3ra-353/15 — Restituirea contravalorii produsului şi declararea mulităţii clauzelor abuzive

prima instanță: Z. Aramă dosarul nr. 2ra-353/15 instanța de apel: N. Cernat, A. Gavriliţă, A. Pohopol ÎNCHEIERE 04 martie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea Comercială „Interacces-M” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare a Olgăi Stasenco împotriva Societăţii Comerciale „Interacces-M” Societate cu Răspundere Limitată şi CSC „Service Center” cu privire la restituirea contravalorii produsului necorespunzător și declararea nulității clauzelor abuzive, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea Comercială „Interacces-M” Societate cu Răspundere Limitată şi menținută hotărârea Judecătoriei Cimișlia din 27 martie 2014, prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 05 septembrie 2013, Stasenco Olga, reprezentată de avocatul Stănescu Valeriu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Interacces-M” SRL, CSC „Service Center” cu privire la restituirea contravalorii produsului necorespunzător și declararea nulității clauzelor abuzive.

În motivarea acţiunii a indicat că la 15 decembrie 2011, a procurat de la vânzătorul SC „Interacces-M” SRL, filiala Cimișlia, telefonului de modelul „N 9 Black 16 G” în sumă de 9 300 lei, suma, care a fost achitată integral. Susține că deoarece s-a defectat camera foto-video a telefonului menționat, la 03 iunie 2013, dânsa a transmis pentru reparație telefonul de modelul „N 9 Black 16 G” la CSC „Service Center”, fapt confirmat prin actul de primire a produsului.

Menționează că prestatorul și-a asumat obligațiunea de a efectua reparația telefonului mobil în termen de 14 zile calendaristice și anume până la 17 iunie 2011. Totodată, relevă că în actul de primire a produsului în termen de garanție, prestatorul a introdus o clauză abuzivă, potrivit căreia, în cazul lipsei pieselor de schimb, termenul reparației se prelungește până la data primirii acestora, fapt ce contravine prevederilor art. 5 alin.(5) lit. c) al Legii nr 256 din 09 decembrie 2011, privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, care indică că sânt considerate abuzive clauzele care au ca obiect sau efect încheierea unui acord care creează obligații pentru consumator și prin care furnizarea de servicii de către comerciant este supusă unei condiții a cărei îndeplinire depinde doar de voința acestuia din urmă.

Afirmă că după expirarea termenului de 14 zile, s-a adresat de nenumărate ori la CSC „Servicc Center” pentru informații referitor la înlăturarea deficiențelor, însă, de fiecare dată operatorul o asigura că în termen de 1-2 ore, telefonul va fi reparat și va fi contactată pentru ridicarea aparatului, cu toate acestea, până la data de 09 august 2013, deficiențele nu au fost înlăturate.

Susține că la 09 august 2013, a expediat în adresa SRL „Intcraccces-M” şi CSC „Service Center” reclamații, însă, prin răspunsul parvenit de la SC „Interacces-M” SRL din 13 august 2013, i-a fost refuzată restituirea contravalorii telefonului de model „N 9 Black 16 G” în sumă de 9 300 lei, din motivul că termenul de garanție prelungit nu prevede dreptul consumatorului la restituirea contravalorii produsului necorespunzător, ci îi acordă doar dreptul la servicii de deservire gratuite, cu necesitatea achitării de către consumator a prețului pieselor, iar în legătură cu faptul că piesa care urmează a fi schimbată nu este în stocul companiei, aceasta a fost comandată la producător și la momentul parvenirii va fi înlocuită.

La fel, indică că până în prezent atât vânzătorul nu i-a restituit contravaloarea telefonului necorespunzător de modelul „N 9 Black 16 G” în sumă de 9 300 lei, cât şi prestatorul nu și-a onorat obligațiunile asumate şi nu a executat prestarea serviciului în termenele și condițiile stipulate în actul de primire-predare a produsului din 03 iunie 2013, astfel fiind-ui cauzat şi un prejudiciu moral. De asemenea indică că vânzătorul nu a dovedit vina sa în sensul deficiențelor apărute la telefon prin expertiza tehnică efectuată de o terță parte competentă în domeniu, după cum instituie art. 13 alin. (2) al Legii nr. 105 din 13 martie 2003, privind protecția consumatorului.

Insistă că prin abuzurile comise de vânzătorul SC „Interacces-M” SRL și prestatorul CSC „Service Center” și anume imposibilitatea utilizării telefonului mobil și atitudinea ignorantă și lipsa de respect din partea ultimilor, dânsei i-a fost au cauzat un prejudiciu moral caracterizat prin suferințe psihice, iar suma de 1 000 euro reprezintă o compensație echitabilă și rezonabilă pentru suferințele psihice suporrtate. Solicită obligarea SC „Interacces-M” SRL să-i restituie contravaloarea telefonului mobil de model „N9 Black 16 G” în sumă de 9 300 lei, declararea nulității clauzelor abuzive și anume a certificatului a telefonului de model „N9 Black 16 G” din 15 decembrie 2011, stabilit de vânzătorul SC „Interacces-M” SRL și actul de primire a produsului prevăzut la alin.(1), care a fost introdus abuziv de către CSC „Service Center”.

Totodată solicită încasarea în mod solidar de la SC „Interacces-M” SRL şi CSC „Service Center” în beneficiul său prejudiciul moral în sumă de 1 000 euro, încasarea de la SC „Interacces-M” SRL în beneficiul său a penalităţii în mărime de 5% din prețul produsului pentru fiecare zi depășită pentru perioada 18 iunie 2013 - 03 septembrie 2013 în sumă de 36 270 lei, iar din contul CSC „Service Center” în beneficiul său penalitatea în mărime de 10 % din prețul serviciului pentru fiecare zi depășită.

Prin hotărârea Judecătoriei Cimișlia din 27 martie 2014, acțiunea a fost admisă parțial, fiind declarat nulă ca fiind abuzivă clauza din certificatul de garanție a telefonului de model „N9 Black 16G” din 15 decembre 2011, stabilită de vânzătorul SC „Interacces-M” SRL și încasat din contul SC „Interacces-M” SRL în beneficiul Olgăi Stasenso contravaloarea telefonului model „N9 Black 16G” în sumă de 9 300 lei, prejudiciul moral în sumă de 5 000 lei și penalitatea în sumă de 36 270 lei, în rest acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Totodată a fost încasat din contul SC „Interacces-M” SRL în beneficiul statului, taxa de stat în sumă de 1 517 lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2014, a fost respins apelul declarat de către SRL „Interacces-M” şi menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a hotărî astfel, instanţele au reţinut prevederile art. 17, art. 18 şi art. 32 al Legii nr. 105 din 13 martie 2003, privind protecția consumatorului, care reglementează aspecte ce ţin de prestarea serviciilor din materialul prestatorului, consumatorului, cât și responsabilitatea vânzătorului, prestatorului pentru încălcarea termenelor stabilite, care indică că pentru încălcarea termenelor prevăzute la art. 18 alin.(1) vânzătorul, prestatorul achită consumatorului pentru fiecare zi (oră, dacă termenul a fost stabilit în ore) depășită o penalitate în mărime de 5% din prețul produsului, serviciului în vigoare de la data examinării reclamaţiei consumatorului.

Aşa fiind, din examinarea situaţiei de fapt expuse, instanţele au constatat că potrivit actului de primire a produsului în termen de garanție, termenul reparației este maxim este de 14 zile, iar bunul litigios a fost prezentat la reparație la 03 iunie 2013, respectiv, termenul de reapare a expirat la data de 17 iunie 2014, astfel, în speță, nu au fost executate obligațiunile de reparație a bunului, fiind respins, totodată, argumentul SC „Interacces-M” SRL precum că a înștiințat-o telefonic pe Olga Stasenco să se prezinte pentru ridicarea telefonului, deoarece, acest argument are caracter declarativ şi careva probe în sensul respectiv nu au fost prezentate. La 16 decembrie 2014, SC „Interacces-M” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile judecătorești, considerându-le ilegale, neîntemeiate și emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material, ne fiind aplicată legea care trebuia să fie aplicată. Susține că instanța de apel la emiterea deciziei, instanţa de apel a interpretat eronat faptul că prin certificatul de garanţie, care a însoţit produsul la comercializare SRL „Interacces-M” a prelungit termenul de garanţie , cât și a ignorat faptul că garanția este de 12 luni, iar restul perioadei de 4 ani, constituie o favoare a întreprinderii făcută clienților prin care suportul tehnic este gratuit, respectiv piesele de schimb se achită de către consumator.

Menționează că instanța de apel eronat a interpretat şi răspunsul societății oferit la 13 august 2013, deoarece, acest răspuns conține informația doar despre motivul tergiversării efectuării reparației și nu conține date care ar confirma cu certitudine perioada exactă în care a fost reparat telefonul, cât și nu s-a invocat nici faptul că produsul, la momentul expedierii răspunsului era defectat.

Indică că instanța de apel nu a luat în consideraţie stipulările pct. 14 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la practica aplicării legislației despre protecția consumatorilor la judecarea cauzelor civile nr.7 din 09 octombrie 2006, care indică că dacă contractul prevede alt termen, decât cel de 14 zile, se va aplica termenul respectiv, conform principiului libertății contractuale, astfel, în cazul în care societatea ar fi depășit termenul de remediere a defectelor, acesta rezultă doar cu acordul intimatei, care s-a confirmat cu certitudine prin semnătura ultimei în actul de predare primire. Invocă că instanța de apel la emiterea deciziei nu a reținut ca probă faptul că societatea a informat telefonic intimata despre înlăturarea neajunsurilor la bunul litigios, iar ultima pe parcursul examinării pricinii din motive necunoscute nici nu a infirmat acest fapt.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SC „Interacces-M” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SC „Interacces-M” SRL asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SC „Interacces-M” SRL ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Societatea Comercială „Interacces-M” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari