12 octombrie 2015, prin

care a solicitat achitarea datoriei în termen de 7 zile, însă acesta din urmă nu a

2

întreprins nici o acțiune în ceea ce privește stingerea datoriei, motiv pentru care

ÎM ,,Tirex – Petrol” SA a depus acțiunea reconvențională în prezentul litigiu,

solicitând încasarea din contul SRL ,,Eritrans Grup” în beneficiul său a datoriei

în sumă de 51030 lei și a cheltuielilor judiciare suportate pe marginea

prezentului litigiu.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 28 aprilie 2016,

cererea de chemare în judecată inițială înaintată de către SRL ,,Eritrans Grup” a

fost respinsă, iar cererea reconvențională depusă de către ÎM ,,Tirex – Petrol”

SA a fost admisă, fiind dispusă încasarea din contul SRL „Eritrans Grup” în

beneficiul ÎM „Tirex – Petrol” SA a datoriei rezultată din facturile fiscale

întocmite la livrarea produselor petroliere în sumă de 51 030 lei și a cheltuielilor

de judecată în sumă de 1530,90 lei, ce constituie taxa de stat achitată la

depunerea acțiunii reconvenționale.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2017 a fost respins

apelul declarat de către SRL „Eritrans Grup” și menținută hotărârea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 28 aprilie 2016.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei enunțate, la 27 ianuarie

2018, SRL ,,Eritrans Grup”, prin intermediul reprezentantului, avocatul

Alexandru Havrun a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată inițială să fie admisă în sensul

declarat, iar cererea reconvențională înaintată de către ÎM ,,Tirex – Petrol” SA

să fie respinsă ca fiind neîntemeiată.

În susținerea recursului s-a indicat că, la examinarea cauzei instanțele de

judecată inferioare au interpretat eronat normele de drept material, nefiind

constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea cauzei.

La fel s-a indicat că, la caz, actele judecătorești sunt ilegale și

neîntemeiate și care urmează a fi casate, deoarece în speță acțiunea

reconvențională depusă de către ÎM ,,Tirex – Petrol” SA este depusă cu omiterea

termenului de prescripție, or, termenul general în interiorul căruia persoana

poate să-și apere, pe calea intentării unei acțiuni în instanță de judecată, dreptul

încălcat este de 3 ani, iar conform art. 272 alin.alin. (1) și (2) Cod civil, termenul

de prescripție extinctivă începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.

Dreptul la acțiune se naște la data când persoana a aflat sau trebuia să afle despre

încălcarea dreptului.

Cu referire la acest argument, recurenta reține că, în speță, termenul de

prescripție extinctivă pentru apărarea dreptului încălcat pentru ÎM ,,Tirex –

Petrol” SA a început să curgă de la data de 03 noiembrie 2010 – data

prezentării spre achitare de către pârâtă a ultimei facturi din 31 octombrie

2010 în baza contractului de vânzare – cumpărare din 11 ianuarie 2010, care

urma a fi achitată de către recurentă până la data de 03 noiembrie 2010 și a

expirat la data de 03 noiembrie 2013, aceasta fiind ultima zi de depunere a

cererii reconvenționale, cu toate acestea acțiunea reconvențională a fost depusă

la 04 noiembrie 2015.

3

În acest context, instanțele de judecată urmau să respingă acțiunea

reconvențională ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție, or,

declanșarea unui proces peste 3 ani contravine principiului securității

raporturilor juridice, iar revendicarea bunurilor din posesia dobânditorului de

bună-credință ar constitui o ingerință în dreptul de proprietate și o violare a art.

1 Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (cauza Dacia SRL din

18.03.2008, cauza Străisteanu ș.a. din 07.04.2009).

Plus la aceasta, obiectul prezentei acțiuni reconvenționale ce rezultă din

încasarea datoriei în baza livrării produselor petroliere pentru perioada anului

2010 a fost de acum în examinare, fiind pronunțată o soluție irevocabilă, ceea

ce se confirmă prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 11 martie 2015

anexată la dosar.

În rezultat, instanțele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligației

impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate

circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâri neîntemeiate

de respingere a acțiunii inițiale și de admitere a acțiunii reconvenționale

(f.d.176-181).

La 28 martie 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatei copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței (f.d.196), iar la 27 aprilie 2018, ÎM ,,Tirex – Petrol” SA a depus

referință, solicitând respingerea recursului declarat de SRL „Eritrans Grup” ca

fiind inadmisibil (f.d.198).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că, recursul este declarat în termen, având în vedere faptul

că, decizia recurată a fost pronunțată la 13 septembrie 2017 (f.d.165) și

recepționată de către reprezentantul SRL „Eritrans Grup” la 29 noiembrie 2017

(f.d.181), iar recursul a fost depus la 27 ianuarie 2018 (f.d.189).

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 16 mai 2018, recursul

declarat de către SRL ,,Eritrans Grup”, prin intermediul reprezentantului,

avocatul Alexandru Havrun a fost considerat admisibil și fără a prejudicia fondul

a fost dispusă judecarea acestuia de către completul din 5 judecători.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează

fondul recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea

hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra oportunității

4

invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a se

pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanței de

apel cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța

de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

După cum denotă actele cauzei, reclamanta SRL ,,Eritrans Grup” a

participat anterior într-un alt litigiu, în calitate de pârâtă-recurentă la examinarea

acțiunii înaintate de către ÎM ,,Tirex – Petrol” SA împotriva SRL ,,Eritrans

Grup” cu privire la încasarea datoriei (f.d.10).

La fel s-a constatat că prin hotărârea Judecătoriei Economice de

Circumscripție mun. Chișinău din 19 septembrie 2011, a fost admisă cererea de

chemare în judecată înaintată de către ÎM ,,Tirex – Petrol” SA, fiind dispusă

încasarea din contul SRL ,,Eritrans Grup” în beneficiul ÎM ,,Tirex – Petrol” SA

a datoriei în sumă de 43234,30 lei, dobânzii de întârziere în sumă de 31939,56

lei, penalității în sumă de 15564,35 lei, cheltuielilor de asistență juridică în sumă

de 7000 lei și a taxei de stat achitată pentru depunerea acțiunii în sumă de

2932,14 lei (f.d.11-12).

Tot actele cauzei atestă că, invocând ilegalitatea acestei hotărîri, la 07

octombrie 2011, SRL ,,Eritrans Grup” a declarat apel, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărîri,

prin care acțiunea înaintată de către ÎM ,,Tirex – Petrol” SA să fie respinsă ca

fiind neîntemeiată, iar prin decizia Curții de Apel Bălți din 30 octombrie 2014,

a fost admisă cererea de apel, casată integral hotărîrea Judecătoriei Economice

de Circumscripție din 19 septembrie 2011 și pronunțată o nouă hotărîre, prin

care cererea de chemare în judecată înaintată de ÎM „Tirex-Petrol” SA a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 11

martie 2015, recursul declarat de către ÎM ,,Tirex – Petrol” SA a fost considerat

inadmisibil (f.d.17-20,21-22).

Din considerentul că, reclamanta – recurentă SRL ,,Eritrans Grup” în

procesul judecării cauzei sus-enunțate a suportat cheltuieli de judecată în sumă

totală de 10 719,11 lei, exprimate prin plata pentru efectuarea expertizei,

acordarea asistenței juridice și a taxei de stat achitate la depunerea apelului, iar

solicitarea adresate pârâtei de a restitui în mod extrajudiciar suma menționată

nu s-a soldat cu succes, a fost depusă prezenta cerere de chemare în judecată,

SRL ,,Eritrans Grup” solicitând încasarea din contul ÎM „Tirex-Petrol” SA în

beneficiul său a cheltuielilor de judecată în sumă de 10 719,11 lei, suportate în

legătură cu examinarea litigiului anterior, încasarea prejudiciului cauzat ca

rezultat al aplicării măsurilor de asigurare a acțiunii prin punerea sechestrului pe

suma de 43234,30 lei reieșind din faptul că societatea a fost privată de

5

posibilitatea de a o folosi în activitatea economică a întreprinderii pe parcursul

examinării cauzei sus-indicate intentate la cererea pârâtei. La fel, s-a solicitat și

dobânda legală de întîrziere calculată în conformitate cu dispozițiile art. 619 Cod

civil pentru perioada 21 octombrie 2011 – 17 martie 2015 în sumă de 14 397,90

lei (f.d.4-6).

La rândul său, pe parcursul examinării cauzei, până la începerea

dezbaterilor judiciare, la 04 noiembrie 2015 ÎM ,,Tirex – Petrol” SA a depus o

acțiune reconvențională împotriva SRL ,,Eritrans Grup”, solicitând încasarea

din contul SRL ,,Eritrans Grup” în beneficiul său a datoriei în sumă de 51030

lei și a cheltuielilor judiciare suportate pe marginea prezentului litigiu (f.d.39-

41).

Fiind investită cu judecarea cauzei, prima instanță a ajuns la concluzia

netemeiniciei acțiunii inițiale, pe care a respins-o ca fiind neîntemeiată și la

temeinicia acțiunii reconvenționale, pe care a admis-o integral.

În susținerea soluției date, instanța de fond a reținut că SRL ,,Eritrans

Grup” nu a prezentat probe care sa confirme că cheltuielile de judecată suportate

în litigiul anterior au fost solicitate Curții de Apel Bălți, adică nu rezultă că

instanței de apel, i-a fost înaintată cerința cu privire la restituirea cheltuielilor de

judecată, or reprezentantul SRL ,,Eritrans Grup” nu a anexat la materialele

cauzei o copie a cererii de apel sau o copie a cererii adresate instanței de apel,

privind încasarea cheltuielilor de judecare a cauzei, totodată nu a demonstrat

prin probe veridice și suficiente, dacă acestea ar fi fost necesare și rezonabile și

se referă nemijlocit la cauza nominalizată, iar din contractul de asistență juridică

nu rezultă acțiunile efectuate de avocat în cadrul procesului civil, mai mult ca

atât, instanța de judecată reține că contractul a fost semnat la data de 24 ianuarie

2012, iar factura fiscală privind serviciile juridice datează din 01 iunie 2015.

În consecință, prima instanță a reținut că SRL ,,Eritrans Grup” nu a

prezentat care probe care sa confirme că în procesul judecării cauzei civile la

acțiunea depusă de către ÎM „Tirex-Petrol” a suportat careva cheltuieli

financiare. Referitor la încasarea cheltuielilor de efectuare a expertizei, instanța

de judecată a reținut că expertiză judiciar contabilă a fost numită la solicitarea

SRL ,,Eritrans Grup”, însă expertiza nu a fost efectuată din motivul insuficienței

materialelor anexate la dosarul cauzei civile.

La fel, instanța de fond a specificat că SRL ,,Eritrans Grup” nu a probat

faptul existenței prejudiciului atât efectiv, adică cheltuieli care le-ar fi suportat

pentru restabilirea drepturilor sale încălcate, cât și venitul ratat, adică beneficiul

neobținut prin încălcarea dreptului. De asemenea, nu au fost prezentate probe că

pe perioada aplicării sechestrului pe conturile de decontare ale SRL ,,Eritrans

Grup” exista suma de 43234,30 lei, iar argumentarea mărimii unui eventual

prejudiciu cu prevederile art. 619 Cod civil nu este întemeiată, deoarece norma

de drept materială reglementează modul de calculare a dobânzilor de întârziere

pentru obligațiunile pecuniare, pe când prin aplicarea sechestrului în scopul

asigurării acțiunii nu apare obligațiunea de achitare a dobânzii de întârziere

prevăzute de art. 619 Cod civil, motiv pentru care acțiunea inițială depusă de

către SRL ,,Eritrans Grup” a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

6

Cât privește acțiunea reconvențională, instanța de fond a conchis că

aceasta este întemeiată, motiv pentru care a admis-o integral, or, livrarea

motorinei a avut loc anume în temeiul facturilor fiscale anexate la cererea

reconvențională care au fost semnate și ștampilate de către SRL ,,Eritrans

Grup”, circumstanțe din care rezultă că SRL ,,Eritrans Grup” a fost de acord cu

cantitatea, calitatea și prețul produselor livrate (f.d.131-134).

Judecând apelul declarat de către SRL ,,Eritrans Grup”, instanța de apel

l-a respins și a menținut hotărârea prime instanțe, invocând aceleași argumente.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a concluzionat că prima

instanță a examinat cauza sub toate aspectele, stabilind cu certitudine raportul

juridic litigios, circumstanțele de fapt, caracteristice raportului juridic litigios,

legea materială ce guvernează raportul juridic. De asemenea, în cadrul judecării

cauzei, instanța de judecată a creat participanților la proces, condiții obiective și

echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se

încadrează în asigurarea părților dreptul la un proces echitabil, garantat și

asigurat prin art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea a Drepturilor

Omului.

Pe cale de consecință, instanța de apel a conchis că concluzia primei

instanțe despre necesitatea respingerii acțiunii inițiale și admiterii acțiunii

reconvenționale este justă, ea avînd la bază cumulul dovezilor administrate în

cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită,

conform cerințelor art. 130 CPC.

Instanța de recurs conchide, însă, că o astfel de soluție este una greșită,

fapt ce rezultă din nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu,

care presupune prin sine lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate

aspectele, mai mult că concluziile instanței de apel sunt bazate pe aceleași

aprecieri arbitrare fără a intra în esența litigiului apărut în speță.

Astfel, se stabilește că interpretarea dată de prima instanță este bazată pe

o apreciere insuficientă și arbitrară a materialului probator și argumentelor

susținute de reclamant, fapt ce vine în contradicție cu normele de drept

procedural.

Aici, este de menționat că în conformitate cu prevederile art. 241 alin. (5)

CPC, care consacră principiul general privind motivarea hotărârilor

judecătorești, instanța este datoare să arate în cuprinsul hotărârii motivele de

fapt și de drept în temeiul cărora și-a format convingerea și a ajuns la soluția

adoptată.

Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de

drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluții trebuie să fie

clară și simplă, precisă, conchisă și fermă și să aibă putere de convingere.

Această dispoziție legală a fost adoptată în scopul de a asigura o bună

administrare a justiției, de a întări încrederea justițiabililor în hotărârile

judecătorești și de a da posibilitatea instanțelor superioare să-și exercite

controlul judecătoresc.

În cauză, însă, se constată că soluția primei instanțe nu conține o

argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la

care s-a ajuns, astfel instanța de recurs fiind în imposibilitatea să exercite

7

controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și

legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de

lege.

La acest segment, instanța de recurs va remarca că ajungând la concluzia

netemeiniciei acțiunii inițiale depuse de către SRL ,,Eritrans Grup”, instanțele

de judecată s-au referit la faptul că SRL ,,Eritrans Grup” nu a prezentat probe

care sa confirme că cheltuielile de judecată suportate în litigiul anterior au fost

solicitate Curții de Apel Bălți, adică nu rezultă că instanței de apel, i-a fost

înaintată cerința cu privire la restituirea cheltuielilor de judecată, or

reprezentantul SRL ,,Eritrans Grup” nu a anexat la materialele cauzei o copie a

cererii de apel sau o copie a cererii adresate instanței de apel, privind încasarea

cheltuielilor de judecare a cauzei, totodată nu a demonstrat prin probe veridice

și suficiente, dacă acestea ar fi fost necesare și rezonabile și se referă nemijlocit

la cauza nominalizată, iar din contractul de asistență juridică nu rezultă acțiunile

efectuate de avocat în cadrul procesului civil, mai mult ca atât, instanța de

judecată reține că contractul a fost semnat la data de 24 ianuarie 2012, iar factura

fiscală privind serviciile juridice datează din 01 iunie 2015.

În această ordine de idei, Colegiul judiciar subliniază că partea care a

câștigat procesul de judecată într-un alt litigiu și nu a solicitat recuperarea

cheltuielilor de judecată este în drept să facă acest lucru înaintând o acțiune

civilă în ordin general – în procedura contencioasă de drept comun și în acest

caz, faptul nesolicitării cheltuielilor de judecată la examinarea dosarului de fond

nu poate servi temei absolut pentru respingerea acțiunii.

În acest sens, reclamantul va fi obligat de a dovedi faptul suportării reale

a cheltuielilor de judecată, inclusiv recuperarea lor.

Cât privește concluzia instanțelor de judecată referitoare la temeinicia

acțiunii reconvenționale înaintate de către ÎM ,,Tirex – Petrol” SA pe motiv că

ultima a probat faptul că a livrat motorina în temeiul facturilor fiscale anexate

la cererea reconvențională care au fost stambilate și semnate de către SRL

,,Eritrans Grup”, circumstanțe din care rezultă că reclamanta a fost de acord cu

cantitatea, calitatea și prețul produselor livrate, Colegiul judiciar relevă că

pentru aprecierea obiectivă a existenței sau nu a datoriei conform facturilor

fiscale enunțate urmează a fi efectuată o cercetare completă a rulajului de

produse petroliere între părți, cu luarea în considerație a cantității de produse

petroliere real livrate (confirmate prin borderourile de ridicare a produselor

petroliere) și a plăților achitate pentru acestea, condiție ce nu se atestă la caz.

Aici este de menționat că întru clarificarea tuturor aspectelor importante

pentru soluționarea prezentului litigiu, reprezentantul SRL ,,Eritrans Grup” în

cadrul ședinței de judecată a Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2017 a înaintat

un demers, solicitând administrarea dosarului civil precedent din care se solicită

încasarea sumelor, iar instanța de apel a admis demersul respectiv, ședința de

judecată fiind amânată pentru 13 septembrie 2017, ora 14:30 pentru necesitatea

prezentării dosarului vizat (f.d.161), însă ulterior la 13 septembrie 2017,

examinarea cauzei a decurs fără examinarea dosarului menționat.

Drept urmare, pe lângă faptul că concluziile instanței de apel sunt

contradictorii, Colegiul judiciar, analizând situația de fapt din prezentul litigiu

8

și probele anexate la dosar, mai remarcă și caracterul prematur al soluțiilor

instanțelor de judecată, deoarece la caz de către instanțele de judecată inferioare

nu a fost administrat dosarul civil la examinarea acțiunii înaintate de către ÎM

,,Tirex – Petrol” SA împotriva SRL ,,Eritrans Grup” cu privire la încasarea

datoriei (f.d.10).

Or, ridicarea și cercetarea dosarului civil examinat anterior urma a fi

administrat de către instanțele de judecată pentru a exclude orice dubiu referitor

la încasarea cheltuielilor de judecată solicitate de către SRL ,,Eritrans Grup” și

a datoriilor ce rezultă din livrarea produselor petroliere solicitate de către ÎM

,,Tirex – Petrol” SA în prezentul litigiu.

În acest context, instanța de recurs ține să menționeze că SRL ,,Eritrans

Grup” pe tot parcursul examinării cauzei, atât în fond cât și în apel a invocat

faptul că livrarea produselor petroliere în baza facturilor fiscale anexate la

cererea reconvențională a avut loc în baza contractului de vânzare – cumpărare

din 11 ianuarie 2010, anexat la prezentul dosar, iar obiectul acțiunii cu privire

la încasarea datoriei ce rezultă din livrarea produselor petroliere pe perioada

anului 2010 a fost deja obiect de examinare, într-un litigiu între aceleași părți,

cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri, fiind emis o hotărîre

judecătorească rămasă irevocabilă, ceea ce se confirmă prin încheierea Curții

Supreme de Justiție din 11 martie 2015 anexată al dosar (f.d.21-22).

Contrar celor expuse, instanțele de judecată nu au combătut acest

argument, adică aceste circumstanțe au rămas fără o apreciere adecvată de către

instanțele de judecată, deși urmau a fi verificate și analizate minuțios întru

soluționarea corectă a litigiului.

Plus la aceasta, instanțele de judecată urmează să verifice și să stabilească

dacă livrarea produselor petroliere în baza facturilor fiscale anexate la cererea

reconvențională a avut loc în baza contractului de vânzare – cumpărare din 11

ianuarie 2010 sau în afara acestui contract, concretizând circumstanțele

respective.

În acest sens, recurenta-apelantă SRL ,,Eritrans Grup” a invocat în cererea

de apel că în prezenta speță termenul de prescripție extinctivă pentru apărarea

dreptului încălcat pentru ÎM ,,Tirex – Petrol” SA a început să curgă de la data

de 03 noiembrie 2010 – data prezentării spre achitare de către pârâtă a ultimei

facturi din 31 octombrie 2010 în baza contractului de vânzare – cumpărare din

11 ianuarie 2010, care urma a fi achitată de către recurentă până la data de 03

noiembrie 2010 și a expirat la data de 03 noiembrie 2013, aceasta fiind ultima

zi de depunere a cererii reconvenționale, cu toate acestea acțiunea

reconvențională a fost depusă la 04 noiembrie 2015.

Contrar celor expuse, prima instanță și instanța de apel nu au dat apreciere

acestui argument, respingându-l ca fiind neîntemeiat, invocând motive de ordin

general.

Prin urmare, se constată că prima instanță nu a verificat temeinicia

pretențiilor formulate atât de SRL ,,Eritrans Grup”, cât și de ÎM ,,Tirex – Petrol”

SA sub aspectul aprecierii argumentelor, temeiurilor și probelor aduse de

ultimele întru susținerea cererilor sale, omisiune care, de altfel, nu a fost

corectată nici de instanța de apel, fapt ce contravine dispozițiile art. 373 CPC,

9

deși faptul că într-un alt litigiu între aceleași părți, cu privire la același obiect și

pe aceleași temeiuri a fost emisă o hotărîre judecătorească rămasă irevocabilă a

fost invocat și în instanța de apel.

Drept urmare, se constată că contrar prevederilor art. 239 și art. 241 alin.

(5) CPC, instanța de apel a judecat cauza superficial, fără lămurirea completă și

pe bază de dovezi certe a situației de fapt, în coroborare cu normele de drept ce

guvernează raportul juridic în litigiu, or pretențiile invocate în acțiune urmează

a fi examinate și prin prisma materialului probator existent atât la dosarul inițial,

cât și la dosarul precedent, motiv pentru care recursul urmează a fi admis,

decizia instanței de apel casată, cu remiterea cauzei la rejudecare.

Ca urmare, în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției, instanța de recurs ține

să menționeze că instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate

motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a

faptelor supuse aprecierii. De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca

instanța de judecată să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze

efectiv problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu se

mulțumească de a proba pur și simplu concluziile uneia dintre părți.

În contextul dat, instanța de recurs reține că cele descrise cert indică la

examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia și

corectitudinea soluției date de prima instanță prin prisma prevederilor legale.

În speță, prezintă relevanță și faptul că folosirea criteriilor pentru

determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieșind din specificul

acestuia, presupune prin sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe a

situației de fapt, care, este diferită de la caz la caz.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluția instanței de apel nu conține

o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la

care s-a ajuns, astfel instanța de recurs fiind în imposibilitate să exercite controlul

judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea

hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de

apel urmează a fi casată cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate și rejudecând cauza, să emită o decizie întemeiată și legală, cu

respectarea dreptului părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

,,Eritrans Grup”, prin intermediul reprezentantului, avocatul Alexandru Havrun.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2017,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Societatea cu

Răspundere Limitată ,,Eritrans Grup” împotriva Întreprinderii Mixte ,,Tirex –

10

Petrol” Societate pe Acțiuni privind încasarea cheltuielilor de judecată și

repararea prejudiciului material și la acțiunea reconvențională depusă de către

Întreprinderea Mixtă ,,Tirex – Petrol” Societate pe Acțiuni împotriva Societății

cu Răspundere Limitată ,,Eritrans Grup” privind încasarea datoriei, cu remiterea

cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecător: Oleg Sternioală

Judecători: Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

Dumitru Visternicean

11