3ra-47/17 — Contestarea actului administrativ

3ra-47/17 — Contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Prima instanță: judecătoria Centru mun.Chișinău Dosarul nr.3ra-47/17

judecător: C.Roșca

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

judecători: Iu.Cimpoi, A.Minciuna, N.Simciuc

Î N C H E I E R E

25 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Oleg Sternioală, Nicolae Craiu

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Sveatoslav Bondarev”

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

comercială „Sveatoslav Bondarev" Societate cu Răspundere Limitată împotriva

Agenției pentru Protecția Consumatorilor, intervenient accesoriu Zinovia Vasilachi

privind contestarea actelor administrative

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2016 și a hotărîrii

judecătoriei Centru mun.Chișinău din 26 octombrie 2015

c o n s t a t ă :

La data de 03 aprilie 2015, Societatea cu Răspundere Limitată „Sveatoslav

Bondarev" a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenției pentru

Protecția Consumatorilor, intervenient accesoriu Zinovia Vasilachi cu privire la

contestarea actelor administrative.

În motivarea acțiunii a indicat că, în perioada 29-31 decembrie 2014,

inspectorul Agenției pentru Protecția Consumatorilor a efectuat la Societatea cu

Răspundere Limitată „Sveatoslav Bondarev" un control privind circumstanțele

menționate în petiția Zinoviei Vasilachi cu privire la încălcarea prevederilor

legislației privind dreptul consumatorului de restituire a contravalorii produsului de

calitate necorespunzătoare și, anume, a telefonului mobil de model „Nokia 200

graphite", în urma căruia a fost întocmit actul de control seria AC nr. 06969 din 05

ianuarie 2015.

Menționează că din actul de control menționat rezultă că Societatea cu

Răspundere Limitată „Sveatoslav Bondarev", la examinarea reclamației

consumatorului Zinovia Vasilachi, nu a respectat prevederile art. 18 alin. alin. (1),

(2) și (15) din Legea nr. 105-XV din 13 martie 2003 privind protecția

consumatorilor, ale pct. pct. 3, 4, 5 și 8 din Regulile de înlocuire a produselor

1

nealimentare și a termenelor de garanție, aprobate prin Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova nr.1465 din 08 decembrie 2003 și nu a dovedit prin expertiză, în

termen de cel mult 14 zile calendaristice, vina consumatorului Zinovia Vasilachi în

apariția deficiențelor produsului; a încălcat prevederile pct. 7 și 8 din Regulamentul

cu privire la modul de gestionare a Registrului de reclamații, aprobat prin Hotărîrea

Guvernului Republicii Moldova nr.1141 din 04 octombrie 2006; nu a examinat

reclamația consumatorului Zinovia Vasilachi în termen de 02 zile, stabilit pentru

examinarea reclamațiilor înscrise în Registru, precum și nu a întreprins măsurile

necesare de a expedia în mod obligatoriu în termenul de 05 zile un răspuns

consumatorului la adresa indicată de către acesta.

Susține că în baza actului de control nominalizat, la 05 ianuarie 2015, a fost

adoptată decizia DR nr. 00137, conform căreia Societatea cu Răspundere Limitată

„Sveatoslav Bondarev" a fost obligată să restituie contravaloarea produsului

necorespunzător (telefonul mobil) consumatorului Zinovia Vasilachi în sumă de 1

549 lei, conform bonului de casă, ținînd cont de faptul că au fost încălcate

prevederile art. 18 alin. alin. (1), (2) și (15) din Legea privind protecția

consumatorilor.

Consideră că controlul circumstanțelor expuse în petiția consumatorului

Zinovia Vasilachi a fost efectuat superficial, unilateral, fără stabilirea tuturor

circumstanțelor importante pentru soluționarea sub toate aspectele a petiției

consumatorului, iar concluziile inspectorului Agenției pentru Protecția

Consumatorilor privind rezultatele controlului contravin atît circumstanțelor reale

ale cauzei, cît și prevederilor legislației în vigoare, fapt care a dus la adoptarea unei

decizii eronate.

Afirmă că prevederile art.18 alin. alin. (1) și (2) din Legea privind protecția

consumatorilor nu pot fi aplicate cazului de față din motivul că la 19 noiembrie

2014, consumatorul a prezentat vînzătorului, pentru remedierea deficiențelor în

cadrul termenului de garanție, un produs, care avea un semn de identificare (codul

IMEI imprimat pe telefon) diferit de cel menționat în bonul de plată și eticheta

telefonului, eliberate cumpărătorului de către S.R.L. „Sveatoslav Bondarev".

Relevă că în legătură cu faptul că un produs străin, semnele de identificare ale

căruia (codul IMEI) erau în contradicție cu semnele de identificare menționate în

documentele de însoțire (bonul de plată și eticheta cu datele produsului), produs,

care nu a fost vândut de către întreprindere, nu putea fi primit pentru a fi reparat în

condiții de garanție.

Mai relevă că consumatorului nu i s-a refuzat în testarea sau remedierea

deficiențelor telefonului, dar, în cadrul termenului de 14 zile stabilit de legislație,

prin scrisoarea din 02 decembrie 2014, i-au fost solicitate documente, care ar

confirma faptul că produsul a fost procurat de la agentul economic.

Menționează că deja în cadrul examinării cererii consumatorului din 12

decembrie 2014, în rezultatul căreia la 24 decembrie 2014 au fost înlăturate

neconcordanțele în privința codurilor IMEI de pe telefon și cele de pe bonul de

plată, în cadrul termenului de 14 zile stabilit de legislație, la 06 ianuarie 2015, a fost

petrecută testarea telefonului la Centrul de deservire „Service & Service".

2

Susține că după respingerea de către Centrul de deservire „Service & Service"

a solicitării de remediere în cadrul termenului de garanție a deficiențelor telefonului

pe motivele încălcării de către consumator a condițiilor de utilizare a productului,

Societatea cu Răspundere Limitată „Sveatoslav Bondarev" a solicitat efectuarea unei

expertize tehnice pentru stabilirea stării tehnice a telefonului și stabilirea cauzei

apariției deficiențelor.

Afirmă că din raportul de expertiză nr. 0369547 din 06 ianuarie 2015,

întocmit de Camera de Comerț și Industrie din Republica Moldova rezultă că în

cadrul cercetărilor au fost constatate defecte ale telefonului, apărute în rezultatul

pătrunderii pe elementele și detaliile productului a umidității, fapt care

demonstrează vinovăția consumatorului în utilizarea necorespunzătoare a aparatului.

Relevă că în rezultatul controlului efectuat nu au fost dobândite probe, care ar

demonstra încălcarea de către Societatea cu Răspundere Limitată „Sveatoslav

Bondarev" a prevederilor art. 18 alin. alin. (1), (2) și (15) din Legea privind protecția

consumatorilor și ale pct.pct.3, 4, 5 și 8 din Regulile de înlocuire a produselor

nealimentare și a termenelor de garanție, aprobate prin Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova nr. 1465 din 08 decembrie 2003, iar actul de control și decizia

piritei din 05 ianuarie 2015 sînt lipsite de careva temei și suport juridic.

Invocă că sînt lipsite de temei și concluziile expuse în act precum că în

rezultatul controlului ar fi fost constatate încălcări ale prevederilor pct. pct. 7 și 8 din

Regulamentul cu privire la modul de gestionare a Registrului de reclamații, aprobat

prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.1141 din 04 octombrie 2006,

manifestate prin neexaminarea reclamației consumatorului Zinovia Vasilachi în

termenul de 02 zile stabilit pentru examinarea reclamațiilor înscrise în Registru și

neîntreprinderea măsurilor necesare de a expedia în mod obligatoriu în termenul de

05 zile un răspuns consumatorului la adresa indicată de către acesta.

Mai invocă că reclamația consumatorului Zinovia Vasilachi, înscrisă la 12

decembrie 2014 în Registrul de reclamații, nu conține date privind adresa sa, iar în

atare circumstanțe, lipsa pe versoul reclamației a unei note a conducătorului despre

măsurile întreprinse și expedierea în mod obligatoriu, în termen de 05 zile, a unui

răspuns în scris consumatorului nu constituie o încălcare.

Susține că Societatea cu Răspundere Limitată „Sveatoslav Bondarev" a

înaintat în adresa Agenției pentru Protecția Consumatorilor o cerere prealabilă, însă

aceasta a fost ignorată.

Solicită anularea actului de control seria AC nr. 06969 din 05 ianuarie 2015 și

a deciziei seria DR nr. 00137 din 05 ianuarie 2015, adoptată de către pîrît.

Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chișinău din 26 octombrie 2015,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Instanța de fond a concluzionat că, în favoarea confirmării prin actele cauzei a

faptului comiterii de către reclamant a încălcărilor expuse în Actul de control

contestat, emis de către Agenția pentru Protecția Consumatorilor din 05 ianuarie

2015, și anume Societatea cu Răspundere Limitată „Sveatoslav Bondarev", la

examinarea reclamației consumatorului Vasilachi Zinovia, nu a restituit

contravaloarea produsului în termen de 14 zile calendaristice de la data înaintării

reclamației de către consumator; nu a dovedit prin expertiză, în termenul de cel mult

3

14 zile calendaristice, vina consumatorului Vasilachi Zinovia în apariția

deficiențelor produsului; și nu a examinat reclamația consumatorului Vasilachi

Zinovia, în termenul de două zile, stabilit pentru examinarea reclamațiilor înscrise în

Registru și nu a întreprins măsurile necesare de a expedia în mod obligatoriu în

termenul de cinci zile a unui răspuns consumatorului reclamant la adresa indicată de

către acesta. Or, circumstanțele sus-indicate au fost confirmate prin probele

prezentate de către pîrît, Agenția pentru Protecția Consumatorilor, iar, alte probe

contrare, în sensul art. 118 CPC, nu au fost administrate de către reclamantul S.R.L.

„Sveatoslav Bondarev''.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2016, a fost respins apelul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Sveatoslav Bondarev" și menținută

hotărîrea judecătoriei Centru mun.Chișinău din 26 octombrie 2015.

Instanța de apel a conchis că prima instanță corect a concluzionat că nu există

careva temeiuri de anulare a actului de control seria AC nr. 06969 din 05 ianuarie

2015 și a deciziei seria DR nr. 00137 din 05 ianuarie 2015, adoptată de către

Agenția pentru Protecția Consumatorilor și, prin urmare, temeinic și legal a respins

acțiunea ca fiind neîntemeiată. Totodată a menționat instanța că argumentul invocat

de către S.C. „Sveatoslav Bondarev" S.R.L. precum că neindicarea de către

consumator a adresei sale a împiedicat executarea obligației legale de a trimite

acestuia, în mod obligatoriu, în termen de 05 zile, un răspuns în scris nu poate fi

reținut, deoarece actele pricinii denotă faptul că Societatea cu Răspundere Limitată

„Sveatoslav Bondarev" au întreținut o corespondență anterior depunerii

reclamațiilor din 12 decembrie 2014 și 16 decembrie 2014. Or, însăși apelanta a

invocat în cererea de chemare în judecată faptul că la 02 decembrie 2014, a expediat

în adresa consumatorului o scrisoare, prin care a fost invitată să se prezinte la

magazinul „Moldcell".

Nefiind de acord cu decizia menționată, la data de 22 noiembrie 2016,

Societatea cu Răspundere Limitată „Sveatoslav Bondarev", a declarat recurs,

solicitînd casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2016 și a hotărîrii

judecătoriei Centru mun.Chișinău din 26 octombrie 2016, cu emiterea unei noi

hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral în sensul invocat.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe

parcursul examinări cauzei, recurentul a indicat că instanțele de judecată nu au

constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

pricinii, aplicînd eronat normele de drept.

Menționează că, instanța de apel nu a apreciat corect circumstanțele cauzei.

Invocînd faptul că, la momentul întocmirii actului de control nr. 06969 din 05

ianuarie 2015 și adoptării Deciziei DR nr. 00137 din 05 ianuarie 2015 nu a fost

efectuat nici o expertiză, instanța nu a ținut cont de unele circumstanțele relevante,

și anume, nu au fost efectuate expertizele invocate în termenele stabilite, deoarece, la

02 decembrie 2014 i s-a adresat consumatorului o scrisoare, prin care i-au fost

solicitate documente, care ar confirma faptul, că produsul a fost procurat de la

agentul economic. Ulterior, în cadrul perfectării actelor pentru expedierea telefonului

recepționat la centrul de deservire, a fost depistat că codul IMEI al telefonului

prezentat de către intervenientul accesoriu nu corespunde cu codul IMEI indicat în

4

bonul de plată eliberat cumpărătorului la momentul vânzării produsului, fapt care a

dus la tergiversarea procesului. Doar în cadrul examinării cererii consumatorului din

12 decembrie 2014, în rezultatul cărei, la 24 decembrie 2014 au fost înlăturate

neconcordanțele în privința codurilor IMEI de pe telefon și cele de pe bonul de

plată, în cadrul termenului de 14 zile, stabilit de legislație. La 06 ianuarie 2015 a fost

petrecută testarea telefonului în Centrul de deservire „Service & Service". Prin

urmare, instanța a neglijat acest incident important, or, ulterior după înlăturarea

neconcordanțelor, expertiza a fost efectuată în termen legal.

La fel invocă că, instanța eronat a constatat că chitanța nr.20090 din 06 ianuarie

215 despre starea tehnică, întocmită de către Centrul de deservire "Service &

Service" nu poate servi drept act de expertiză, deoarece instituția nominalizată este

cea care efectuează reparația produselor defectate în temeiul garanției acordate și nu

poate fi considerată drept terță parte abilitată de a efectua expertiza tehnică a

produsului. În acest sens menționează că, Centru de deservire "Service & Service" a

efectuat act preparatoriu efectuării expertizei, după care tot în acea zi - 06 ianuarie

2016, a fost emis Raportul de expertiză nr.0369547 de către Camera de Comerț și

Industrie din Republica Moldova, prin care rezultă, constatarea unor defecte ale

telefonului, apărute în rezultatul pătrunderii pe elementele și detaliile productului a

umidității. Acest fapt demonstrează vinovăția consumatorului în utilizarea

necorespunzătoare a aparatului. Toate aceste circumstanțe, importante pentru

soluționarea pricinii de față au fost constatate în cadrul controlului de către

Inspectorul Agenției, dar au fost ignorate.

Consideră recurentul lipsit de temei argumentul instanței precum că expertiza

efectuată de Camera de Comerț și Industrie a fost efectuată cu peste o lună după

expirarea termenului de 14 zile, prevăzut de legislație. Situația creată se datorează

faptului că în cadrul perfectării actelor pentru expedierea telefonului recepționat la

Centrul de deservire s-a depistat, că codul IMEI al telefonului prezentat de către

intervenient accesoriu nu corespunde cu codul IMEI indicat în bonul de plată eliberat

cumpărătorului la momentul vânzării produsului. Invocă că, aceste prevederi nu pot

fi aplicate cazului de față din motivul, că la 19 noiembrie 2014, consumatorul a

prezentat vânzătorului, pentru remedierea deficiențelor în cadrul termenului de

garanție un produs, care avea un semn de identificare (codul IMEI imprimat pe

telefon) diferit de cel menționat în bonul de plată și eticheta telefonului, eliberate

cumpărătorului de către S.R.L. „Sveatoslav Bondarev".

Relevă recurentul că instanța greșit a concluzionat că în rezultatul controlului,

ar fi fost stabilite încălcări ale pct.7-8 ale Regulamentului cu privire la modul de

gestionare a Registrului de reclamații, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM

nr.1141 din 04.10.2006, manifestate prin neexaminarea reclamației consumatorului

în termenul de două zile, stabilit pentru reclamațiile înscrise în Registru și neluarea

de măsuri necesare pentru a expedia în mod obligatoriu în termen de cinci zile a unui

răspuns consumatorului la adresa indicată de către acesta. Or, potrivit pct.7-8

Regulamentului, conducătorul (patronul) unității este obligat, în termen de două zile,

să examineze reclamațiile înscrise în Registrul de reclamații și să ia măsurile

necesare. Conducătorul (patronul) face pe versoul reclamației o notă despre măsurile

întreprinse si, în termen de cinci zile, trimite, în mod obligatoriu, un răspuns în scris

5

consumatorului reclamant la adresa și/sau telefonul indicat. În cazul lipsei acestor

informații de contact, reclamația nu se ia în considerare". La caz, reclamația

consumatorului, înscrisă la 12 decembrie 2014 în Registrul de reclamații nu conține

date privind adresa reclamantului. Prin urmare, lipsa pe versoul reclamației a unei

note a conducătorului despre măsurile întreprinse și expedierea în mod obligatoriu,

în termen de cinci zile, a unui răspuns în scris consumatorului socoate că nu

constituie o încălcare.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Colegiul reține că la materialele cauzei este anexată copia scrisorii de expediere

în adresa părților a copiei deciziei integrale a instanței de apel (f.d.131). Însă, la

materialele cauzei nu se regăsesc careva probe ce ar confirma data recepționării de

către părți a copiei deciziei. Astfel recursul declarat la data de 22 noiembrie 2016, se

consideră depus în termen.

La data de 06 decembrie 2016, în adresa intimatului Agenția pentru Protecția

Consumatorilor și a intervenientului accesoriu Vasilachi Zinovia, a fost expediat

spre cunoștință copia recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Sveatoslav Bondarev", cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței la

recurs (f.d.147).

La data de 13 ianuarie 2017, intimatul Agenția pentru Protecția Consumatorilor

a depus referința asupra recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Sveatoslav Bondarev", solicitînd respingerea acestuia cu menținerea actului

contestat.

Intervenientul accesoriu Vasilachi Zinovia nu și-a rezervat dreptul de a depune

referința asupra recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Sveatoslav Bondarev".

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Sveatoslav Bondarev", este

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar

alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau

ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de

recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

6

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Sveatoslav Bondarev", nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC, or, recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la

ilegalitatea actelor judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra

fondului cauzei.

Argumentele invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează

a fi respinse.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate

în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Sveatoslav Bondarev", ca

fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Sveatoslav

Bondarev", se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

7